Arbore genealogic

Trunchiul familiei noastre
Are rădăcini adânci în timp.
Mulţi se află printre astre,
Sau lângă zeii din Olimp.

La arbore genealogic,
Cu rădăcinile adânci,
Este ştiut şi este logic
Crengile să nu îi frângi.

Că pe ele-au să rodească
Mugurii de viaţă nouă.
Iar omul o să dăinuiască
O eră, sau poate două.

poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e ca un arbore: are rădăcini, trunchi, ramuri şi, în creier are flori şi fructe. Plexul solar reprezintă rădăcinile creierului şi el e cel mai important, rădăcinile sunt mai importante, pentru că dacă se întâmplă ceva în rădăcini, tot restul este în pericol.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbore genealogic (Sonet LXXV)

Visez mereu la arborele verde,
îl mai zăresc adesea printre astre
şi cu sudoare mi-l aşez în glastre,
când frunza-i cade şi în gând se pierde.

De jeg să-i curăţ soiul, de albastre
promisiuni ce-n umbre îl mai arde,
când se-nnoptează brusc pe bulevarde,
şi-n rădăcini zac patimile noastre.

Zăcea copacul sub un cer de cretă...
Coroana-i vie, palidă se-aruncă
prin alte lumi, predând o grea ştafetă,

când vântul morţii suflă a poruncă
şi singura-i prezicere concretă
închide trunchiul într-o groapă-adâncă.

sonet de Ionuţ Popa (8 martie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este ca un arbore: creşte de la sine, îşi înfige rădăcini adânci în toată fiinţa noastră şi continuă să înverzească pe o inimă distrusă.

citat celebru din romanul Notre-Dame de Paris de Victor Hugo
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la Olimp

În continuă schimbare
Este lumea pe pământ.
Unul naşte, altul moare,
Toţi se nasc şi mor pe rând.

Cel bătrân pleacă din lume,
Se duce la locul lui.
Nou născutul mai rămâne
Să trăiască timpul lui.

Ca şi omul, mai dispare
Tot ce creşte pe pământ.
După un timp, iar răsare
În natură, nou veşmânt.

Totul este în schimbare:
Climă, aer, anotimp.
În univers reapare
Mult prea râvnitul Olimp.

poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbore genealogic

Arbore genealogic – ecoul seminţei primare în globule de lumină.

definiţie aforistică de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solidaritatea este vremea aceea când omul se reîntoarce la forma de om şi rămâne om până la moarte - aşa cum i-a fost dat să fie de către Cel de Sus.
Solidari, vieţuim armonios, dezvoltăm mediul în beneficiul tuturor fiinţelor pământului şi ale cerului în sânul naţiunii noastre cu rădăcini adânci.

Camelia Opriţa în citat din Zidul gândurilor, Uliţe şi oameni
Adăugat de Ioan Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pui de pom şi pui de om

Un sâmbure de pom
Prinde viaţă din pământ.
Din pântece, pui de om
Către viaţă-şi ia avânt
Când puiul de pom prinde rădăcini,
Puiul de om se joacă prin vecini.
Când puiul de pom, drept se înalţă,
Puiul de om se-alintă şi se răsfaţă.
Când puiul de pom prinde să rodească,
Puiul de om începe să iubească.
Când puiul de pom rodeşte din plin,
Puiul de om îşi făureşte destin.
Când puiul de pom nu mai este pui,
Puiul de om îşi construieşte rostul lui.
Când fostul pui de pom nu mai rodeşte,
Atunci, puiul de om, îmbătrâneşte.
Când timpul pentru fiecare a trecut,
Pomul este vreascuri, iar omul... a tăcut.

poezie de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Acolo, în ţara de piatră,
Acolo, în legendarii munţi,
Acolo avem noi vatră,
Români cu rădăcini adânci.

Acolo Dumnezeu ne-a dat
Grădina Maicii Domnului.
Acolo am eternizat
Pacea sfântă omului.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darwiniană

Suntem coborâtori din pom,
Şi-mi pare că-i destul de logic;
De-atunci posedă orice om,
Un arbore... genealogic.

epigramă de Ion Ruse din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să luăm un arbore: el posedă rădăcini, trunchi şi ramuri. Rădăcinile trimit energia pentru a apărea frunze, flori şi fructe. Rădăcinile nu se văd, dar ridicaţi-le şi s-a terminat cu ceea ce se vede. Tot ceea ce se vede este rezultatul a ceva invizibil care este foarte bine ascuns.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predestinare

Mecanicul, un tip solid şi logic,
Oltean de viţă veche, m-a uimit:
Căci arborele său genealogic
Era de fapt, un arbore cotit!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este ghinda decât stejarul care şi-a pierdut crengile, frunzele, trunchiul şi rădăcinile, adică toate organele, formele, particularităţile, dar care s-a concentrat în esenţa lui, în forma figurativă care poate recuceri totul?

