Buna viata

Bine-ai venit scumpa viata
Destinul a facut sa ne-ntalnim intr-o zi de dimineatza
Ne-am privit si am stiut ca asa-i menit
Ca drumurile noastre sa se-ancoreze pana la sfarsit.

Te-am asteptat atat de mult
M-am rascolit in pantec pana nu demult
Am stiut ca asta mi-e sortit
Sa fac parte din aceasta lume pana intr-un sfarsit.

Acum ca fac parte din al vostru univers
Imi veti oferi un singur sens
Imi veti da un rost, un nume, o povata
SI oameni ce imi vor croi drumul prin viata.

Mergand cu pasi marunti pe acest drum insalator
Voi invata ce inseamna sa pierzi, sa iesi castigator
O sa cunosc iubirea, ura si alte sentimente
Voi invata sa sparg zidurile neputintei eminente.

Voi avea prieteni, rude, cunostinte, suferinte, bucurii,
Ganduri ce setea de absolut imi va intetii
Voi vedea cum viata se aprinde dintr-un foc incandescent
Cum ultimele flacari se vor stinge incet si lent.

Ele vor fi suflate de vant spre-naltul cer
Purtate intr-un nesfarsit si alb castel
Si eu la randul meu voi sta si voi privi in jos
Spre lumea prin care am trecut si mi-am facut un rost.

Voi vedea prin ce-am trecut si voi zambi
C-am fost pata de foc al unei mari faclii
C-am facut parte dintr-o creatie ce rar o mai gasesti
C-am fost o pagina a unei mari povesti.

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratate primordiala

Inceputul nu are sfarsit…
Nu e corest,
Dar nici gresit
Asa a fost mereu sa fie
Asa va fi pana`n vecie
Un suflet vine pe pamant traieste viata alergand
Caci ea nu sta defel in loc
O sansa-ai restu`i noroc
Iar viata trece cum e clipa
Si moartea ne rapeste-n somn
Si sufletele iar adorm
Intr-un bau negru al mortii dorm
Nu e nimic si totusi e
Un suflet prins in neclintire
Si sta s-asteapta clipa-n care
O viata ii va da suflare
Nu stiu de-s ganduri sau doar soapte
Nu stiu ce e-n jurul tau
Vezi doar al mortii negru bau
E frig si este bezna-n jur
Si clipele mintile-s fur
Esti singur si vei fi mereu
Si tot asa voi fi si eu…

poezie de Raluca-Gabriela Baditoiu
Adăugat de Raluca-Gabriela Baditoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata

Alerg prin lume, alergi si tu
Viata se trece... nici un atu
Imbatranesc, imbatranim
Pe rand ne nastem, pe rand murim

Am fost copilul fara vre-o grija
Azi in genunchi eu am o tija
Ai fost fetita cu par balai
Azi nea curata in par tu ai

Fugeam prin iarba, cat ne jucam...
Azi cu "reuma"... abia umblam
Zburam ca vantul pe biciclete
Azi pe la doctori dupa tablete

Mancam de toate, n-aveam bariere
Azi zilnic facem "crize de fiere"
Ieri orice munte am fi urcat
Azi vrem s-ajungem pana la pat

As fi dormit pana l-amiaz'
Azi toata noaptea nu dorm... stau treaz
Demult... o data... faceam "prostii"
Azi stau in casa... scriu poezii

Ieri, "ce-o fi maine" parea un vis
Azi, "ce-a fost ieri" e paradis
A fost odata o primavara
Azi frunze cad si-i toama afara

Azi fug prin lume, fugiti si voi
Vom fi la urma cu totii goi
Cu noi vom duce, acolo sus
Doar ce-am facut pentru Isus

Zilele trec, altele vin
Traieste frate ca un crestin
Iubeste-n juru-ti, fa bine, iarta
Viata-i frumoasa... este o arta

Ce am iubit? Cat am iubit? Cum am iubit?
Ne urmareste in infinit
Coroana de slava de la Hristos
Viata noastra de-aici de jos.

