Presupuneţi că în sala de conferinţe, în rândurile auditoriului calm şi atent, se găseşte totuşi un individ ce se comportă în aşa fel încât să mă deranjeze şi care, prin râsete necuviincioase, prin vorbărie sau bătând din picioare, mă tulbură. Voi declara că nu pot continua să profesez astfel; zicând acestea, câţiva ascultători viguroşi se vor ridica şi, după o scurtă dispută, vor scoate personajul pe uşă. El va fi refulat şi voi putea să-mi continui conferinţa. Dar, pentru ca tulburarea să nu se mai producă, în situaţia că expulzatul ar încerca să reintre în sală, persoanele care mi-au venit în ajutor, vor merge să sprijine uşa cu scaunele lor, stabilind astfel un fel de rezistenţă. Dacă se transpun acum în plan psihic evenimentele exemplului dat, deci dacă se presupune că sala de conferinţe este conştientul şi vestibulul inconştientul, vom avea o imagine destul de bună a refulării.

Sigmund Freud în Despre psihanaliză. Cinci prelegeri ţinute la Universitatea Clark (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce speranţă neroadă îi împinge pe oameni să ţină atâtea conferinţe internaţionale unde se vorbeşte berechet şi nu se rezolvă nimic? Criza nu se soluţionează prin conferinţe, e evident, dar oamenii nu încetează a se afla în treabă. Cu banii cheltuiţi pe aceste conferinţe ar putea hrăni mulţi nemâncaţi.

Arşavir Acterian în Jurnal (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În isterie este o regulă că prilejurile recente ale bolii sunt uitate, la fel ca şi evenimentele din copilărie, cu ajutorul cărora evenimentele recente convertesc energia lor afectivă în simptome. Acolo unde o uitare completă este imposibilă, amnezia poate atinge totuşi traumatismele recente sau, cel puţin, le deposedează de părţile componente cele mai semnificative. Vedem, într-o astfel de amnezie, dovada refulării realizate.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă s-a apreciat drept interesant, din punct de vedere practic, studiul naşterii şi dezvoltării imaginilor psihopatice, aceasta s-a datorat faptului că a fost demonstrat experimental că este suficientă descoperirea căilor inconştiente prin care ideile morbide ale unui individ întâlnesc restul conţinutului lui psihic pentru ca simptomul nevrotic să fie rezolvat şi ca ideea morbidă să devină complet reprimabilă. Psihoterapiei i se datorează, deci, procedeul de care mă folosesc pentru a rezolva problema visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei cântăreţe netalentate

Pleacă lumea de prin sală,
Însă ei refrenu-i sună:
Sala dacă este goală,
Rezonanţa e mai bună!...

