Am visat toată viaţa, să fiu cândva singur cu soţia mea, să putem să trăim şi să vorbim liber, fără mama ei, care merge peste tot cu noi şi trebuie să aşteptăm să doarmă, ca să putem schimba, chiar şi la miezul nopţii, câteva cuvinte. Şi ce s-a întâmplat? Ea a murit, şi eu am rămas să trăiesc cu mama ei... Asta este o batjocură!

Dimitar Korudjiev în Livada cu mierle (1988)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem schimba

Putem schimba prietenii
şi sigur, nu ne va fi greu.
Putem schimba întreaga lume,
dar nu-l putem schimba pe Dumnezeu.
El a fost şi va rămâne
în viaţa noastră, tot mereu.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste om mai vin şi nenorociri. Le putem afla cauzele, putem să-i învinuim pe ceilalţi, putem să ne închipuim cum ar fi fost viaţa noastră dacă nu s-ar fi întâmplat. Dar n-are nici un rost, s-a întâmplat şi gata.

Paulo Coelho în Al cincilea munte
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul este că ne putem schimba. Ne putem schimba noi ca persoane. Putem schimba modul în care gândim. Ne putem schimba modul în care iubim. Şi Universul se poate schimba.

citat din Richard Gere
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Mergeam pe strada pustie luminată de luna strălucitoare
Privind cerul înnegurat şi stelele încântătoare
Un gând m-a străpuns, ce pace nu-mi dădea.
"De ce trăim, oare, în viaţa asta grea?"

Încercam şi încercam să găsesc răspuns
Însă nimic nu părea să fie potrivit
Şi atunci un singur lucru mi-am spus:
"Fiecare are un scop ce trebuie îndeplinit."

Continuând să merg prin bezna cea tăcută
Pe o bancă mai micuţă, aflată-n faţa mea
Stătea o fetiţă ce părea că ascultă
Şuierăturile vântului care lin bătea.

Fără vreo idee, lângă ea m-am aşezat,
Am privit-o în ochi un timp îndelungat
Am văzut în ei doar suferinţă,
Nici pic de iubire sau dorinţă.

Vrând să par politicos, am întrebat:
"Micuţo, eşti bine, ce s-a întâmplat?"
Şi fără vreo expresie pe chip, mi-a răspuns:
"Poţi să mă faci să ajung acolo sus?"

Rămas fără cuvinte de ceea ce mi-a spus,
Am continuat să vorbesc, punându-i o altă întrebare:
"Eşti bine? Ce sa întâmplat de eşti supărată aşa de tare?"
Tăcere, dar am avut răbdare.

Trecuse ceva timp, cine mai ştie cât....
Dar atunci şi-a ridicat capul din pământ
Mi-a şoptit încet, dar m-a marcat tare:
"Mama mea e înger, cum pot să fiu şi eu, oare?"

Nu i-am răspuns, am aşteptat continuarea.
"Lumea mea s-a prăpădit, vreau doar să ajung în cer,
Acolo e mama mea, prea multe cer?"
Lacrimi care nu îşi găseau alinarea.

Ceea ce mi-a zis, pe viaţa m-a marcat.
"Fetiţo, viaţa merge înainte, să nu-ţi para rău.
Nu se va mai întoarce, e adevărat,
Dar ea va fi de acum îngerul tău."

S-a uitat cu ochii ei înlăcrimaţi către mine:
"Cum mai pot trăi când tot ce iubeam a murit?
Nu voi mai fi niciodată bine,
Iubirea de mamă era tot ce mi-am dorit."

Asta este tot ce mi-a mai putut spune.
A luat-o la fugă fără să-i mai pese,
Însă ochii, inima şi mintea mi-a deschis
Şi am ştiut ca întâlnirea cu ea a fost ceva prescris.

Acum, întrebarea mea avea răspuns:
"De ce trăim, oare, în viaţa asta grea?"
Ei bine, un singur cuvânt e de ajuns:
"Iubirea - de familie, de prieteni, de tot ce înseamnă ea."

poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu-i putem schimba pe ceilalţi şi nu putem schimba nici circumstanţele vieţii noastre, nu trebuie să uităm că ne putem controla gândirea.