Henri-Frederic Amiel în Fragmente dintr-un jurnal intim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Origine 2

Suntem coborâtori din pom,
Şi-mi pare că-i destul de logic;
De-atuncea are orice om
Un arbore... genealogic.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Ion Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru un cedru bătrân

Lângă Templul Marelui Conducător se află un cedru străvechi
Cu tulpină asemeni bronzului înverzit şi rădăcini de piatră.
Ar trebui patruzeci de oameni să-i poată cuprinde trunchiul,
Iar vârful lui de culoarea pescăruşului verde atinge cerul.
Datând de pe vremea marilor conducători şi oameni de stat,
Astfel de copac este astăzi iubit şi onorat de oameni.
Norii vin la el din mari depărtări, de la steiurile Wu,
Şi luna rece se reflectă pe vârful lui înzăpezit.
... La răsărit de Pavilionul Mătăsii, ieri, am găsit pe conducătorul
Şi pe omul de stat din vremurile de demult slujind în acelaşi templu,
Copacul lor, cu ramuri ciudate, dădea un aer venerabil întregului peisaj,
În ciuda culorilor proaspete la uşi şi ferestre.
Atât de ferm îi erau rădăcinile adânci înfipte în sol,
Încât coroana lui dominatoare sfida vânturile cele înalte,
Singura lui gardă fiind Puterea Cerului,
Existenţa lui ţinând de însăşi arta Creatorului.
Chiar dacă taurii împung cu o mie de capete, nu pot muta un munte.
... Când sunt necesare grinzi pentru a restaura o casă imensă,
Cu toate că un copac nu-şi scrie memoriile, lumea înţelege
Că dacă el, copacul, nu cade, nu poate deveni folositor...
Inima lui amară poate fi acum adăpost pentru furnicile albe sau negre,
Dar frunzele-i parfumate au fost cândva cuib păunilor şi păsărilor pheonix.
... Aşa că oamenii înţelepţi şi încrezători să nu ocrotească nici o plângere.
Când lemnul este voinic, trebuie mai multă pricepere la prelucrat.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am observat că sentimentele de rudenie au rădăcini deosebit de adânci. Omul e în stare să renunţe la toate, să se lepede de orice prejudecăţi, dar să recunoască, bunăoară, că un frate de-al său care fură batiste e hoţ, asta este peste puterile lui.

Ivan Turgheniev în Părinţi şi copii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La rădăcina oricărui arbore genealogic, oricât de strălucit ar fi, se află maimuţa. Aşadar, să nu fim vanitoşi!

aforism de George Budoi din Omul şi umanitatea în aforisme şi epigrame (5 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani

La mulţi ani, frumoasă ţară!
Să ai viaţă milenară!
Să ai viitor de aur,
Românul să-ţi fie faur.
Să ai în câmpie grâne,
Pâinea zilelor de mâine.
Românul cu suflet bun
Să-ţi fie în veci stăpân.
Cu drag, glia să muncească,
Averea să ţi-o sporească.
Să ai ape curgătoare,
De la brazi să ai răcoare.
Soarele să te-ncălzească,
Dumnzeu să te iubească.
Să coboare peste tine
Tot ce-n lume este bine.
Să trăieşti, iubită ţară!
Pacea-ţi fie primăvară.
Să n-ai parte de război!
Pace lungă s-avem noi.
Şi pe glia românească
Românul să dăinuiască.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.

citat din Ion Raţiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, în deal la vie

A trecut o veşnicie
de când noi ne-am întâlnit,
Acolo, în deal la vie
şi în taină ne-am iubi.
Aş vrea să mă întorc în timp
de dragoste să-ţi vorbesc.
Să-ţi jur pe zeii din Olimp
că iar vreau să te iubesc.
Într-o toamnă aurie
cerul nopţii să-l privim.
Sub bătrânul nuc din vie
despre stele să vorbim.
Luna să ne lumineze
în timp ce noi ne iubim,
Roua nopţii ne boteze,
fericiţi să adormim.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perenitate

Atâta timp cât este soare
Universul nu dispare.
Tot ce este în mişcare
viaţă naşte, viaţă moare.
Totul e în transformare.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!