Dispretuiesc proportiile, masurile, tempo-ul lumii obisnuite. Refuz sa traiesc in lumea obisnuita ca o femeie obisnuita. Sa ma implic in relatii obisnuite. Vreau extaz. Sunt o nevrotica in sensul ca eu traiesc in lumea proprie. Nu ma voi conforma lumii. Ma conformez doar mie insami.

Anais Nin în Incest/Jurnal 1933
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

"...Mai frumoasa"

Esti departe si ai asupra mea, o putere imensa
Ma trezesc zambind in fiecare zi
Ce sansa ca te`am cunoscut, nu mai credeam in iubire demult
Vreau sa raman in lume ta plina de iubire
N`am mai fost indragostita asa nicand
Fericirea pe care`o primesc doar cu tine vreau s`o traiesc
Cu tine invat sa iubesc

Tu ma vezi mai frumoasa decat stiu eu
Ma faci sa simt ca sunt centrul lumii EU
Si ma alinti, ma alinti, ma alinti cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s`o minti, nu vrea s`o uiti

Vreau sa raman in lumea ta plina de iubire
Sa ma trezesc zambind in fiecare zi
Fericirea pe care`o primesc doar cu tine vreau s`o traiesc
Cu tine invat sa iubesc

Uneori fara tine, drumul e greu
As vrea sa fii cu mine, cu mine mereu
Fericirea pe care`o primesc doar cu tine vreau s`o traï esc

poezie celebră de Laura Stoica
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traiesc ca sa iubesc,iubita sunt ca sa traiesc!

Ina Sandu
Adăugat de Ina Sandu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul jocului de a crea o stare de exceptie si de a diferentia imbraca forma sa cea mai izbitoare in secretul cu care ii place jocului sa se inconjoare. Pana si copii mici isi sporesc incantarea produsa de joaca lor facand din ea un "mic secret". Jocul e "al nostru" nu "al altora". Ceea ce fac acei altii, "din afara" nu ne priveste "pentru moment". Inlauntrul sferei unui joc, legile si uzuatiile vietii obisnuite nu sunt valabile. Noi suntem si procedam "altfel". Aceasta suspendare temporara a vietii obisnuite e complet formata inca din copilarie.

Johan Huizinga în Homo ludens
Adăugat de rAzVaN
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrima

O lacrima astazi se scurge
Pe-obrazul de timp incarcat
Si inima-mi spune nu plinge!
Caci nu mai e... a plecat.

Odaia e trista, pustie
Tacerea m-acopera acum
Traiesc intr-o lume tirzie
Traiesc intr-o lume de fum.

Privesc in oglinda tacuta
Vad totul asa cum vreau eu
Alerd dup-o dragoste muta
Si-am s-alerg asa tot mereu.

Si focul se zbate in vatra
Si-mi spune ca n-ai sa mai vi
Si daca-ai sa vi, iar... vreodata
Doar lacrima mea vei gasi.

Se-acopera totul cu lacrimi
Pornite din loc nesfirsit
Se umple si lumea de patimi
Ce mult te-am iubit... te-am iubit.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un munte negru întunecă lumina
e timpul, Doamne, să returnezi biletul,
refuz să mai exist
în lumea fără oameni,
refuz să mai trăiesc
cu lupii prin maidane,
refuz să urlu, ascult
rechinii printre dealuri,
refuz să lunec lin,
peste spinări de oameni,
nu-mi trebuie urechi,
nu-mi trebuie nici ochi,
la nebunia lumii răspund,
vă spun – refuz.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva (august 1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin sublim, sublim destin

Iubind traiesc sublim destin
Cantat in soapta de pasarea spin
Cantat divin de ingeri la harpe
Iubind traiesc visand departe

Traiesc iubind destin sublim
Iubind traiesc sublim destin
De pasarea spin cantat in soapta
Concert divin ce ingeri-l poarta.

poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani şi vârste

Cineva din mine, caruia nu i-a ramas straina nici o suferinta
Are, de când ma stiu, sapte mii de ani.

