Am fost căsătorită cu un dansator de tango, dar cu toţi ceilalţi cu care am dansat n-am avut niciodată o aven­tură. Dansez şi ştiu ce fac. Nu mă fură peisajul.

citat din Rona Hartner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai importantă bogăţie pe care părinţii mi-au lăsat-o a fost încrederea în mine şi curajul de-a lua căi diferite în viaţă. Aşa am reuşit, pe curaj şi încredere în mine însămi. Sunt şi propriul meu manager.

citat din Rona Hartner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

N~am plâns,n-am râs,n-am dansat

Eu n-am mai plâns de ani de zile,
Sunt sigur că n-avea niciun rost
Din calendar am rupt multe file,
Şi nici indrăgostit nu am fost!

N-am râs o dată de ani de zile,
Probabil că am fost un prost
Ieşeam adesea cu diverse copile,
Dar îndrăgostit eu n~am fost!

N-am mai dansat de ani de zile,
Chiar mi se părea un lucru anost
Trăiam poveşti de-o noapte, inutile
Dar îndrăgostit eu n-am fost!

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am regrete, pentru că eu deja pe mine însămi mă iert des, spunând aşa: "Cu Iisus mă iert pentru păcatul acesta. Domnul să transforme asta în binecuvântare pentru persoana pe care am jignit-o fără să vreau şi pentru mine însămi".

citat din Rona Hartner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng rar, dar nu lupt împotriva lacrimilor, fiindcă ele sunt un dar de la Dumnezeu. Nu trebuie să fim depresivi, e o diferenţă. Iar oamenii care nu plâng pot să pice mai degrabă în depresie.

citat din Rona Hartner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăra căsătorită

Bărbatul meu e-un om model,
Sunt trup şi suflet pentru el,
De toţi ceilalţi de azi mă rup,
Iar pentru ei voi fi doar trup!

epigramă de Gheorghe Gurău (28 noiembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în misiunea pe care o au azi soţii, de-a demon­stra că se mai poate ca un cuplu căsătorit să reziste tentaţiilor, dar pentru asta e nevoie de două per­soane puternice, care să creadă unul în altul şi care se cunosc foarte bine. Iar asta e un dar de la Dumnezeu. Trebuie să vină împachetat, doar să scoţi ce­lofanul!

citat din Rona Hartner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti creştin, şi-aşa sufletul tău e că­sătorit cu Iisus Cristos prin botez. Nu-ţi lipseşte pacea, iar dacă eu simt că viaţa mea de artistă face să sufere o persoană, mai bine stau singură.

citat din Rona Hartner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţam normal. N-am avut niciodată corigenţe, am fost un copil care a învăţat bine, dar n-am epatat, n-am fost înnebunit să fiu conştiincios, silitor - că ăsta e cuvântul potrivit pentru şcoală, unde te sileşti.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul Tango

A fost ceva ca-n vise
Luat la indigo
A fost ca-n multe vise
Un ultim drag tango.

Noi doi, si-n preajma noastra
Stateau perechi, perechi
Ce viata-aveam!. Frumoasa.
Ce maniere vechi!.

Si mina-ti alba, fina
Frumos mi-o intindeai;
Faptura ta divina
In lume-o etalai

Si muzica placuta
Ne coplesa din nou
Nu nu era o nunta
Ci doar un mic tango.

Tacerea n-avea sens
Eram veseli din nou
Noi, ne-am oprit din mers
In chiar acest Tango.

Am fost doi fericiti
In viata indigo,
Dar ne-am oprit tacuti
La mijloc de tango.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am numărat fericirea

N-am numărat niciodată paşii pe care i-am făcut
Pe calea către Puritate...
Şi nu ştiu dacă vor fi fost suficienţi!
Dar am avut grijă ca, fiecare din ei să ocolească noroiul!
Nici numărul treptelor pe care le-am urcat
Pentru adorarea Supremaţiei, nu m-a interesat...
E posibil, să nu fi zăbovit, îndeajuns!
Dar ştiu că, pe fiecare din ele, am lăsat o fărâmă din mine!

N-am numărat niciodată slovele pe care le-am găsit
În căutarea Luminii...
Probabil, nu voi ajunge niciodată la înţelepţire!
Dar ştiu precis că, niciun gând nu mi-a rămas în întuneric!
Nici vorbelor pe care le voi fi rostit
În contul Frumuseţii nu le voi fi ţinut seama...
Poate le-am spus de prea puţine ori!
Dar ştiu că, pe cele mai bune, nu le-am rostit încă!

