Lui Dumitru Botar (Caracal), la volumul "Taborisme"

De-i judec tot volumu-n parametri,
Are catrene care fac minuni
Cu un condens în zece centimetri
Şi o grosime-n subdiviziuni.

Acum când epigramele-i citesc
Şi-i judec performanţele la cent
Eu motivaţii sigur că găsesc
Şi îl ridic la rangul de TALENT.

Şi critica la sânge nu o fac
Chiar de-are stângăcii în vreo privinţă
Spunând deschis catrenele că plac
Cât noi le digerăm cu uşurinţă.

Făcându-i analiza oportună
Nu are poanta iute ca amarul
Însă rămâne nesperat de bună
De bagi în ecuaţie şi CARUL.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?!

motto: De ce mă judeci?... Andreea Panzariu

... De aia te judec că clopotului pasului tău
E alb de tăcere
Şi surpă subit în retina auzului meu
Galopul durerii

De aia te judec că iarna ajunsă la lamă de os
Trecuturi învie
Turnând în clepsidre nisipuri ce urcă sfios
Ca viţa de vie

De aia te judec că caii cerşiţi la oaze de flori
Nu mor când vor câinii

De aia te judec că poţi să opreşti herghelii de fiori
Cu liniştea mâinii

De aia te judec te judec te judec mereu
Te judec te judec
Pentru mărul cu viermi, pentru şarpele ăla ateu
Adjudec, rejudec...

poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu judec

Nu judec pe mama
Nu judec pe tata
Nu judec pe frate
Nu judec pe nimeni.

Multe se pot spune
Tăcerea vorbeşte
Prin necuvinte, înţelege
Încearcă să simţi.

Din priviri citeşti
Nu e nevoie de cuvinte
Înţelegi fără vorbe.
Nu te judec!

Nu acuz să înţelegi
Ce e făcut e făcut
Ai greşit sau nu
Nu mă priveşte!

poezie de Mihai Marian Grebenisan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegeţi vă rog că doar pentru că judec lucrurile diferit nu înseamnă că nu judec deloc.

Irina Maria Tracy în Răspunsul Întunericului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinele bârfesc

Am depăşit de tot hotarul glumii,
Morala mea e mult sub parametri,
Aşa că am intrat în gura lumii
Însă nu mult... vreo şapte centimetri.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Catrene prin gaura cheii (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judec, deci nu judec.

calambur aforistic de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judec, deci...

Cu-alura unui suflet blând
Rezist, de funcţie-ataşat
Şi-mi zic ades filosofând
Eu judec, deci... sunt magistrat!

epigramă de Nicolae Mihu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistul şi soţia

Când construiam catrene bătăioase
Un glas strident cuprinse coridorul:
"În viaţă sunt şi lucruri serioase!"
Şi-aduse lângă mine-aspiratorul.

epigramă de Laurian Ionică din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia

Ştiu de prin instanţe,
Cât ar fi de bună,
Să te aibă-n braţe
Însă nu la mână.

epigramă de Laurian Ionică din PILULE ILAuRIANTE
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Alexandru Arşinel

Zâmbind chiar când simţeai amarul,
Ai dovedit că nu-i uşor
Şi-ţi trebuie talent cu carul,
S-ajungi de râsul tuturor!

epigramă de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În volum are catrene pentru opera lui Brâncuşi

În scris, când rob te laşi simţirii
Şi epigrama era alta
Dacă în scopul nemuririi
Brâncuşi ţi-ar fi lăsat şi dalta.

epigramă de Laurian Ionică din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea bună

O carte este sigur bună
Când îţi rămâne-n minte-o lună
Şi-i foarte bună,-ţi dau povaţa,
Când îţi rămâne toată viaţa.

poezie de George Budoi din Cartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (9 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Alexandru Arşinel, la împlinirea vârstei de 70 de ani

Zâmbind chiar când simţeai amarul,
Ai dovedit că nu-i uşor
Şi-ţi trebuie talent cu carul,
S-ajungi de râsul tuturor!

epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Umor pe strada lui Păstorel (2010)
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enescu va rămâne pentru mine absolutul prin care eu judec pe alţii.