Cineva din mine, care nu se lasa corupt de glorii desarte
Are, cu tot mai multa îndaratnicie, saptesprezece ani.

Iar vârstele obisnuite ale vietii omenesti
Nu îmi ating în nici un fel esenta.

Am avut toata viata sapte mii de ani,
Dar trecând prin ispitele si ticalosia lumii,

Iconoclast si tot mai plin de revolta,
Am sa mor de saptesprezece ani.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo de unde nimeni nu se intoarce

cand toti sunt fericiti si eu sunt melancolic,
cand toti au placerea, in lume sa traiasca,
cand toti se iubesc si pe mine ma ignora,
atunci mi se vad pasii, lenti, nefericiti
as vrea sa plec din lumea asta, trista, mohorata,
sa nu mai stiu de nimeni dar sa mor fericit,
sa ma ingropati fara mila in groapa cea adanca,
sa plec din lumea in care nimeni nu m-a iubit,
caci moartea este vie, s-am sa traiesc etern,
etern in natura, in campul inverzit
am sa plutesc in aer precum o porumbita,
atunci in acea clipa am sa fiu fericit,
dar sunt un muribund, neiubit de nimeni,
nimeni nu ma poarta macar in al sau gand,
cand frunze ingalbenite, se vor asterne peste mine,
nimeni nu va veni la al meu mormant,
dar sunt nevoit sa traiesc nefericit,
nezambind nicicand fiind mohorat,
as vrea sa plec acolo de unde nimeni nu se intoarce,
caci sunt un biet baiat cu chipul prea urat

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea şi lumea

Tu eşti IUBIREA lumii şi eu sunt lumea ei...
În picurii de ploaie, simt mângâierea ta
şi-n timp ce-ţi urmez paşii, pe-aleile cu tei,
îi împletesc cu-ai mei, sub străluciri de stea.

Nebuni de dor, plângând un Cer neînţeles
de alte lumi trăinde-n umbre şi-ntuneric,
pătrundem sensuri noi, pe care le-am ales,
ne dăruim visări, pe un tărâm angelic...

Tu eşti IUBIREA lumii şi eu sunt lumea ei...
Sub transparenţe dulci ne înfrânăm tumultul.
Când ne-odihnim în noapte, ne transformăm în zei...
IUBIM, prea credincioşi, şi ne-mbrăţişăm "lutul".

Tu eşti... IUBIREA lumii... şi eu, IUBIREA ta...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiu

Din visuri nepatrunse acum,
Ramas pe drum singur, nebun.
Traiesc momente, bucurii,
Privesc surasuri de copii...
Si-atunci, las viata ce a mai ramas,
Sa-si faca ultimul ei pas.
Si o patrund ca pe-un refugiu al nepasarii,
Ca pe o clip-a disperarii.
Mi-aduc aminte...
Ramas, patruns, de ganduri sfinte.

Si-n capatul pustiu al lumii,
Traiesc creatiile lunii.
Patrunse doar de un fior,
Ce inca-l simt aievea, dar domol.

Nu tu, fiint-a Universului,
Ce ai facut azi primul pas,
Vei da crezare mitului,
Din tot ce-a fost si a ramas.

Vei crede ca intr-un sfarsit,
Un gand ce inca n-a murit,
Te va lasa... si iti va spune,
Ca rostul tau in asta lume,
A fost, va fi, si va ramane,
Sa rupi durerea ce ma tine,
In om, la fel ca la un caine.

Dar vezi, durerea cea patat,
Nu-i de prisos, nici de lasat
Ravneste-n inceputul tau
Precum e roua-n spre-apogeu,
Iar noi, patrundem spre-absolut
Si traversam de la-nceput
Distanta ce ne mantuie, cu greu,
De vicii, si de omul rau.

In viata ce mi-a mai ramas
Traiesc si merg precum un ceas
Iar tot ce-a fost candva frumos
Precum o lacrima in tos,
Creand balans de bucurii
Cu zumzet, scrasnet de copii
Ce ieri reprezenta elogiu,
Azi nu mai e decat refugiu.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut timp sa fiu egoist si superficial, am avut timp sa fac din regrete o boala incurabila. Am avut timp sa descopar ca lumea in care ma aflu nu e lumea in care mi-as fi dorit sa traiesc, fara sa fiu sigur ca exista vreuna cu care as fi fost compatibil.

