Frunzele în bejenie

Într-o toamnă aurie,
Frunzele din pomi căzute
Au plecat în bejenie
Pe cărările de munte.

Vântul rece şi turbat
Le-a rostogolit în vale.
Unele-au ajuns în sat,
Multe-au rătăcit pe cale.

Altele-ajunse-n câmpie
S-au aşternut pe ogor.
I-au dat culoare arămie,
Formând un frumos covor.

Pe fruzele adunate
În tufiş de mărăcine,
Se poate ascunde-n noapte,
Iepuraşul, de jivine.

Tot din frunze-şi fac culcuş
Multe alte rozătoare.
Că, uite, vine acuş
Iarna, cu multă ninsoare.

La copaci, la rădăcină,
Omul frunze-a adunat.
Poate iarna ca să vină.
Sunt pregătiţi pentru iernat.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă aurie

Toamnă, toamnă aurie,
Ai adus peste câmpie
Covor de frunze ruginite
Şi zile cu ploi cernite.

Toamnă, toamnă aurie,
S-au stors strugurii din vie.
Porumbul s-a recoltat,
Oile trec la iernat.

Toamnă, toamnă aurie,
Tu faci bolta plumburie,
Aduci ploi, aduci răcoare,
Şi-n zbor, păsări călătoare.

Toamnă, toamnă aurie
Cu căciulă brumărie,
Ne aduni pe toţi în casă,
Pentru iarna friguroasă.

poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adierile de toamnă

Peste mica mea livadă
îmbrăcată ca o doamnă,
Brumele încep să cadă,
semn că vine mândra toamnă.

A căzut din pom o poamă,
lângă ea o frunză moare.
Adierile de toamnă
dau grădinilor culoare.

Alte frunze ce-s surori,
nescuturate de vânt,
Cad şi ele peste flori
aşternute la pământ.

Mărunt se scutură un nor
peste frunzele căzute.
Coboară iarna-încetişor
de pe crestele de munte.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă la final

O cană cu tămâioasă
de vin alb, scos din budană,
Pâinea aburind pe masă,
toate ne vorbesc de toamnă.
Toamnă este şi-n livadă.
Pomii şi-au schimbat veşmântul.
Frunze nu mai sunt să cadă,
Demult le-a scuturat vântul.
Soarele în nori se-ascunde,
Dimineţile-s brunate,
Crivăţul trimite unde,
Semn că iarna e aproape.
Toamna, anotimpul roadelor,
curând va pleca şi ea.
Vine vremea babelor,
Vine iarnă grea.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă toamnă

Aşteaptă-mă toamnă
Te rog nu pleca
Nu vreau iarna rece
Cu viscol si nea
Din frunze fă-mi haine
Pantofi din tăceri
Aşteaptă-mă toamnă
Doar azi n-a fost ieri
In umbrele tale
Mai pot să trăiesc
In iarna cea rece
Simt ca ingheţ
Aşteaptă-mă toamnă
Te rog nu pleca
Alungă-mi din păr
Fulgul de nea
Cu tine fac casă
Deşi e târziu..
Dar iarna mă-ngheaţă
Si nici nu mai ştiu
De-i ziuă sau noapte
Albită de tot
Mă ia vântul rece
Nu pot sa inot
Pe drumuri pustii..
In casă ingheţ
Aşteaptă-mă toamnă
Te rog doar o zi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poem pentru un eremit taoist

S-a făcut frig astăzi în birou;
Deodată mă gândesc la prietenul meu de la munte,
Strângând în vale lemne pentru foc
Sau fierbând pietre albe pentru cartofi, acolo în cabana lui...
Aş dori să-i fi putut duce o cupă cu vin
Pentru a-l mai înveseli în furtuna serii;
Dar frunzele căzute s-au aşternut covor pe creastă,
Cum aş putea eu vreodată să-i mai găsesc urmele?

poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte rece de toamnă

E o noapte rece de toamnă
Şi eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist şi cam sfios.

E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Şi undeva departe,
Adoarme un pui de om.

E o noapte rece de toamnă
Şi se aude cum latră un câine,
Un cocoş sprinten ne anunţă
Că o nouă zi vine.

