După ce se stânse virtutea şi bărbăţia antică a romanilor, prin care ii subgiugaseră ceea mai mare parte a lumei cunoscute, urmă epoha cea plină de turburări şi de anarhie, încât uşor au fost barbarilor, veniţi de la nordul Europei şi al Asiei, căutând clime mai blânde şi locuri mai îndemânatice de locuit, a pune sub jug popoarele cele deznervate şi ovelite, a desfiinţa aşezămintele cele politice, a stânge lumina ştiinţilor, a surpa industria şi artele, ce erau productul a multor secule, şi a întinde preste lumea civilizată un văl de întuneric.

Gheorghe Asachi în Nuvele istorice, Valea Albă (1859)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un împărat evlavios şi bun. El avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăţi ce făcuse oamenilor din împărăţia lui, a ridicat şi o monastire de care să se ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate şi cu tot ceea ce meşterii din acea ţară au socotit mai scump şi mai frumos. O mulţime de stâlpi de marmură şi poleiţi erau prin biserică şi pe dinaintea ei. Zugrăvelele cele mai preţioase, policandre de argint suflate cu aur, candele de argintul cel mai bun şi mari cât doniţa, cărţile cele mai alese erau zestrea monastirii aceleia. Cu cât se bucura împăratul de frumuseţea ei, cu atât se întrista că nu putea să o săvârşească pe deplin, căci turnul se surpa.

Petre Ispirescu în Pasărea măiastră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Srinivasa Ramanujan a fost cel mai ciudat om din toată lumea matematicii, probabil din întreaga istorie a ştiinţei. El a fost comparat cu o supernovă care a explodat, iluminând cele mai întunecate, cele mai profunde colţuri ale matematicii, înainte de a fi tragic răpus de tuberculoză la vârsta de 33 de ani... Lucrând în izolare totală de principalele curente din domeniul său, a reuşit să rescrie 100 ani de matematică vestică de unul singur. Tragedia vieţii sale este că o mare parte a muncii sale a fost irosită ca să redescopere matematici cunoscute...

citat din Michio Kaku
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar care state, atunci cand s-au unificat, au avut conjuncturi favorabile? Conjuncturile le fac popoarele care vor sa-si schimbe destinele, si nu cele care doresc sa perpetueze o nedreptate. Totul depinde de vointa politica a celor din scaunele puterii de la Bucuresti si Chisinau. Dar si de vrerea romanilor de pe cele doua maluri de Prut.

Nicolae Dabija în ziare.com, interviu (24 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În era Mezozoicului au avut loc cele mai mari transgresiuni marine din istoria Terrei, dar spre sfârşitul ei au început să se contureze atât o parte dintre actualele continente (Africa, America de Sud, Australia), cât şi marele sistem muntos alpino-carpato-himalaian, coloana vertebrală a Europei şi a Asiei.

Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frige

ultimul peşte din supermarket
găsit îngheţat cu ochii inexpresivi
îndreptaţi spre frigiderul cu bere

sfârâie pe uleiul încins o poveste
pescărească din nordul europei
cu vase lovite de furtuni şi balene
şi piraţi care stau pe fundul oceanului

îl întoarce pe cealaltă parte şi simte
mirosul de alge marine îmbinat
armonios cu mirodenii din sudul asiei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bestiale şi cele mai numeroase crime au fost cele plănuite şi săvârşite de nazişti împotriva evreilor... Istoria nu cunoaşte crime îndreptate simultan împotriva unei asemenea mase de oameni, crime săvârşite cu atâta cruzime premeditată... Germania se transformase într-o uriaşă temniţă. Vaietele victimelor ei au fost auzite în lumea întreagă şi au facut să se cutremure întreaga omenire civilizată.

Robert H. Jackson în procesele de la Nürnberg
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din toate preparativele voiajului, cea mai mare parte erau îndeplinite; în cele din urmă, reuşi să plătească şi chiria, ajutat fiind de cele două bătrâne raţe ale sale, şi care nici de astă dată nu-l lăsară să alerge la mila vecinilor. Singurul lucru ce îi cereau în schimb era să fie şi ele primite, cel puţin o oră pe zi, în camera sa de lucru, care exala un aşa de dulce şi îmbătător miros de ciurciuvele. Se sui în corabie.