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu iau în seamă lumea...

Nu iau în seamă lumea ce, rea, mă tot bârfeşte,
Căci ce nu înţelege, ea, lumea, osândeşte!
Spre cer noroi de-aruncă, nu tremură Prea-Sfântul,
Se ştie, gura lumii o-astupă doar pământul.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traind etern, murind zi de zi

as vrea sa-mi zambesti mereu,
sa mor incet de a ta zambire
sa ma rivesti, sa ma deochi,
sa inviu de a ta privire,

sa ma saruti usor si dulce,
sa te iau usor in brate,
dar totul este mult prea trist,
am sa traiesc doar din sperante

cu flori multe, versuri, poezii,
devin banal, usor prea antic,
dar totusi incerc sa te cuceresc
prin felul meu de a fi romantic

ai sa fii la mine-n suflet
te-am indragit si orice-ar fi
la tine-n suflet am sa traiesc etern
dar am sa mor zi de zi

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea (după Iisus, Evanghelia după Ioan, 7:7)

Spune-i lumii că e bună,
Laud-o şi-i cântă-n strună,
Minte-o făr să bănuiască,
Lumea o să te iubească.

Spune-i ce nu vrea să-audă,
Că e strâmbă, rea şi crudă,
Adevărul să-l cunoască,
Lumea o să te urască;

O să spună că tu minţi,
Sau că eşti ieşit din minţi.
Totuşi, tu, cu binişorul,
Spune-i lumii adevărul!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu este ceva separat de mine şi de tine. Lumea, societatea reprezintă relaţia pe care o stabilim sau încercăm să o stabilim între noi. Aşa că tu şi cu mine suntem problema şi nu lumea pentru că lumea este proiecţia noastră şi ca să înţelegem lumea trebuie să ne înţelegem pe noi înşine. Acea lume nu este separată de noi, noi suntem lumea şi problemele noastre sunt problemele lumii.

citat clasic din Krishnamurti
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi trăim experienţa lumii noastre interioare şi doar credem că trăim experienţa lumii exterioare. Lumea în afară este, dar cel mai mult trăim experienţa propriei noastre minţi. Mintea noastră este lumea noastră.

citat din Swamini Supriyananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necesar "Man"...

Nicio femeie nu ridică ode la bărbat...
Oare nu pot să înalţe fizic un uman?
E doar o misandrie de handicapat
Sau e-un refuz, o consideraţie de van?

Vigoarea, forţa, fiecare-i revolută?
E preferabil vorba dulce, stilul?
Uităm că-n lipsă de mascul natura-i slută?
Floarea-i esenţă, cu corola şi... pistilul!!!

Evele-ar fi urâtele şi sigur fade
Femei lipsite de apreciere.
Ar fi perpetuu lumii, să le prade...
Niciun Iisus, n-ar fi avut la înviere.

Conjur pe partenere de planetă
Să facă cont indispensabilităţii,
Căci lumea, viaţa, univers, sunt o ruletă...
Noroc de n-ai, El, e de-ajuns... necesităţii!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mea casă

Acesta e locul pe care
Mult îl mai iubesc.
Doar în Ştefan cel Mare,
Simt că eu traiesc...

Dorul nu mă lasă
Iubirea este infinită,
Doar aici, ACASĂ
Sunt cea mai fericită!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (23 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Festivalul de umor "Oltenii şi restu' lumii"

Cred oltenii-n şansa glumii
Şi se bucură în cor:
Nu mai sunt de râsul lumii,
Lumea e de râsul lor.

epigramă de Constantin Voinescu (octombrie 2006)
Adăugat de Constantin Voinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi pe creştetul tău nu-i uşor. A fi pe-al lumii, mai puţin. De-aş fi un port al navigaţiilor eului! Dar sunt mai mult ca lumea şi lumea nu-i nimic!

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!