E o dimineaţă rece de toamnă
Şi eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam şi mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.

poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele omului, frunzele pomului

Zilele omului ca frunzele pomului.
Frunzele căzute nu mai urcă-n pom,
Zilele trecute, pierdute-s pentru om.
Anul următor alte frunze-n pom revin,
zilele pierdute, nu le mai primim.
Poate tocmai de aceea, orice clipă-i preţioasă.
Dacă o primim, chiar de nu-i spectaculoasă,
haideţi s-o trăim!
Orice răsărit de soare, pentru noi e o speranţă,
Că ne luminează cale cu încredere în viaţă.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când toamna aurie

Când toamna aurie
Îşi arată zâmbetul,
O dulce nostalgie
Îmi inundă sufletul.

Frunzele în dansul lor
Îşi cântă despărţirea,
Iar crenguţele de măr
Rămân cu amintirea.

Au ruginit frunzele-n vii,
Curând în horă vor zburda.
Peste ogoarele pustii,
Zile şi nopţi vor colinda.

Va juca cu ele vântul
Până iarna le-înveleşte.
Chiar când doarme-întreg pământul,
Vântul tot nu odihneşte.

Viscoleşte peste ţară,
Vâjâie parcă-i nebun.
Nu-i chip să mai ieşi afară.
Nu mai e nimeni pe drum.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna la oraş

A plecat bătrâna toamnă
Şchiopătând, iavaş-iavaş,
Iarna a început să cearnă
Fulgi de nea peste oraş.

E o vreme mohorâtă
Plâng copacii dezbrăcaţi,
Dar copiii râd şi cântă
La ferestre cocoţaţi.

Şi cu toţii ies din case
Iuţi ca nişte spiriduşi
Echipaţi cu haine groase,
Cu căciuli şi cu mănuşi.

Magazinele sunt pline
De cadouri fel de fel
Oamenii pe la vitrine
Scotocesc prin portofel.

Beculeţe colorate
Atârnate sunt pe sus
Neaua cade peste toate
Şi pe ele s-a depus.

Ca să scape de ninsoare
Cei ce sunt cu capul gol
S-au retras în graba mare
Şi se încălzesc la Mall.

Iarna nu ne ocoleşte
Sărbătorile-s în toi
Moş Crăciun se pregăteşte
Să mai vină pe la noi.

Doar maşinile pe stradă
Se frământă şi suspină
Fiindcă ştiu că sub zăpadă
Se vor umple de rugină.

poezie de Octavian Cocoş (21 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Am văzut adeseori,
Cărările pline
Cu frunze-n multe culori,
Semn că toamna vine.

Vine şi frigul cu ea,
Iarba păleşte în zori.
În zborul lor, putem vedea,
Multe cârduri de cocori.

Peste satul adormit
Ploile-s cernite.
Gospodarii-au pregătit,
Fânul pentru vite.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Sunt acum struguri şi mere

Dar nu mai sunt rândunele

Multe flori sunt veştejite

Frunzele-s îngălbenite

Iară pomii rămân goi

S-a dus vara de la noi

Păsărelele-au plecat

Frunzele s-au scuturat

Vantul sufla şi ne zice:

- Uite vine iarne rece

Cu zăpadă şi cu ploi

Să ne bucuram şi noi.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un episod de viaţă

În zori a plecat de-acasă să cosească pentru boi
Iarbă bună, iarbă grasă, cu lucernă, cu trifoi,
Otavă din cea aleasă pentru vite, pentru oi.

Carul scârţâie alene, omu-ndeamnă la urcuş:
- Hai, Cezare! Haide, tată! Uite, ajungem acuş.
O să paşti liber băiete, nu te mai ţin la ţăruş.

Când ajunge sus, bătrânul slobodă calul din ham,
Strânge hăţul, ia mâncarea, o agaţă într-un ram,
Prinde coasa şi se-nchină către cerul ca de geam.

Să mai trăiască ar vrea, câţi ani cucul îi cuvântă.
Cântă coasa în trifoi, omul fluieră şi cântă,
Munca pentru el a fost, totdeauna treabă sfântă.

Cum culcă la pământ otava, brazdă după brazdă,
Se-opreşte. Priveşte sus şi nu-i vine ca să creadă
Că pe cerul cel senin se-adună norii grămadă.

La munte vremea se strică cum se scutură un nor.
Iată! Ploaia a-nceput. Omul adună fân de zor
Şi-l încarcă în căruţă, ca să-l ducă în obor.

După ce înhamă calul, repede pornesc la drum,
Dinspre munte vine ploaie cu vânt, grindină, cu fum.
Peste el cad brazi grămadă şi-i rupe carul cu fân.

