În cursul unei psihanalize creşte nu doar curajul bolnavului, ci, pentru a spune astfel, şi al bolii sale. Ea îşi permite expresii mai clare. Şi pentru a lăsa limbajul metaforic, putem să spunem că lucrurile se petrec probabil astfel: bolnavul care, până atunci, se depărta speriat de percepţia internă a producţiilor sale morbide, le acordă acum atenţie şi învaţă să le cunoască mai clar şi mai detaliat.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când i se cere bolnavului un sacrificiu, renunţarea temporară la o satisfacţie, acceptarea unor suferinţe de moment, cu scopul ameliorării stării sale, sau fie şi numai hotărârea de a se opune necesităţii valabile pentru toţi, se întâmplă ca anumite persoane să respingă o astfel de cerinţă, invocând motive de tip particular.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin modificări şi deghizări, scriitorul deghizează caracterul egoist al reveriei sale, reuşind astfel să ne câştige prin plăcerea pur formală, adică estetică, pe care ne-o provoacă întruchiparea fantasmelor sale.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce persoană va recunoaşte că atunci când spune "eu" - arătând spre corp - în fapt, acesta e doar un sac de mâncare/şuncă presată. asta ca să nu spun o maşină de făcut rahat turcesc şi caramelizat? Persoana este obsedată de atenţie pentru că vrea să i se ofere atenţie, astfel îşi va valida ego-ul în continuare falsa-i existenţă. Dorinţa ta de a primi atenţie se va mula foarte uşor pe prostia tâmpă cu atenţia la prezent, pentru că o astfel de născocire e ca o mântuire pentru ego.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechile motive de teamă ar trebui să dispară în cursul evoluţiei, pentru că situaţiile periculoase corespunzătoare şi-au pierdut valoarea datorită consolidării eului; dar, în realitate, lucrurile nu se petrec chiar aşa.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă se clarifică, cu greu, sensul unei idei obsesive de neînţeles până atunci, bolnavul va spune, nu o dată, că o idee, o dorinţă sau o tentaţie ca cea care tocmai a fost elucidată îi apăruse realmente într-o zi, înaintea acelei obsesii, dar nu fusese reţinută.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar dacă visul este al unui bolnav de nervi, de exemplu un isteric, va trebui, pentru a-l determina să-şi recunoască ideile refulate, să i se dezvăluie relaţia care există între acestea şi simptomele bolii sale şi să se insiste asupra acestui aspect până când starea sa s-a ameliorat într-atât încât ideile refulate s-au substituit simptomelor.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eul nu recurge la nici o altă metodă de apărare împotriva anumitor excitaţii neplăcute de origine internă, ci tot la acelea la care recurge în cazul senzaţiilor dezagreabile de origine externă, va deveni un punct de plecare pentru importante tulburări morbide.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce psihiatria clinică se preocupă prea puţin de modul de manifestare şi de conţinutul fiecărui simptom, psihanaliza acordă atenţie atât unuia, cât şi celuilalt, reuşind să demonstreze că fiecare simptom are un sens şi este strâns legat de viaţa psihică a bolnavului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când fantasmele proliferează şi devin atotputernice se creează condiţiile pentru instalarea nevrozei sau psihozei; fantasmele reprezintă de altfel o treaptă preliminară simptomelor bolii de care se plânge bolnavul. Dar aici se deschide un drum care duce la patologie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schopenhauer spune că oamenii renunţă la 3/4 din ceea ce sunt ei ca să fie ca toţi ceilalţi. Devenim orice e nevoie şi ne călcăm în picioare propriul sine doar pentru o fărâmă de atenţie, acceptare şi iubire. De ce nu spunem ceea ce simţim, în mod autentic? Ne e ruşine, ne protejăm masca, vrem să fim iubiţi şi acceptaţi şi căutăm să spunem ceea ce se ce cere de la noi pentru a nu suferi ruşinea respingerii. Şi ăsta e exact momentul în care suntem respinşi, pentru că nimenui nu-i plac prefăcuţii. Exprimă-te aşa cum eşti şi astfel îi vei găsi pe ai tăi, cei care te plac pentru ceea ce eşti.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape întotdeauna, alături de o asociaţie de idei se află o alta care o contrazice. Iar acest material prezintă în fond aceleaşi caractere ca şi gândirea noastră în stare de veghe. Pentru ca toate acestea să devină un vis, trebuie mai întâi ca materialul visului să fie supus unei presiuni care va avea drept prim rezultat condensarea acestui material şi apoi fragmentarea elementelor sale interne. Aceste elemente, fragmentate astfel la infinit, se vor reconstitui pe planuri noi.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicul constată că investigaţia sa se loveşte de rezistenţa opusă de bolnav, rezistenţă care trebuie atribuită caracterului bolnavului. Astfel, caracterul trece pe primul plan al interesului terapeutului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surprinderea volutară a unei dezgoliri nu este pentru cel care spionează un caz comic, căci efortul său anulează posibilitatea unei plăceri comice, iar el obţine doar plăcere sexuală pe cale vizuală. Dar dacă ulterior cel care spionează povesteşte altcuiva descoperirea sa, atunci persoana surprinsă dezbrăcată redevine comică, deoarece cea de-a treia persoană consideră aceasta a neglijat efortul necesar intimităţii sale.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pierd obiecte atunci când te-ai certat cu cei care le-au dăruit şi când nu mai vrei să te gândeşti la aceştia. Se mai pierd obiecte şi atunci când nu mai ţii la ele şi vrei să le înlocuieşti cu altele, mai bune. Aceleiaşi atitudini cu privire la un obiect îi corespunde, fireşte, faptul de a le lăsa să cadă, de a le degrada, de a le sparge. Oare este o simplă întâmplare atunci când un şcolar pierde, distruge, strică obiectele sale de uz curent, cum ar fi ghiozdanul sau ceasornicul său, chiar în ajunul zilei sale de aniversare?