Marius Alexandru, 08/17/19

poezie de Marius Alexandru (17 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Zdrobit de-al nimbului curat,
Trecut prin viata cu pacat,
In clipa resemnarii-n tine,
Vei stii ce-nseamna sa faci bine.

Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca tot ce-a fost in infinit,
Va trece peste noi far'nepasare
Lasandu-si haina rece, arzatoare.

Dar tu... clipa a resemnari...
Chiar nu-ntelegi culmea dureri?
Nu lasi in om, leac de scapare,
Si vrei sa-l duci spre disperare!

Sa-i curmi a vietii-nflacarare,
Sa-l lasi pribeag ca si urmare,
Sa-i dai batai de bici cu foc,
Sa-l lasi pustiu, far'de noroc.

Si chiar de toate astea vina,
Izbindu-l de pamant cu stima,
Naltandu-l spre inaltul cer,
Tot om va fi, un om de fier.

Chiar in sfarsit de vei pali,
In biata sa fiinta... vei domolii,
Un suflet plin doar de durere,
Ducadu-l sus de sumbra-i decadere.

Si tot ce va ramane-n viata,
Patruns cu Duh si cu speranta,
Va-ntreprinde un Paradis,
Cu foc de aur de nestins,

Cu flacari ce nu vor lovi,
Decat in cei ce vor lipsi,
Si-n tot ce este nepasare,
In toti si-n toate, cu ardoare.

Si in final, tot ce a fost,
O viata simpla, dar cu rost,
Trecuta toata intr-o clipa,
Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca iadu-i cel ce ne despica...

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiu

Din visuri nepatrunse acum,
Ramas pe drum singur, nebun.
Traiesc momente, bucurii,
Privesc surasuri de copii...
Si-atunci, las viata ce a mai ramas,
Sa-si faca ultimul ei pas.
Si o patrund ca pe-un refugiu al nepasarii,
Ca pe o clip-a disperarii.
Mi-aduc aminte...
Ramas, patruns, de ganduri sfinte.

Si-n capatul pustiu al lumii,
Traiesc creatiile lunii.
Patrunse doar de un fior,
Ce inca-l simt aievea, dar domol.

Nu tu, fiint-a Universului,
Ce ai facut azi primul pas,
Vei da crezare mitului,
Din tot ce-a fost si a ramas.

Vei crede ca intr-un sfarsit,
Un gand ce inca n-a murit,
Te va lasa... si iti va spune,
Ca rostul tau in asta lume,
A fost, va fi, si va ramane,
Sa rupi durerea ce ma tine,
In om, la fel ca la un caine.

Dar vezi, durerea cea patat,
Nu-i de prisos, nici de lasat
Ravneste-n inceputul tau
Precum e roua-n spre-apogeu,
Iar noi, patrundem spre-absolut
Si traversam de la-nceput
Distanta ce ne mantuie, cu greu,
De vicii, si de omul rau.

In viata ce mi-a mai ramas
Traiesc si merg precum un ceas
Iar tot ce-a fost candva frumos
Precum o lacrima in tos,
Creand balans de bucurii
Cu zumzet, scrasnet de copii
Ce ieri reprezenta elogiu,
Azi nu mai e decat refugiu.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe de spus, prea putin timp... neinteles