James Borg în Puterea minţii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus ne spune mie şi ţie: "Vreau să împărtăşesc cu tine ceea ce am obţinut. Vreau să trăiesc în tine." Cum putem obţine aceasta? Nu putem să o cumpărăm, nu putem să o câştigăm, nici nu putem lucra pentru a o obţine, indiferent cât de mult ne-am strădui. De fapt, cu cât încercăm mai mult, cu atât avem şanse mai mici de a o obţine, pentru că este un dar fără preţ. Noi putem să obţinem asta fără preţ. Obţinem asta prin har, adică prin Isus Hristos care trăieşte în noi.

citat din Cyril Brooks
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există lucruri care stau în controlul nostru şi există lucruri pe care nu le putem controla. Cheia unei abordări sănătoase este să putem face diferenţa dintre ele, iar apoi să avem curajul să acţionăm în privinţa lucrurilor pe care le putem schimba şi să aveam puterea să acceptăm lucrurile pe care nu le putem schimba. Această acceptare nu este un lucru care se întâmplă pur şi simplu, ci este rezultatul unui proces de lucru interior cu propriile temeri, convingeri, dorinţe şi nevoi.

Raluca M. Rusu. în Cartea "Acum o viaţă"
Adăugat de Doina M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietena: Condoleanţe, am auzit că a murit mama ta.
Blonda: Aşa e, dar asta nu e tot. Am sunat-o pe sora mea şi mi-a spus că şi mama ei a murit...

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jay: Ce s-a întâmplat!
Mitchell: Păi, ştii, mama e în oraş.
Jay: Mama ta?
Mitchell: Nu, mama ta. S-a întors din mormânt. Da, tată, mama mea.
Jay: Dacă ar fi fost mama mea ar fi fost mai puţin înspăimântător.

replici din filmul serial O familie modernă
Adăugat de Augusta Florescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i putem controla pe alţii, dar ne putem controla pe noi. Nu-i putem cunoaşte pe alţii decât în măsura în care se lasă ei cunoscuţi, dar ne putem cunoaşte pe noi fără limite. Nu putem alege cum curge viaţa, ce bucurii sau nenorociri aduce ziua, dar sigur ne putem alege atitudinea cu care să întâmpinăm evenimentele şi întâmplările exterioare.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucium

Un singur bucium să răsune a mai rămas,
Celelalte tânjesc peste dealurile goale,
Sunt strigăte şi sunete ce tac n-au nici un ceas,
Sunt timpuri triste, acolo jos în vale.

Un singur bucium încă mai răsună,
E un sunet trist de deznădejde.
Doar vântul ştie de ce sunetul adună
Durerile copacilor ce plâng şi nimeni nu aude.

Un bucium lung imens încovoiat
De vremuri aspre ce ne înconjoară,
Răsună peste dealuri neîncetat...
Nu vrea ca-n sate lumea să mai piară.

E singurul bucium de vreme uitat...
Acum nu are cine să-l mai poarte,
Pe dealul sterp, fără păduri, e defrişat
Unde acuma e stăpână, doamna moarte.

E buciumul ce are putere şi ne cheamă,
Cei care am rămas, să ne trezim,
Să nu se uite, că toţi avem o ţară
Şi naţie de Daci pe acest pământ trăim.

E buciumul ce jalea ne-o alungă,
Ne-am săturat să fim mereu cei trişti.
Ce-i ce ne vând acuma ţara vrem să fugă,
Să nu ne amăgească cu poveşti.
Şi sună buciumul acum,, Trezire"!

Nu avem timp ca să mai aşteptăm.
Treziţi din somn, putem avea unire,
Şi fiara ce conduce putem să o îndepărtăm!
,, Treziti-vă "!