epigramă de Mihai Cimpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai adesea, bolnavul începe prin a răspunde că atenţia sa este incapabilă să sesizeze ceva. Trebuie să fie contrazis şi să i se afirme energic că este imposibil să nu i se prezinte nici un fel de imagini. Şi de fapt, se va ajunge curând să se producă o mulţime de idei şi de asociaţii de idei; dar ele vor fi, cu regularitate, precedate de o remarcă a pacientului prin care el le va declara absurde sau insignifiante, ori va pretinde că ele i-au venit în minte din întâmplare, fără să fie legate prin ceva cu tema propusă.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicul constată că investigaţia sa se loveşte de rezistenţa opusă de bolnav, rezistenţă care trebuie atribuită caracterului bolnavului. Astfel, caracterul trece pe primul plan al interesului terapeutului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nuvela "Gradiva", scrisă de Jensen, ştiinţa este aceea care nu este la înălţimea performanţei scriitorului. Ştiinţa nu poate corela predispoziţiile ereditar-constituţionale cu produsele delirului, în timp ce la scriitor nu există un astfel de hiatus. Psihiatria nu bănuieşte încă importanţa refulării, nu recunoaşte că are nevoie de inconştient pentru explicarea fenomenelor psiho-patologice, ea nu caută delirul într-un conflict psihic şi nu concepe simptomele lui ca formaţiuni de compromis. Dar atunci scriitorul se opune singur întregii ştiinţe? Desigur că nu, dacă autorul acestui studiu poate să califice drept ştiinţifice lucrările sale.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este uşor de spus ce se petrece în sufletul celui care trăieşte plăcerea umorului. Ne putem face totuşi o idee în această privinţă, dacă analizăm cazurile în care umorul ne-a fost comunicat sau în cele în care luăm cunoştinţă de el prin sim-patie; astfel ajungem, prin înţelegerea persoanei umoristice, la aceeaşi plăcere ca şi ea. Umorul cel mai grosolan, aşa-numitul "umor negru", ne poate instrui în acest sens.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adult se întâlnesc, de asemenea, numeroase exemple de astfel de vise de tip infantil, dar cum am spus deja, ele sunt aproape totdeauna foarte scurte. Astfel, multe persoane, dacă li se face sete cînd dorm, visează că beau. În acest fel, momentan dorinţa îndepărtată, ele pot continua să doarmă. Aceste vise, care ar putea fi numite vise de confort, nu sunt rare şi se produc adesea cu puţin timp înainte de trezire, când cel care doarme se apropie de momentul în care va trebui să se scoale.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care merge la conferinţe

Ca să asculte mai deplin,
Îşi strânse pleoapele puţin.
Când le deschise, cu sfială,
Femeia mătura în sală!

epigramă de Ion Calboreanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tyler Durden: Bine aţi venit la Sala de lupte. Prima regulă a Sălii de lupte e: nu se vorbeşte despre Sala de lupte. A doua regulă a Sălii de lupte e: NU se vorbeşte despre Sala de lupte! A treia regulă a Sălii de lupte: dacă cineva strigă "Stop!", nu mai reacţionează sau se dă bătut, lupta se termină. A patra regulă: doar două persoane într-o luptă. A cincea regulă: luptele au loc pe rând, băieţi. A şasea regulă: luptele sunt cu pumnul gol, fără cămaşă, fără pantofi, fără arme. A şaptea regulă: luptele vor continua atât cât va fi nevoie. Şi a opta şi ultima regulă: dacă e prima dată când vii la Sala de lupte, trebuie să te lupţi.

replici din filmul artistic Fight Club - Sala de lupte, scenariu de Jim Uhls, după Chuck Palahniuk (15 octombrie 1999)
Adăugat de Diana Maftei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre a ilustra raportul în care se produc lapsusurile, m-am servit într-o zi de o comparaţie pe care o voi relua, întrucât n-aş putea-o înlocui cu una mai bună. Să presupunem că, trecând într-o noapte întunecoasă printr-un loc pustiu, aş fi atacat de un vagabond care mi-ar lua ceasul şi punga cu bani şi că, după ce am fost astfel prădat de răufăcător, căruia nu i-am putut vedea faţa, m-aş duce să depun o plângere la cel mai apropiat comisariat de poliţie, spunând: "Singurătatea şi întunericul mi-au furat lucrurile mele cele mai de preţ."; comisarul mi-ar putea răspunde: "Mi se pare că nu aveţi dreptate susţinând această explicaţie ultramecanicistă. Dacă sunteţi de acord, vom reprezenta mai degrabă situaţia în felul următor: protejat de beznă, favorizat de locul singuratic, un hoţ necunoscut v-a furat lucrurile de valoare. Ceea ce, după părerea mea, interesează cel mai mult în cazul dumneavoastră, este de a-l găsi pe hoţ; numai atunci vom avea întrucâtva şansa de a intra în posesia obiectelor pe care vi le-a furat."