începutul de la Plecarea în străinătate de Urmuz
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Sfântul Pavel în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 13:1-13, traducere ortodoxă
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata mulţumi încă o dată de buna găzduire şi de poveţele cele folositoare şi după ce lepădă o pereche de opinci care se spărsese, încălţă altele, puse oscioarele găinei într-o legătură, luă în braţe copilaşul şi toiagul în mână şi o porni iarăşi la drum. Merse, merse, prin nişte câmpii numai de nisip; aşa de greu era drumul, încât făcea doi paşi înainte şi unul înapoi; se luptă, se luptă şi scăpă de astă câmpie, apoi trecu prin nişte munţi nalţi, colţoroşi şi scorboroşi; sărea din bolovan în bolovan şi din colţ în colţ. Când ajungea pe câte un piept de munte şes, i se părea că apucă pe Dumnezeu de un picior; şi după ce se odihnea câte niţel, iar o lua la drum, şi tot înainte mergea. Glodurile, colţii de munte, care erau tot de cremene, atât îi zgâriase picioarele, genunchii şi coatele, încât erau numai sânge; căci trebuie să vă spun că munţii erau nalţi, încât întreceau norii, şi pe unde nu erau prăpăstii peste care trebuia să sară, nu putea merge altfel decât suindu-se pe brânci şi ajutându-se cu toiagul. În cele de pe urmă, stătută de osteneală, ajunse la nişte palaturi. Acolo şedea Soarele.

Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mările şi oceanele din epoca mezozoică, poate cele mai întinse din istoria Pământului, erau în majoritate calde şi deschise (deci, bogat oxigenate). Vieţuitoarele, nu prea diversificate (se remacă peştii cu schelet osos, amoniţii şi belemniţii, alături de trematosauri, singurii amfibieni de apă sărată), erau în schimb foarte numeroase, ceea ce a dus la apariţia unui mare număr de reptile marine carnivore. Interesantă este varietatea de forme şi specializări a acestor făpturi care, spre deosebire de reptilele zburătoare, au găsit un mediu mai propice conformaţiei lor anatomice (deşi, având plămâni şi nu branhii, erau obligate să iasă la suprafaţă pentru a respira). Cele mai cunoscute dintre ele sunt: Ichtyosaurus, Plesiosaurus, Elasmosaurus şi Tylosaurus.

Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că faptele bune sunt ţie firească omenie, mărirea, însufleţirea cea mare, bărbăţia, aceste sunt fapte bune ale strămoşilor tăi, adecă ale Romanilor celor bătrâni: aceste sânt diamanturile cele scumpe, însă e de lipsă ca mâna înţelepciunii să le spele, curăţească şi să le netezească, şi strălucitoare să le facă.

Dimitrie Ţichindeal în Almanah "Viaţa Românească", "Cugetările cărturarilor"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai multe din vanităţile politice devin, în cele din urmă, nişte biete cacofonii ale istoriei.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu adevărat importantă e fericirea. Veţi spune: ei, bravo, mare descoperire! Toată lumea e de acord cu asta! (Aproape toată lumea; sunt unii, feriţi-vă de ei, care fac pe grozavii şi dispreţuiesc fericirea.) De fapt, sunt foarte puţini cei care dau importanţă cu adevărat fericirii. Aleargă dupa nişte surogate, unele plăcute, altele plicticoase, la care acced sau nu, dar care în cele din urmă se dovedesc insipide. În cele din urmă. Acest "în cele din urmă" anulează retroactiv toate agrementele, toate vanităţile, prestigiul şi puterea de care vei fi avut parte. Sigur, povestea aceea cu cămaşa fericitului nu e decât un apolog fără cine ştie ce relevanţă. Tot sigur este că marile lipsuri sunt teribile piedici în calea fericirii. Însă nu insurmontabile. După cum plăcerile, huzurul, îndestularea sunt, dar nu negreşit, propice fericirii. Totul depinde de felul cum sunt primite. Acestea sunt arhiştiute, repetate de milenii. Le repet şi eu acum. Arhistiute, dar in fond nu prea stiute.