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, eşti numai un lucrător al gospodăriei lui Dumnezeu şi ştii negreşit doar că ai fost trimis aici ca să faci munca pe care El ţi-a hărăzit-o. N-are rost să ne gândim dacă e bună sau rea condiţia asta, aşa este şi nu se va schimba. La un singur lucru putem şi trebuie să ne gândim: cum să trăim mai bine. Putem trăi mai bine, evident, numai dacă vom face acea munca ce ni s-a încredinţat. Vei afla că faci munca ce ţi s-a încredinţat dacă o faci cu cea mai mare uşurinţă, dar şi cu bucurie. De când cercetăm viaţa oamenilor, cei mai înţelepţi au căutat să definească această muncă şi au indicat-o. Toate adevăratele religii şi învăţături morale au indicat-o, iar ea este mereu aceeiaşi: unirea cu toţi şi toate şi participarea la unirea cu toţi şi toate, dragostea. Însă, dacă stăpânul ne va răsplăti după moarte pentru buna îndeplinire a muncii, putem doar ghici şi crede. Dar e cu atât mai puţin necesar să ghicim cu cât ne îndeplinim munca mai bine şi mai mult. Îndeplinirea dăruieşte binele, bine în prezent, care exclude orice interes faţă de viitor.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mama e cuvântul ce-nseamnă viaţă
E izvorul de alinare,
E cărarea de îndrumare,
E a sufletului vindecare,
Mama e cuvântul ce-nsemană viaţă.

Mama e un glas în tăcere ascuns,
E o şoaptă şi-un veşnic răspuns,
La-ntrebări nedezlegate -
Mama le cuprinde pe toate!

Mama e un murmur şi-o gingaşă floare,
Mama e albina ce zboară în soare,
Mama e furnica ce veşnic adună
Cu toţii pe noi îmnpreună.

Mama e al cerului nour pribeag,
Mama e un mare de lacrimi şirag,
Vărsat pentru noi în necazuri -
Pe a vieţii înalte talazuri.

Mama e un cîntec străvechi,
Este numele fără perechi,
Mama este dorul din sufletul tău
Chemând-o mereu şi mereu!

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El

El este murdar şi-îi murdărie, ce apa nu poate spăla
El ne infestează trupul, să scăpăm de aşa ceva
El forme multe şi-îi viclean, pe oriunde-l putem afla
El mintea, sufletul, gingăşia, lacrima, ne-o poate lua
El în versuri, proza şi-n eseuri apare, cu greu putem scăpa
El este şef, coleg sau subaltern şi greu de el putem noi da
El la margine de drum, în iarbă, pe scară poate sta
El la lumina zilei, uşor şi peste tot, toţi îl putem vedea
El, însă, poate fi gonit şi înlăturat uşor cândva
Gunoi, voinţa este a noastră, numai să vrem să facem asta, da!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O îmbrăcăminte foarte specială

Mama deja nu mai este,
mama a plecat într-un nor alb, cu un porumbel alb.

Ultima zi înainte de a se duce
s-a trezit fără durerea pe care o avea în fiecare dimineaţă,
în ziua aceea nu a mai plâns,
ne-am jucat şi am râs împreună toată dimineaţa.

Mama a plecat acum treisprezece ani,
dar eu mereu o aştept,
pentru că ea vine în fiecare noapte,
se apucă să tricoteze şi vorbeşte cu mine despre tata şi depre cer,
ca atunci când nu plângea de durere.

Mama mi-a spus că deja nu mai plânge,
dar este o minciună, eu îmi fac totdeauna somnul
şi ea plânge înainte de a pleca din nou,
să nu-i spuneţi ce v-am povestit.

Iar eu plâng când ea pleacă,
pentru că nu o mai văd în salon,
deja nu mai citeşte biblia
pentru că vorbeşte cu Dumnezeu, mereu îmi vorbeşte de Dumnezeu.