Simt miros proaspat de ploaie,
Simt cum picioarele mi se inmoaie,
Simt miros de ars, de fum,
Simt cum vise s-au facut scrum,
Idealuri prea sus puse,
Cand sentimentele-s nesupuse,
Ganduri la dragoste si fericire,
Praf in ochi si amagire.
Tu taci si nu spui nimic,
Eu nu mai am ce sa mai zic,
Am spus si asa prea multe,
Ganduri si sentimente oculte,
Oricum pe tine nu te clintesc – nimic,
Iar eu ma sting un pic, cate un pic,
Oricum ce mai conteaza acum,
Poate ar trebui sa ne vedem de drum...
Dar ceva ne tot retine,
Ceva ma leaga de tine,
Ceva imi implora sa mai stau,
Sa fac compromisuri desi nu vreau,
Tu pari la fel de bulversat,
Desi viitorul e incetosat...
Spune-mi ce vezi cand ma privesti?
Vorbeste-mi de vrei sa imi vorbesti...
Nu te gandi ca poate maine nu-s,
Gandeste sa nu lasi nimic nespus,
Sa stii ca de toate isi pierd rostul,
Macar nu suspini si regreti ca prostul,
Spune tot ce vrei sa-mi spui,
Poate ce nu ai mai spus nimanui,
Spune-mi tot ce iti doresti,
Si-ti spun ce vad cand ma privesti,
Sa ne spunem tot ce se poate,
Ca sa nu regretam de toate,
Sa nu ne gandim ca maine nu mai e,
Si nu am apucat sa spunem lucruri ce,
Poate azi ar fi insemnat ceva,
Si maine nu s-ar fi distrus asa...

Nu vreau sa am nici un regret,
Nu mai vreau greseli ca sa repet,
Vreau sa las totul limpede – clar,
Sa stiu ca nu am luptat in zadar...
De ar fi sa fi gresit
Macar stiu ca m-am gandit,
Macar sper ca am facut bine
Gandindu-ma mereu la tine.
Nu te gandi ca maine poate ai sa regreti,
Invata sa speri, sa vrei, sa ierti,
Invata tot ce poti invata
Sa te poti lupta cu lumea rea,
Mi-ai umplut un univers ce pana ieri era gol,
Inimii i-ai dat in sfarsit un rol,
Stiu ca de vei pleca intr-o buna zi,
Desi poate te-as ruga sa vii,
Am facut tot ce se putea,
Sa nu regretam nimic sau ceva...

poezie de Camelia Popescu (15 iunie 2009)
Adăugat de Camelia Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul si batrana

O lume plina de suflete
In care poti fi nou sau vechi
Pe care timpul si-a pus lacate
Si tot ce-i viu domneste-n dualele perechi.

Dualitatea este un puternic inteles
Ce cateodata pare a avea un singur univers
Rau, bun; urat, frumos; lumina si-untuneric
Viata noastra este construita dup-un inteles temeinic.

Asa ca intr-o buna zi m-i se ivi in fata
Copilul si-o batrana ce mi-au dat o povata
Fara sa vrea mi-au pus in comparatie
Lumina ochilor care reflect-o revelatie.

Copilul cel trecut devreme-n lumea noastra
Parea nepasator cu o privire vasta
Stiind ce-i fericirea fara s-o gandeasca
Si neindoindu-se de bunatatea cea lumeasca.

Si eu eram odata asa,
Dar varsta stie fericirea a ti-o lua
Prin constiinta ti-o va trece si ti-o va filtra
Si la final, doar praful stelei ce demult s-a stins vei observa.

Batrana, batuta de valurile aspre ale timpului trecut
Ochii ei mari si de cristal care-au trecut prin viata crunt
Fara sa vrea ea imi soptea
Asemeni vantului ce bate fulgul lin de nea.

E o poveste cu de toate
Cu fericiri, tristeti si suflete curate
E o poveste cu morala, cu multe personaje
Uitate sau inca amintite de faptele ce inca stau de straja.

Dar o poveste buna are-un sfarsit temeinic si bine construit
Batrana stie asta si-l va avea, dar nu va fi grabit
Alaturi de cel nou va sta si-i va transmite din povestea tineretii
Pentru a nu regreta nimic din randurile vietii.

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor d-un inger

Mi-e dor de tine, suflet bland,
Mi-e dor de tine, ma rasfrang.
Nu pot sa merg far' al tau pas,
Nu pot vorbi far de-al tau glas.