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă procesul visului este care dă naştere imaginilor morbide, cu atât mai interesantă ar fi determinarea condiţiilor în care el se produce. Nu mică ne va fi surpriza aflând că el poate exista fără ajutorul somnului şi fără cel al bolii şi că un număr considerabil de fenomene care aparţin vieţii cotidiene a subiecţilor normali ca uitările, lapsusurile de vorbire şi de comportament sunt create prin aceleaşi mecanisme psihice ca şi visul şi ca toate simptomele morbide desemnate mai sus.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este clar, pentru cine cunoaşte în profunzime această simbolică, că sensul visului, toate detaliile şi unele dintre fragmentele sale devin mai uşor de înţeles fără a fi necesar ca cel care a dormit să fie supus unui interogatoriu privind gândurile sale din vis. Ne apropiem aici de idealul popular pe de-o parte, iar pe de altă parte de metoda dragă popoarelor primitive la care imaginile visului se interpretau în mod exclusiv prin simboluri.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă există un Dumnezeu

Când voi lăsa în urmă numai umbra
nu spre moarte mă voi îndrepta
ci în braţele mamei mele

cum astfel fiecare ajunge
în braţele celei ce l-a născut,
cum însăşi mama stă în braţele
mamei sale care stă în braţele
mamei sale care stă în braţele
mamei sale...,
îmi închipui că dincolo e o lume visând
în braţele unei mame uriaşe

dacă există un dumnezeu
nu poate fi decât femeie

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Trandafirul sălbatic
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caricatura realizează minimalizarea prin evidenţierea din ansamblul expresiei unei persoane proeminente a unei singure trăsături, în sine comice, care ar fi trecut neobservată în contextul ei firesc. Izolarea acestei trăsături poate produce un efect comic ce se extinde în memoria noastră, asupra întregului, cu condiţia ca persoana vizată să nu fie de faţă pentru a ne obliga să păstrăm o atitudine respectuoasă. Dacă în realitate nu există o astfel de trăsătură neglijată, atunci caricatura o creează fără dificultate prin exagerarea unei trăsături, în sine nerizibile. Este caracteristic pentru originea plăcerii comice faptul că efectul caricaturii nu este substanţial diminuat prin astfel de falsificări ale realităţii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remarcăm până la ce punct sunt limitate mijloacele de expresie ale visului, comparate cu cele ale gândirii în stare de veghe. Totodată, visul nu renunţă, la modul general, la reproducerea raporturilor logice dintre materialele sale. El ajunge, destul de des, să le asimileze. Dar pentru aceasta este necesar să le înlocuiască prin piesele care-i par mai potrivite angrenajelor sale specifice.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţa reunită a sunetului de bază şi a familiei sale, născută involuntar din om, nu există în lumea pe care el o denumeşte naiv "natură". Omul creează condiţii astfel încât acestea să apară. Împrumută, fură cosmosului această singură manifestare, care, fără el, nici nu există. Însă nu pentru mult timp. Până şi sunetului unic îi va fi reamintită originea sa şi îi va fi rechemată neîntârziat. Până şi acesta dispare. Şi el trebuie să ia loc în masa materiei inerte din care a fost smuls. Efectele secundare, pe care el le-a dezvăluit, nu sunt altceva decât puncte diferite, de oprire, clar delimitate, pe calea dispariţiei sale finale.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!