N-am numărat niciodată zâmbetele pe care le-am dăruit
Pentru împlinirea iubirii...
Unele nu vor fi fost reuşite, din cauza propriei dureri!
Dar ştiu că, pe cele mai convingătoare, nu le-am dăruit, încă!
Nici drumurile pe care le voi fi străbătut
De dragul Dreptăţii şi Binelui, nu le voi fi memorat...
Poate voi fi mers prea repede, ori prea încet!
Dar pe ultimul, musai să alerg, ca să ajung la timp!

N-am numărat niciodată răsăriturile, dimineţile, amiezile
Din călătoria mea pe Pământ...
Sigur, am irosit mult mai multe decât am putut agonisi!
Dar vreau ca, apusul să mă găsească în tumultul trudei!
Nici de numărul zilelor în care am îngenunchiat
Pentru a mulţumi Fericirii, nu m-am învrednicit...
Poate Spaţiul şi Timpul nu-mi vor fi fost îndeajuns!
Dar în fiece noapte slăvesc cerul, dăruit de Tatăl Însuşi!

poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că niciodată nu au fost toţi creştinii sfinţi, dar cel puţin înainte întreaga comunitate mergea pe drumul spre cer. Mai cădea câte unul, dar ceilalţi îl ajutau să se ridice. Astăzi, tendinţa este inversă: când cade cineva, ceilalţi încearcă să îl convingă că totul e în regulă: "ai căzut cum cade toată lumea".

Pavel Crainic în Jurnalul convertirii. De la zeiţa morţii la Împăratul Vieţii
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am fost niciodată copil. N-am avut copilărie.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori îmi cumpăr un oraş şi-l ţin pe palmele amândouă (cum ctitorii ţineau odată biserici de jucărie) oraşul meu nu durează. Mi se fură, mi se fură clipă de clipă. Niciodată n-am trăit într-un oraş fără ca el să se dizolve în jurul meu ca zahărul în apă. Niciodată n-am privit o casă fără s-o văd cum se apleacă pe-o rână.

Mircea Cărtărescu în Ochiul căprui al dragostei noastre (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrân de fel

Am început să-mbătrânesc
Şi tânăr n-am fost niciodată
N-am să mai pot să te iubesc
Dar cum n-am putut odată.

Că tu nu vrei din fel de fel
De cauze – te văd schimbată
Cu toate că rămâi la fel
Cum altfel n-ai fost niciodată.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu am fost dispus să îi ajut, dar în schimb, niciodată n-am avut încredere în ei, în oamenii care îşi plâng de milă.

Andrei Ş.L. Evelin în Începuturi (2015)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăra căsătorită

Bărbatul meu e-un tip model
Sunt trup şi suflet pentru el
De toţi ceilalţi de azi mă rup
Iar pentru ei voi fi doar... trup!

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elliot: Carla, dacă ceremonia ta de nuntă va fi în spaniolă, cum o să ştiu că eşti oficial căsătorită?
Carla (sarcastic): Pentru că toţi verii mei vor arunca tortilla în aer şi vor trage cu armele.
Elliot: Pe bune? Doamne, mi-aş dori ca şi eu să fi fost de altă etnie.

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România niciodată

România n-a fost mai urâtă
niciodată niciodată niciodată
dimineaţa vine iată ca o bâtă
şi aruncă totul în a zilei baltă

Niciodată niciodată niciodată
poporul n-a fost mai hulit
şi ce soartă vai blestemată
să mori înainte de a fi trăit

Poporul n-a fost mai hulit
vine dimineaţa iată ca o bâtă
de la plus la minus infinit
România nu este mai urâtă

Niciodată niciodată niciodată
n-a avut nici mamă n-a avut nici tată

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată n-am avut nevoie de părerea sau recunoaşterea altora, ca să ştiu exact cine sunt.

citat din Beatrice Vaisman (17 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronica Mars: Am avut de ales. Să rămân alături de tata sau alături de Duncan şi de familia a cărei fiică ucisă a fost cea mai bună prietenă mea. L-am ales pe tata. E o decizie cu care trebuie să trăiesc zi de zi. Şi ştiţi care e ironia? Că nici nu mai ştiu ce să cred. Poate că toţi ceilalţi au dreptate. Poate că tata a încurcat investigaţia. Poate că am renunţat la cercul meu de prieteni - la viaţa mea - din cauza unei erori de judecată a tatălui meu.

replică din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!