Ingan, rostesc, dar fara rost,
Nu pot schimba tot ce-a fost,
Chiar de-ar zbura timpu-napoi,
Nu pot schimba ce e-ntre noi.

Si merg, asa pe-un drum al meu,
Far-a mai sti ce-i bun sau rau,
Far-a simti iarna ca-ngheata,
Fara-ami mai sti rostul in viata.

Dar tu, ai fost al meu calau,
Razbit in frunte de-al tau rau,
Ai aruncat simpla-mi fiinta,
Prin largul hau de necredinta.

Si-acuma, reintors in viata,
As vrea sa cred intr-o speranta,
As vrea sa simt al tau fior,
Sa sar in foc far'de sa mor.

S-ating inaltul cer cu stele,
Sa vad cum lumea crede-n ele,
Sa trec prin forfota furtunii,
Sa-nghet usor sfarsitul lumii.

Dar din patrunsa-ti inganare,
Ajung sa spun incet, cu jale,
Ca focu-i trup din al tau trup,
Si-ajung sa sfasii si sa rup,

Din Soare, ca si Prometeu,
Un foc de sata de la zeu.
Dar cu ce rost in asta zi?
Sa-i mai ajuti far'a clipi?

Iti meriti oare obarsia?
Ce-ti rupe-n farami bucuria?
Sa lasi pamantu-ti sfant acum,
Si sa-ti arunci viata in drum?!

De ce? Si pentru cine chin?
Pentru un simplu gand hain,
Care nu-ti lasa loc de mit,
Si te aduce-n asfintit...?
..........................

Precum un suflet rastignit.
Ajuns pe-un drum mult ocolit,
Unde un om pripit de casa,
Nici apa din izvor nu-ti lasa?

Sa-nduri atata chin nebun,
Pentru-ati auzi un nume bun?
Iti merita a ta suflare,
Fiinta care-ti da salvare?

Si-ntr-un final, asa de-ar fi,
Nu poti vreodata ca sa stii,
Ca simplu-i suflet prihanit,
Ingheata timpul infinit.

Si-aduce-a ta slavire-n cer,
Far'a lasa loc de reper,
Far'de-a pasi cu chibzuinta,
Pentru-a iesi din pocainta.

Acum, cand ingerii-s in cer,
Esti tot ce mai pot ca sa sper,
Esti inger, om sau doar fiinta?
...........................
Intr-un sfarsit esti rea credinta.

Cat despre dorul meu rapus,
Raman sa spun cu capul sus,
Ca ingerii de sus gramada,
Picat-au fara de zabava.

Iar tu, inger al meu posac,
Imi lasi ca pestele in lac,
Doar o sclipire-n umbra ta,
Sa-mi tina calda inima...

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Ai trecut prin toata viata
fara sa iubesti o fata
fara sa ii simti dulceata
nici macar, macar o data.

Print puteai tu sa fi fost
sa nu vezi prin tot ce ai
aur, bani dar fara rost
cu cine le imparteai?

De nu aflu ce-i iubirea
am sa gust si voi gasi
ca in viata fericirea
e oriunde ai pasi.

Am vazut prin chip de raza
si prin pas de dulce fata
ca iubirea-i ca o fraza
ce ramane ne-ncheiata.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul si nimic

Mai da-mi o ora din viata ta fugara,
Cat de nebun am fost sa-ti spun
Cum din iubirea noastra de o vara,
Acum isi canta doua flori viata amara
Mergand pe nori, tinandu-se de mana.

