DE DEPARTE...

Fiicei mele Amelia Elena LEONTE

Draga noastră fată de departe
Ne sună săptămânal la telefon
Îi este greu, munceşte şi învaţă
Dar luptă să ajungă om.

Plânge mama şi o doare
Ştiindu-şi fata singurică
Că nu e mamă fără supărare
Considerându-şi fata încă mică.

Nu bucurăm şi nu mai ştim
Ce să răspundem la-ntrebări
Vrea să ştie că trăim
Fără greutăţi şi supărări.

Că suntem bătrâni o ştie
Luptându-ne cu bolile şi viaţa
Însă noi o spunem cu mândrie
Că ne e zâmbitoare fata.

11 mai 2001

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa alintată

– Mamă, coase-mi paltonaşul!
– Mamă, mi s-a rupt rochiţa...
– Prinde-mi, mamă, guleraşul!
S-alinta mereu fetiţa.

Coase mama, ce să facă?
Mama n-are bucurii,
Necăjită şi săracă
Şi c-o droaie de copii.

Şi de treburi câte are,
Nici să doarmă n-are când
– De mi-ar creşte fata mare,
Să m-ajute mai curând!

Vine fata alintată
– Mamă, coase-mi ciorăpiorul!
Dar măicuţa, supărată,
A luat-o mai cu zorul:

Uite ac şi uite aţă.
Nu mai eşti fetiţă mică,
Ia împunge – şi te-nvaţă –
Să mai coşi şi singurică!

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau odată un moşneag şi-o babă; şi moşneagul avea o fată, şi baba iar o fată. Fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laţ, lăsând tot greul pe fata moşneagului. Fata moşneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare şi bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune şi frumoase. Dar această fată bună era horopsită şi de sora cea de scoarţă, şi de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată robace şi răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ş-amar de pielea ei.

Ion Creangă în Fata babei şi fata moşneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TE VREAU

Dragei mele soţii Ana LEONTE.

Draga mea te vreau
Zâmbind ca soarele,
Oglindit
În ape cristaline.
Argintul adunat
În părul tău
Şi al meu,
Ne arată
Cât suntem
De bogaţi
Gânduri îndrăzneţe,
Rachete spre vis,
Lansate-n tinereţe,
Le-am purtat cu greu,
Ani îndelungi
Şi viaţa am învins.

24 noiembrie 2003

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Foaie verde, flori de mirt, mamă,
La Covid m-am convertit, mamă,
Că vor mamă să mă ducă,
În Italia la muncă, mamă.

Doamne, cât îmi e de greu, mamă,
Plânge portofelul meu, mamă,
Nu mai am nici mărunţiş,
Mi-e gândul la măritiş, mamă.

Lasă mamă că nu mori, mamă,
Iei Covid de sărbători, mamă,
Şi le dai pe card la toţi,
Fată dragă, cât mai poţi, mamă.

Bani în cont ai cu lopata, mamă,
Fiindcă eşti fata lui tata, mamă.
Şi-apoi tot te-ai mărita
Cu Covid, de ziua ta, mamă.

Naşa Carantina ştie, mamă,
De folos ce-are să-ţi fie, mamă.
Stai aici şi nu pleca,
Acolo n-ai ce căta, fato!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zise fata

Să ne jucăm de-a mama şi de-a tata
E mai frumos decât să fim părinţi,
Şi ce păcat că vine, zise fata,
O noapte-n care nu vom fi cuminţi!

Şi te voi vrea şi mă vei vrea pe mine,
Şi vom începe naşterea de prunci;
Să ne jucăm n-o să ne şadă bine,
Să ne iubim va fi târziu atunci!

Noi suntem azi prea mici şi mâine părăsite,
Iar noaptea face mame din fete-ndrăgostite;
Aşa că mi-aş dori să ne jucăm nespus
De-a mama şi de-a tata, cât încă mamă nu-s!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (11 noiembrie 2001)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trecu mult şi fata începu a nu se simţi bine. Pasămite luase în pântece, fără ştirea lui Dumnezeu. Spuse dădacă-sei. Aceasta se da de ceasul morţii de ciudă, cum de să se întâmple una ca asta, fără să ştie fata de bărbat. Frica ce le coprinsese pe amândouă era de nepovestit.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata mea

Fata, cu "dureri la bască",
Dar timidă ea, din fire,
Nu prea ştie să iubească
Deci... iubeşte în neştire.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i fata?