Eu încă nu pot să merg la Dumnezeu,
Mă rog în fiecare seară,
dar mama spune că trebuie să aştept ca el să mă cheme,
că atunci când va termina de tricotat o îmbrăcăminte specială, trebuie să o facă
Dumnezeu o va trimite după mine
şi vom merge împreună pentru a ne juca din nou,
şi asta va fi pentru totdeauna.

poezie de Josue Trejos Campos din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum nu îi putem schimba pe ceilalţi, este util mai ales să îi înţelegem şi să aşteptăm să vedem cum se comportă.

citat din Paz Torrabadella
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dorinţă de copil

Singur trecând prin lumea asta tristă,
Am şi eu o dorinţă de copil:
Mama şi tata undeva există,
Ori m-a născut o floare de april?!

Cu suflet blând, îmbobocind cuminte,
Zilnic trăiesc acelaşi avatar.
De chipuri dragi nu-mi mai aduc aminte
Şi zbuciumul mi-e fără de hotar.

An dupa an, aceeaşi întrebare,
Îmi pustieşte gândul răvăşit:
Pe lume am venit din întâmplare?!
De cineva am fost şi eu iubit?!

Cuvântul dor refuză să se stingă.
Speranţa dulce încă n-a murit.
Noi orizonturi visul vrea s-atingă,
Iar aşteptarea mea n-a ostenit.

Singur trecând prin lumea asta tristă,
Am şi eu o dorinţă de copil:
Mama şi tata undeva există,
Ori m-a născut o floare de april?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Hei. Să ştii că te-am sunat.
Audrey: Ştiu. Cel puţin mi-am dat seama că nu ar trebui să vorbesc cu tine până în momentul în care nu o să te mai urăsc atât de tare.
Pacey: Oh, şi cum te descurci?
Audrey: E bine. Problema e că acum mă urăsc pe mine, dar...
Pacey: Audrey, putem merge să ne plimbăm şi să vorbim? Poate să vorbim într-un loc puţin mai liniştit şi mai retras înainte să înceapă toată nebunia?
Audrey (chicoteşte): Chiar eşti un bătrânel, nu-i aşa?

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

mamă (vezi şi maternitate)

Mama este

Mama este raiul ce ades suspină,
Lacrima-i curată e prosop de vină,
Mama este cerul cu steluţe dalbe,
Înger de lumină gândurilor toate.

Mama este chipul zorilor albaştri,
Ce la cap veghează visul printre aştri,
Mama e culoarea cerului senin,
Miere-n supărare - veacuri de pelin.

Mama este viaţa fremătând în palme,
Dorul şi iubirea-n lumile de cazne,
Mama este setea ce tăcut se-adapă,
Liniştii de prunc - nesfârşită apă.

Mama este soare, chipul de lumină
Ce ne intră-n suflet şi nu are vină,
Mama este câmpul plin de verde iarbă,
Mama este neaua serilor de iarnă.

Mama este vatra focului ce arde,
Basmul ce se-aşterne la copil în palme,
Mama e pământul care coace roade,
Toamna ce bogată, poame în cascade.

Mama-i mac în floare ce îmbie câmpul,
Dulcea lui privire ce-o sărută vântul,
Mama e lumina sufletului veghe,
Mama e credinţa - graiul nepereche.

poezie de Gheorghe A. Stroia (2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se căsătoresc fără să vadă în căsătorie altceva decât o împerechere şi rezultatul este fie înşelăciunea, fie silnicia. Înşelăciunea e mai uşor de suportat. Bărbatul şi soţia înşeală numai lumea, lăsând să se creadă că ar fi monogami, când în realitate trăiesc poligamie sau poliandrie. Şi asta e destul de greu, dar mai merge. Când însă – şi lucru acesta se întâmplă cel mai adesea – soţul şi soţia şi-au asumat obligaţia formală de a trăi toată viaţa împreună şi chiar din a doua lună a căsniciei încep a se urî unul pe altul, doresc să se despartă şi totuşi stau laolaltă, atunci ajung la acel infern îngrozitor, care-i duce la beţie, care-i face să se împuşte, să se omoare sau să-şi otrăvească fiecare viaţa lui şi pe a celuilalt.

Lev Tolstoi în Sonata Kreutzer (1889)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!