citat din Yehudi Menuhin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Catrene scrise la-ntâmplare
Cu demnitarii, ce să zic:
Am mai făcut, dar din pudoare
Cu Udrea n-am făcut nimic.

epigramă de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistul şi soţia

Când construiam catrene bătăioase
Un glas strident cuprinse coridorul:
"În viaţă sunt şi lucruri serioase!"
Şi-aduse lângă mine-aspiratorul.

epigramă de Laurian Ionică din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Latura bună

O minte care minte,-i bună,
Şi nu o judec arbitrar,
Atâta timp cât e-o minciună
Cu caracter umanitar.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zestre

Sunt săraci dar fata vor
S-o mărite chiar în criză,
Însă zestrea fetei lor
Intră toată-ntr-o valiză.

epigramă de Laurian Ionică din PILULE ILAuRIANTE
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu că judec, dar dacă mai trăia, Popeye sigur baby spanac mânca.

citat din Ştefan Munteanu
Adăugat de nomad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancheta

Va fi dreaptă-ancheta, am jurat Mântuitorului Isus,
Şi se va desfăşura fără părtinire, ură sau mânie.
Eu, procurorul, voi afla cine-a ucis pe Ada Wright,
Aşa să-mi ajute Dumnezeu, am spus.

Când am văzut trupşorul fără viaţă-al fetiţei
De doar patru luni, înfăşurat în zdrenţe de pelinci,
Am bănuit ca n-avea decât vreo patru chile,
Iar centimetri nu mai mulţi de treizeci şi cinci.

Un ochi cu pleoapa-îngălbenită era închis –
La fel guriţa care încă mai zâmbea.
Ochiul stâng, deschis, sclipea albastru –
Fetiţa părea să ştie ce s-a-întâmplat cu ea.

Eu priveam ochiul cel larg deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie
"De unde mi s-a tras moartea, cine ştie?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."

Când am intrat din nou în tribunal
S-ascult mărturia mamei, cum cere jurisprudenţa,
"A fost un copil născut din dragoste", a spus,
Şi a zâmbit – măgulindu-ne inteligenţa.

"În concluzie, Onorată Instanţă", a spus medicul legist,
"Nu-i nimeni vinovat de-acest accident nefericit
Care-a cauzat moartea fetiţei Ada Wright. ".
"Vai, vai!" am exclamat noi. Femeia a zâmbit.

Iar eu priveam ochiul acelui copil, deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie:
"De unde mi s-a tras moartea, cine ştie?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."

poezie de W.H. Davies
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

The Inquest (Ancheta)

Va fi dreaptă-ancheta, am jurat Mântuitorului Isus,
Şi se va desfăşura fără părtinire, ură sau mânie.
Eu, procurorul, voi afla cine-a ucis pe Ada Wright,
Aşa să-mi ajute Dumnezeu, am spus.

Când am văzut trupşorul fără viaţă-al fetiţei
De doar patru luni, înfăşurat în zdrenţe de pelinci,
Am bănuit ca n-avea decât vreo patru chile,
Iar centimetri nu mai mulţi de treizeci şi cinci.

Un ochi cu pleoapa-îngălbenită era închis –
La fel guriţa care încă mai zâmbea.
Ochiul stâng, deschis, sclipea albastru –
Fetiţa părea să ştie ce s-a-întâmplat cu ea.

Eu priveam ochiul cel larg deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie
"De unde mi s-a tras moartea, cine ştie?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."

Când am intrat din nou în tribunal
S-ascult mărturia mamei, cum cere jurisprudenţa,
"A fost un copil născut din dragoste", a spus,
Şi a zâmbit – măgulindu-ne inteligenţa.

"În concluzie, Onorată Instanţă", a spus medicul legist,
"Nu-i nimeni vinovat de-acest accident nefericit
Care-a cauzat moartea fetiţei Ada Wright. ".
"Vai, vai!" am exclamat noi. Femeia a zâmbit.

Iar eu priveam ochiul acelui copil, deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie:
"De unde mi s-a tras moartea, cine ştie?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."

poezie de William H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!