citat din Alexandru Paleologu (21 septembrie 2011)
Adăugat de kissbruneta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna-i lumina nopţii, soarele e lumina zilei. Virtutea iluminează cele trei lumi (pământul, cerul şi lumea subpământeană) şi un fiu bun aduce faimă întregului neam.

proverbe sanscrite
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul cel mare, în care sunt atâţia oameni şi atâtea case şi n-au toţi loc unde să-şi facă o grădină şi de aceea cei mai mulţi trebuie să se mulţumească cu flori în glastre, erau şi doi copii sărmani, care aveau o grădină puţin mai mare decât un vas cu flori. Nu erau frate şi soră, dar se iubeau între ei ca şi cum ar fi fost. Părinţii lor locuiau în două mansarde din cele două case alăturate şi care erau aşa de apropiate una de alta încât streşinile mai că se atingeau şi cum ferestrele erau faţă în faţă puteai să treci de la o locuinţă la cealaltă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci sceptice interveneau zicând că borbisthanii putuseră rezista atâta vreme fiindcă erau nişte fanatici analfabeţi şi puţin civilizaţi, în timp ce jormanii, ştie toată lumea, sunt extrem de civilizaţi. Ei n-ar putea face faţă barbarilor din Maculia. În cele din urmă, singura întrebare ce merita să fie pusă era dacă, în faţa spectacolului rezistenţei mai mult sau mai puţin eroice a poporului jorman, puterile imaculiste aveau să-i sară în ajutor.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoaşterea a ceva mai bun nu uşurează suferinţa unui animal. Dorinţele sale fundamentale rămân, iar frustrarea acelor dorinţe neîmplinite alcătuiesc cea mai mare parte a suferinţei lor. Sunt atât de multe exemple: vaca de lapte căreia nu i se permite să-şi crească viţelul, găina din cuştile din ferme care nu va păşi sau întinde aripile niciodată, purceaua care nu îşi poate construi niciodată un culcuş sau să râme după mâncare în resturi, etc. În cele din urmă, noi împiedicăm dorinţa fundamentală a animalelor - de a trăi.

citat din David Cowles-Hamar
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu vă acuzaţi unul pe celălalt, Dumnezeu nu vă va acuza. Dacă n-ai nici un acuzator, vei putea ajunge în rai. Ceea ce mulţi oameni numesc păcat nu este un păcat; fac multe lucruri pentru a desfiinţa superstiţia şi în cele din urmă, o voi face să dispară.

citat din Joseph Smith Jr.
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

în lumea plină de femei, în lumea plină de păcate
în scrumuri scocioram scântei să ardă viciile toate
şi să rămînă dintre ele doar cele veşnic elegante
chiar dacă au venit ca stele, chiar dacă vor pleca bacante

în lumea plină de bărbaţi, în lumea plină de himere
prin wal-uri căutăm cârnaţi la soiul preferat de bere
mai căutăm şi adăpost să pot privi fără prihană
un meci de fotbal pe de rost, şi el sătul de-atîta hrană

în lumea plină de femei, în lumea plină cu bărbaţi
sorbii din plin amarul ei şi din dulceaţa ei nesaţ
am fost cândva şi Don Juan şi soţ amarnic înşelat
am fost la funduri de ocean şi cerb de coarne spânzurat

dar am rămas acelaşi eu cu suflet tânăr şi hoinar
de copilaş hazliu, de zeu, de cel din urmă boschetar
şi azi impovărat de ani şi dus cu pluta uneori
în viaţă asta de doi bani, mai ard în sine meteori

chiar dacă aşi putea să schimb în drumul meu o clipă doar
o zi măcar, un om, un nimb un zâmbet tandru şi bizar
eu n-aş schimba nici un cuvânt în rima stinsului meu vers
doar aşi pleca să mai colind şi alte lumi din Univers...

poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit.

Irina Binder în Insomnii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!