Într-o bună zi-n grădină
A intrat, cam decoltată,
Cu pas gingaş de felină
O încântătoare fată.

Pe unde calcă răsar flori
Şi saltă-n zbor mici fluturaşi;
La semnul ei apar cocori
Şi crapă-n ramuri muguri graşi.

Cine-i fata zâmbitoare
Care-n urmă-n iarba rară
Ghiocei şi lăcrămioare
Lasă peste tot pe-afară?

Cucul, ce prin văi se-ascunde
Şi se culcă-n crânguri seara,
Mă strigă: - Îţi voi răspunde!
Fata asta-i Primăvara!

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un om bătrân care avea o fată mare, de se dusese vestea în lume de vrednicia ei. Moşneagul (unchiaşul) se căsători de a doua oară cu o babă, care avea şi ea o fată mare. Baba, însă, punea pe fata unchiaşului la toate greutăţile casei; iar fata ei se clocise de şedere. Biata fata unchiaşului torcea, ţesea, făcea pâine, mătura şi scutura fără să zică nici pis! dară baba punea parte fetei sale, şi pâra la unchiaş pe fiica lui şi o tot ocăra. Nu era ziuliţă lăsată de Dumnezeu să nu se certe cu el, ca să-şi gonească copila de acasă.

Petre Ispirescu în Fata moşului cea cuminte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata moşului a fost numai una, dar ca fata babei au apărut fără număr.

aforism de David Boia (27 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitoarei mele

Am s-o iau! E frumuşică!
Nu mai este fata mică,
Dar vezi, lumea o să spuie,
Că nici fată mare nu e!

epigramă de Vero din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

POETUL NU MAI VREA...

Poetul nu mai vrea să plece
Din lumea pământească,
Acolo în mormântul rece,
Ştie ce o să găsească.

Pustiul veşnic şi tăcerea
Fără cuvinte, adieri de vânt
Pentru a aştepta reînvierea
Dar tot mai bine-i pe pământ.

Mă lupt să mai trăiesc aici
Şi să mă bucur de viaţa
Să fiu alături de amici
Nu în cripta cea de gheaţa.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna dimineata

Buna dimineata soare,
M-am trezit sa te-ntalnesc,
Sa te preschimb intr-o floare,
Pentru fata ce-o iubesc.

Buna dimineata vie,
Vreau sa-mi cresti un bob de fraga,
Vin sa-l fac ca prin magie,
Pentru fata ce mi-e draga.

Buna dimineata viata,
Fa iubirea mea sa sune,
Ca un cantec ce se-nalta,
Pentru fata care-mi spune,
Ca ar vrea sa-mi fie soata,
Si sa poarte al meu nume.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele plânge

S-a dat deşteptarea
e Învierea de la miezul sortii
pâine si sânge pe caldarâm
eroii-si cer dreptate-n fata morţii

stam de peste dous'cinci de ani ca prostii
escu rânjeşte morbid
nu renunţam, suntem încă in fata portii
aliniati in fata plutonului de... partid

aproape se-aude gongul judecaţii
catusele zăngăne a lacrimi
in sange cresc maci pe eşafodul dreptăţii
mormintele urla, pământul se rupe de patimi

se-aude in fundalul memoriei "Jos escu"
prin ceata vad bate si răngi înmuiate in sânge
copii ce-au luptat sa scape de celălalt escu
mor răpuşi de monştri din grota, Romania plânge

judecata-i aproape, memoria plânge cu sânge
printre morminte dreptatea îşi face drum înainte
călăi nu scapă, poporul in strada se strânge
– da, Doamne răspuns la a mea rugăminte!

poezie de Mihai Ristea Corneanu din Versuri prozaice (25 octombrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mers... (Cu iubire soţiei mele Ana Leonte)

Am mers decenii împreună
Până astăzi draga mea,
Am înfruntat orice furtună,
Tu dăruindu-mi dragostea.