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrastul care ne oferă prin intermediul sim-patiei diferenţa comică se produce între interesul deosebit manifestat pentru respectiva activitate psihică înaintea perturbării şi interesul minim care i se arată după intervenţia perturbării. Persoana la care constatăm această diferenţă ni se pare comică datorită inferiorităţii; însă ea este inferioară în raport cu eul ei anterior şi nu în comparaţie cu noi, căci ştim că în aceeaşi situaţie nu ne-am fi putut nici noi comporta altfel. Totuşi, să notăm că această inferioritate umană devine comică doar prin sim-patie, deci la alţi oameni, în timp ce dacă ne-am afla noi înşine într-o astfel de încurcătură, nu am avea decât sentimente penibile. Probabil că doar certitudinea că nu riscăm să ajungem într-o asemenea situaţie delicată ne permite să vedem o sursă de plăcere în diferenţa dintre cele două investiri succesive, diferenţă obţinută prin compararea lor.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Dacă eşti Dumnezeu, te rog, fă pace pe pământ!" Păi de ce? De ce suntem atât de naivi încât să credem că Dumnezeu se ocupă cu astfel de copilării inutile? A făcut până acum Dumnezeu pace pe pământ? Nu, pentru că o astfel de utopie nici măcar în minte nu există. Mintea care cere "pace", vorbeşte despre pace este ea însăşi infernul războiului şi al neliniştii. Această logică e la fel de infantilă ca cea în care afirmăm că: "Dacă tu eşti Dumnezeu atunci şi mintea ta este perfectă!" Dar Dumnezeu este dincolo de astfel de etichete sterile: "Perfect, imperfect - creaţie, disoluţie", etc. Fiind Totul din Întreg, cum şi unde ar mai putea fi "Dumnezeu, tu şi mai ales mintea ta" care coace astfel de şopârle? Mintea prin hipnoza ei sterilă chiar te face să crezi că există o astfel de utopie precum "tu, creaţia/lumea, creatorul", dar asta, dragul meu, e doar pentru că dormi şi nu vrei să te trezeşti încă din visul numit "mintea mea".

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să părăsesc sala de cinema încă gândindu-mă la film şi întrebându-mă de ce a procedat personajul astfel...

citat din Juno Temple
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cassius Hueffer

Mi-au dăltuit în piatra funerară cuvintele:
"Viaţa lui a fost blândă, elementele care îl alcătuiau astfel amestecate
Încât natura putea, mândră, declara întregii lumi:
Acesta a fost un om."
Acei care mă cunoşteau, zâmbeau
În timp ce citeau această retorică goală.
Epitaful meu ar fi trebuit să fie
" Viaţa nu a fost blândă cu el,
Elementele care îl compuneau erau astfel amestecate
Încât viaţa lui a fost o luptă
În care el a fost cel măcelărit".
Cât am trăit, nu m-am putut împăca niciodată cu vorbele mincinoase,
Iar acum, mort, trebuie să mă supun unui epitaf
Engravat în piatră de un tâmpit.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul este considerabil perturbat dacă situaţia din care trebuie să se nască prilejuieşte în acelaşi timp apariţia unui afect puternic. Atunci descărcarea diferenţei eficiente de consum psihic este de regulă imposibilă.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa nu este decât un organ de simţ care permite perceperea calităţilor psihice... Aparatul psihic, care este deschis asupra lumii exterioare prin organele de simţ ale sistemului său de percepţie, este el însuşi lume exterioară pentru organul de simţ al conştiinţei, care de altfel îşi găseşte în acest raport justificarea sa teleologică.

Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un tip de uitare caracterizat de dificultatea cu care poate fi trezită amintirea, chiar dacă se intervine energic din exterior, ca şi cum o rezistenţă internă s-ar împotrivi reînvierii ei. În psihopatologie, o astfel de uitare a fost numită "refulare".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un tip de uitare, caracterizat de dificultatea cu care poate fi trezită amintirea, chiar dacă intervine energic din exterior, ca şi cum o rezistenţă internă s-ar împotrivi reînvierii ei. În psihopatologie, o astfel de uitare a fost numită "refulare".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!