Da-mi un minut din timpul tau acum,
Sa-ti arat, poate-ai sa vezi ca sunt
O floare tanara cu sufletul batran,
C-am rasarit in drumul tau ca sa raman
La tine cu tot ce-i mai frumos si bun

Mai da-mi secunda blanda din visare
Cand ma iubeai ca intr-un Paradis,
Cand ma agatai de-un colt de soare
Si-mi promiteai iubiri si vise in culoare,
Poate-a fost totul, dar acum... s-a stins.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada mortii

Si eram, eram
O frunza pe ram,
Vantul cand batea
Viata mi-o stingea...
Si ningea, ningea,
Urma imi stergea
Si m-acoperea
Si ma troienea
Lumea ma uita!
Si am fost, am fost
In lume cu rost.
Vant turbat m-a zmuls,
Prin straini m-a dus,
In zari, spre apus...
Da eram, eram
Un suflet pe ram
Copii paraseam
Si casa-mi lasam,
Nebun alergam
Nimic nu luam,
De moarte fugeam,
Dar tot nu scapam!
Moartea ma prindea,
Si ma cuprindea,
Si ma inclesta,
Coasa ridica
Si ma secera...
Iar la moartea mea
Bradul se frangea,
Cainele urla,
Corbul croncanea,
Vazduhul plangea!
Si cadea, cadea
In hohot pamant
Peste trupu-mi frant.
Si m-acoperea,
Chipu-mi troienea,
Urma imi stergea!
Si eram, eram
Biet suflet pe ram...
Si de-am fost, am fost
In lume cu rost,
Moartea rau m-a nins
Pana cand m-am stins...
Si ma ninse, ninse
Viata mi se stinse...
Si-am plecat ningand,
Si-ati ramas plangand...

poezie de Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A catre E

Vai, de la A pana la E
Atata departare e
Si de la E pana la A
Tot alfabetul va -ngheta.

Si nu va exista nici cale
Sa lege blandele vocale
Vocalele imparatesti
Care am fost si care esti.

Si de la A pana la A
E toata nebunia mea
Si de la E pana la E
Cum trece timpul repede.

Si A spre E ridica glas
Iubito singura-ai ramas
Si E spre A ca-ntr-un deochi
Ridica negrii, blanzii ochi.

Mai stai ii spune A lui E
NU ai de ce, nu ai de ce
Mai stai ii spune E lui A
Ma duc, ca se va -ntuneca.

Si jos intr-un absurd spital,
Consoanele au astazi bal,
Iubita mea cu E major,
Acum, nici nu te mai implor.

Iubitul meu, cu a de mana!
Nimic din noi n-o sa ramana
Si ne vom stinge-ncet, incet
In insectar si-n alfabet.

Adio, E, frumoasa mea
Ii plange departarea A
Si de la A pana la E
Un pod cetos de turturi e.

Si de la E pana la A
Consoanele se vor usca
Si vai, cand strigi pe E cu A
Polen sonor, inseamna EA.

Si E in locul ei se zbate,
Ea cea mai trista dintre toate,
Si A nu stie ca nici nu-i
Ea care-a fost motivul lui.

Adio E, iubirea mea
Semneaza trist vocala A.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervaţia de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ta

ridic privirea catre cer
lumina ta Doamne o chem
sa ma ridice din pacat
sa ma imbrace in alb curat
sunt multe drumuri prin viata
insa doar unul ne invata
al crucii dar sa pretuim
ca sa nu ne pravalim
sa nu ne pierdem in robirea
care loveste insasi firea
sa ne intoarcem la Hristos
prin rugaciunea cea cu rost
si viata sa o inoim
prin haina harului divin.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impreuna

Cu sigurant-am fost aici,
Iubirea noastra inca este,
Doi oameni simpli, oameni mici,
Dar care-au scris a lor poveste.

De cand te-am cunoscut pe tine,
Ma simt cumva predestinat,
Sa nu iubesc chiar pe oricine,
Si doar pe cine mi-este dat...

Simt c-am trait sa te cunosc,
Si asta este al meu scop,
O sticla picurand iubire
Si nimeni n-o sa-i puna dop.