Am învins în viaţă greutăţi,
Trecând prin multe, pas la pas,
Nu ne-am despărţit în părţi,
Multă dragoste ne-a mai rămas.

Au trecut solstiţii peste noi,
Mai multe de un sfert de veac,
Nu privim cu teamă înapoi
Anii, în amintire se prefac.

Proaspătă ca briza dimineţii
Adormită, stau şi te privesc,
Frumoasă ca în anii tinereţii
Ca şi atunci, şi astăzi, te iubesc.

31 mai 2002

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă iubitoare

Fata mea e ca o floare,
Zice mama, încântată;
N-a comis nici-o eroare:
Ştim cu toţi că e... "muşcată"!

epigramă de Virgil Scărlătescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Allan: Nu-i aşa că e un Jackson Pollock minunat?
Fata de la muzeu: Da, aşa e.
Allan: Ţie ce-ţi transmite?
Fata de la muzeu: Tabloul expune negativismul universului. Vidul acela înfiorător, teribil. Nimicul. Destinul omului forţat să trăiască într-o eternitate pustie şi fără Dumnezeu, ca o mică flacără, arzând într-un gol imens, pierdut, plin de groază şi degradare şi care formează o cămaşă de forţă sumbră în cosmosul negru şi absurd.
Allan: Ce faci sâmbătă seară?
Fata de la muzeu: Mă sinucid.
Allan: Dar vineri?

replici din filmul artistic Mai cântă o dată, Sam, scenariu de Woody Allen (4 mai 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion: Fata şi ginerele meu se luptă cu dinţii şi ghearele pentru existenţă.
Gheorghe: Aşa de rău le merge?
Ion: Nu. Ginerele meu e dentist, iar fata mea e manichiuristă.

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se duceau amândouă fetele în sat la şezătoare seara, fata moşneagului nu se încurca, ci torcea câte-un ciur plin de fuse; iar fata babei îndruga şi ea cu mare ce câte-un fus; şi apoi, când veneau amândouă fetele acasă noaptea târziu, fata babei sărea iute peste pârlaz şi zicea fetei moşneagului să-i dea ciurul cu fusele, ca să-l ţie până va sări şi ea. Atunci fata babei, vicleană cum era, lua ciurul şi fuga în casă la babă şi la moşneag, spunând că ea a tors acele fuse. În zadar fata moşneagului spunea în urmă că acela este lucrul mâinilor sale; căci îndată o apucau de obraz baba şi cu fiică-sa şi trebuia numaidecât să rămâie pe-a lor. Când veneau duminica şi sărbătorile, fata babei era împopoţată şi netezită pe cap, de parc-o linseseră viţeii. Nu era joc, nu era clacă în sat la care să nu se ducă fata babei, iar fata moşneagului era oprită cu asprime de la toate aceste. Ş-apoi, când venea moşneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă meliţa; că fata lui nu ascultă, că-i uşernică, că-i leneşă, că-i soi rău... că-i laie, că-i bălaie; şi că s-o alunge de la casă; s-o trimită la slujbă unde ştie, că nu-i de chip s-o mai ţie; pentru că poate să înnărăvească şi pe fata ei.

Ion Creangă în Fata babei şi fata moşneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SPRE APOGEU...

Nu-ţi lăsa în suflet mucegai,
Nici păianjeni de tot felul,
Valorifică tot ce ai,
Atingându-ţi astfel ţelul.

Stăruitor continuă în luptă,
Obstacolele să le ignori,
Orice greutăţi tu le înfruntă,
Cu cer senin fără de nori.

N-am vrut să stau mai liniştit,
În râul vieţii eu m-am avântat,
Orice obstacol am întâlnit,
L-am trecut, în urmă l-am lăsat.

Privesc senin în amintire,
Fără să-mi reproşez ceva,
Mă cuprinde sfânta liniştire,
Care este viaţa mea.

Am învins tot ce a fost greu,
Cu popasuri foarte scurte,
Mergând încet spre apogeu,
Am urcat pe trepte rupte.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!