Mi-ai spus ca pentru suferinta
Ce mi-a fost data in trecut,
Vei face tot ce-ti sta-n putinta,
Sa imi oferi alt inceput.

Spuneai ca este-un echilibru,
Intre ce-i bun si ce e rau,
Da stii balanta se inclina
Mai mult spre bine-n jurul tau.

Nu as putea vreodata-n viata,
Sa rup aceasta legatura,
Si nici n-as putea preschimba
Iubirea ce ti-o port in ura.

Doar una e sa fie-a ta,
Cu una eu ma multumesc,
Pun ramasag pe viata mea
Ca doar pe tine te iubesc.

Cum imi esti nu-mi mai e alta,
Degeaba-mi spun barbatii toti
Ca-n jurul meu e plina balta,
Ca n-ai putea nicicand sa scoti,

O alta fata mai curata,
In suflet, gand, si in rostire,
Tu nu ai pus macar o pata
Pe ceea ce-am numit iubire.

Sfarsitul ce ne este dat,
Stiu ca si clopotul mai suna,
Sa nu ne prinda separat
Ci sa ne ia tot impreuna...
Carmen.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise

Cand ma gandesc ce ma asteapta acasa,
Porcii aceia de petitori
Beti chiori, slinosi pe armurile din cuier
Jucand toata ziua table
Pana li se-nmoaie si muschii si zarurile, de-a valma
Ca numai de insuratoare nu mai sunt buni
Chiar de-ar cere in casatorie o baba
Mai ceva decat Penelopa
( O fi imbatranit, intr-adevar si ea?)
Si femeia aceea, plangareata, pe de alta parte,
Care tese-n nestire, de nervi,
De zgripturoaica ce este, sa incurce ea toate firele de pe lume!
Parca vad ca ma ia de la poarta-n primire:
- Unde-ai putut sa fii pana acum?
- Am facut razboiul Troii, nu fii scorpie...
- Bine, bine, dar Agamemnon al Clitemnestrei
Cum de-a scapat mai devreme, ca a si putrezit pana acuma,
N-ati avut toti acelasi razboi?
- Am ratacit zece ani pe mare, intrucat Neptun...
- Fara Neptun, te rog, spune clar cu cine?
Si chiar pana acum?
Chiar pana acum?
Ce mare-a fost aia?

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triumful iubirii

As vrea sa fiu ca aerul usoara
si sa ma sui la cer si sa-l sarut
de bucurie ca se desfasoara
deasupra mea si-a ta si c-a facut
sa ne-ntalnim mereu in cate-o stea,
la care inca de copii priveam
cand rasarea-n anume ceas la geam,
si eu si tu spuneam:"E steaua mea!".

Si-asemeni stelei va fi fost si-o carte
care-n aceeasi vreme sa ne placa
mie-ntr-o parte, tie-ntr-alta parte
a stramtei lumi; si cine stie daca
ne-am despartit candva cu-adevarat
privirile pe cer si pasii pe pamant,
de vreme ce ni s-au amestecat
intr-un universal si orb alint...

Tii minte limba-n care mi-ai vorbit
intaia oara, si-n ce tara-anume,
si cate trupuri am schimbat si nume,
cand trecatoare morti ne-au adumbrit?
Eu nu mai stiu, dar amintirea ta
e ca un fir pe care-l simt prin vreme,
si nu m-as rataci si nu m-as teme
decat in clipa-n care m-ai uita.

Atunci, atatea lumi ce plamadira
cu truda lor fiinta noastra, una,
s-ar sparge-n haos pentru totdeauna
ca sa desfaca ceea ce-mpletira.
Din cer, ca dintr-un pom, cand s-ar desprinde,
ciocnindu-se bezmetice-ntre ele,
ca focuri de-artificii; si din stele,
ca la-nceput, un soare s-ar aprinde,
imprastiind pe-ntinderea albastra
noi sateliti, ca viata n-o sa stea...
si fiecare, surghiunit pe cate-o stea,
am astepta-o seara la fereastra
si-am spune tresarind:"E steaua mea!".

poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot un om...

Atata timp te-am ridicat,
Pana acolo unde nu-ti era locul..
Atata timp am asteptat
Sa pot sa-ti zic ce simt cu adevarat..
Dar parca totul a fost un joc..
Acum cand jocul s-a terminat
Am reusit sa te cunosc cu-adevarat...
Ti-am vazut fata fara masca,
Am vazut adevaratul "TU"
Caci tu cel ce erai in mine, erai altfel decat "TU"
Acum am senzatia ca totul s-a schimbat,
Ca tu esti altfel,
Insa tu ai fost mereu asa,
Eu sunt cea care a vazut in sfarsit realitatea...

Dupa toate astea, a mai ramas ceva?
E prea tarziu sau poate prea devreme ca sa pot accepta,
Adevarul si pe tine...
Insa asa cum esti tu... esti o parte din mine...
Asa ca... mai bine un gol in mine decat un suflet plin de iluzii desarte
Sunt toate doar povesti... ce s-au lasat prea mult asteptate....
Esti tot un om ca si mine..
Altceva nu esti si nici nu vei mai fi
In ochii mei esti tot un om, un copil, un adult...
Se aud ganduri pe care tot incerc sa le ascult...

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

IUBIRE gust dulce prea amar, m ai facut sa sufar iar

A fost o data,,.., nu tare demult
Un singuratic baiat ce avea in al sau suflet mult
Mult dor,,, nimic de care sa te fi temut
Florin faiat fin cu inima de lut

Sansa lui I s a parut
Sa apara,, cand un glascior a auzit intr o iarna
O prea frumoasa fata,, din vis a aparut
Dar tot in vis a disparut, a treia zi, si el tot zbiara

Viata lui ce a trait,, a suferit prea mult
Crezut a ca suferinta v a fi la timpul trecut
Mut este dup ace s a petrecut
Nu intelege cum de ea,, chiar a putut??

Sa spuna ca l iubeste, foarte mult
Ca el este cum nu a mai vazut
Cu el doreste sa si implineasca al ei destin
Avea un glas din cel mai cristalin

Iubire un simtamint divin
Acum imi lasi un gust pelin
Si greu imi este sa ma abtin
A spune vorbe cu venin

De ce?? un cer senin
Se innoreaza,, si nu intervenim
Era totul asa sublime
Acum din plins nu ma mai abtin

Raspunsul la intrebare,, imi apare in departare
Straluceam precum un soare.. linga ea cu al ei nume splendoare
Soarele ce a stralucit,,, acum este naucit
Vremea de cand a trait si a fost iubit.. a fost oare vrajit??

Acum frica de femeie ii este,,, caci Florin nu mai este
Baiatul ce urca pe metereze
Pe toti sa ii salveze
Al sau suflet este in pioneze

El a vrut sa o salveze
Si a pornit la drum intr o noapte ca in poveste
I a dat ea acea veste,,, ca de acum a lui este
Peste orice el a trecut,,, de nimic nu s a temut

Sa o salveze,, urmina ca el sa se ruineze
Cum sa o calmeze??? a lui inima acum
Caci nu mai este el stapin
Inima lui a ramas, la ea in bagaje

Cum sa poata??? el sa mai traiasca
Intr o lume, ce nu stie decat sa urasca
El stie doar sa iubeasca
V a trebui,, cumva Florin sa supravietuieasca

Ea avea un glas cristalin. din cel mai fin
Atingerea ei era ceva divin
Surasul ei era,, ceva la care multi barbate poftim
Din mult acum nu a ramas nici macar putin

El sa devina sacal??? nu ere cal!
El are doar un pocal, in care strange mult amar
Ce l incarca pe samara
Si apoi pe al sau magar

Macar de I ar vorbii ea mai rar
I ar mai trece din amar
Dar a pierdut acest dar
S ar duce in calvar

Deja inima lui este data cu var
L a zambet el este avar
Cum sa mai iubeasca iar??
Prefer singur sa mi fac viata, precum un olar

Al vietii orar s a sfarsit
Daca nu mai pot a fi iubit
Mai am rost sa fi trait???
Raspunsul el nu l a gasit.........

poezie de Florin Găman
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a fost

Atat de falsa aratare,
Nimic nu esti din ce-ai jurat,
Te-am adorat ca pe o floare,
Dar nu prea esti, m-am inselat.

Te-am descusut asa usor,
Jurai ca ea, cu glas nemernic,
Stiam ca -n orice coltisor
E si lumina, si-ntuneric.

"Sa fim doar noi, sa fim pereche..."
Ori eu, ori altul, ti-e tot una,
Ori acea cunostinta veche,
Ce te urma precum furtuna.

N-am suportat in viata mea
Femeia -ndragostita-n gluma,
Ce spune nu crede nici ea,
Si mai nimic nu isi asuma.

Eu sunt acelasi om, tot unul,
Nu mai simt rani ca altadata,
Am mai patit si-n alte dati,
Nu esti in asta prima fata...

Sufletul meu facut covor,
De toate ce-ati calcat pe el,
Acum il scutur mai usor,
Si e si nu mai e acel....

M-am intarit, sufletul dur
E tot ce mai am amintire,
Am vrut iubirea sa ti-o fur,
Dar ce-am furat n-a fost iubire.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Andrei Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis

O umbra de ceata captiva
Intr-o oglinda de vant
Cu moartea in suflet alege
Din mii de stele un mormant.

Un vis printre nori ratacit
O minte pentru ultima oara
Ca va imbratisa un infinit
Ce o s-o invie si ca n-o sa doara.

O zi de cenusa topita o rapeste
O poarta prin noaptea de foc
In care glasul putred se taraste
Spre viata lipsita de rost.

In ultimul ceas, cand moartea prin viata se aprinde
Nefericirea-i stapana si-n brate te frange
Cand din ranile a tot ce din greseala se pierde
Creste o floare uscata hranita cu sange.

poezie de Alexandra Tatiana Ciobanu (aprilie 2008)
Adăugat de Alexandra Tatiana Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multumesc

Esti o furtuna si un rasarit de soare,
Ma certi, apoi te-ntorci si ma iubesti,
Un miez de fier, cea mai frumoasa floare,
Nu-ti poti imagina cum sunt atunci cand imi zambesti...

Si ma sustii oricand, ma intelegi, iti pasa,
De-ai sti ce mult inseamna asta pentru mine,
Esti parte din iubirea ce ma cheama acasa,
As vrea seara de seara sa pot vorbi cu tine...

Intamplator e totul poate-n aceasta lume,
Dar nu-i o intamplare ca m-am indragostit,
Stiam din prima zi cand te-am strigat pe nume,
Ca vei fi apogeul a tot ce am trait...

Imi curge al tau nume prin minte ca un vers,
Respir incet, oftez, atunci cand imi soptesti,
Ca te fac fericita, si lacrima ti-am sters,
Ca sunt un copilas si totusi ma iubesti.

Esti unica femeie ce imi fura privirea,
Puternica, frumoasa, cu sufletul curat,
As vrea sa fiu barbatul ce-ti merita iubirea,
Si cel pe care noaptea-l imbratisezi in pat.

Iubirea mea va fi eterna, pentru tine,
Un vis eu voi trai cand imi vei spune da,
La malul marii unde vei fi parte din mine,
Iluminand apusul doar cu privirea ta.

Atat de mult ma-nalti, simt ca sunt printre stele,
Nu -mi va ajunge viata ce-o am sa-ti multumesc,
Asa de mult te vreau, femeia vietii mele,
.... te iubesc!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!