Omul cade, calul fuge, potopul s-a aşternut.
S-a speriat rău bătrânul când din munte a căzut,
Lângă el, un brad mai mare, pe care vântul l-a rupt.

Printr-o vreme rea ca asta, de multe ori a trecut,
Dar să îi rupă şi carul, zău că nu e de crezut,
Ba să îi fugă şi calul, care, poate s-a pierdut!

Din şanţu-n care căzuse, se ridică. Iese-n drum,
Scutură fân de pe dânsul, vede că nu mai e fum,
Deznădăjduit se-ntreabă, ce să facă el acum,

Fără Cezar, fără car... Cum să ajungă acasă?
Ploaia a-ncetat de-acum. Vremea e din nou frumoasă.
Omul pleacă-ngâdurat, fără fân şi fără coasă.

Ajuns acasă le spune la vecini tot cea trăit,
Cum deodată tot cerul, cu nori s-a acoperit,
Până să bage de seamă, ploaie mare s-a pornit.

Ce-i drept, necazul e mare, dar e învăţat la greu.
Cu obrajii-n mâini gândeşte:-Unde o fi calul meu?
Nu tu cal, nu tu căruţă... care mai e rostul său?

Tot gândind, iese-n ogradă. Rămâne stupefiat
Când îl vede pe Cezar că-i obosit şi speriat.
Bucuros, cu ochii-n lacrimi, pe frunte l-a sărutat.

- Bunul meu căluţ! Ajutorul meu! Nu m-ai părăsit.
Am rămas tot împreună. Ploaia nu ne-a despărţit.
O să reparăm noi carul, şi iar mergem la cosit.

Scurtă vreme a trecut, omul pe treabă s-a pus.
A lucrat şi zi, şi noapte. Din răsărit la apus.
Acum calul iar înhamă. Pleacă să cosească sus.

Pe drum omul iar doineşte mergând s-adune trifoi.
Privind muntele îi zice: -Nu poţi scăpa tu de noi!
Cezar şi cu mine vom mai înfrunta vânturi şi ploi.

Ajuns sus, din nou coseşte, calul paşte liniştit,
Ziua stă să se sfârşească, cu soare în asfinţit,
El încarcă în car fânul, care cu drag l-a cosit.

Cam grăbit înhamă calul, apoi zice:-Hai Cezar!
Dumnezeu să ne ferească de necazuri şi amar,
S-ajungem cu bine-acasă, să punem fânu-n hambar.

Drumu-i lung până acasă, dar ajunge, în sfârşit.
Opreşte carul în curte şi se-chină mulţumit,
Că în iarna care vine, poate să stea liniştit.

poezie de Dumitru Delcă (6 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna copiilor

Când vine toamna la ţară
Ies copii pe ulicioară.
Cu frunzele-n dans se prind
Şi aleargă după timp.
Zeul Cronos îi veghează,
Toamna îi îmbrăţişează,
Le aşterne din flori multe
Covor pe care să zburde.
Până coboară din munte
Iarna cu stele mărunte,
Culoarea galben-aurie
Le face altă bucurie.
Le pune-n spate ghiozdanul
Cu mate şi-abecedarul,
Iar când sună clopoţelul
Merg la şcoală... cu căţelul.

poezie de Dumitru Delcă (17 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite, vine Moş Crăciun

Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte...
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.

Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:

- Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?

- Bucuroşi, bucuroşi,
Strigă glasuri de copii.
Moşule, de unde vii?
- Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Încărcat cu jucării!

Noapte rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaş,
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna-i bună gospodină

Toamna-i bună gospodină.
Cu fructe umple cămara.
Crizantemele -n grădină
spun că dusă este vara.
Nu mai sunt frunze-n copaci.
Crengile sunt goale.
Coboară din munţii dragi
turme de mioare.
Vine iarna, intră-n sat
cu şezători multe.
Cu poveşti de depănat
şi amintiri plăcute.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte în câmpie

Când soarele scapă vederii
Şi peste câmp se lasă seară,
Vine vremea privegherii
Lângă claia de secară.

Aşternut îţi e pământul,
Plapumă, cer fără nori.
Îţi faci cruce către Sfântul
Şi dormi aşa până-n zori.

O noapte de vară, trăită în câmpie,
Sub cer plin cu stele şi lună argintie,
Înseamnă odihnă, înseamnă sănătate,
Înseamnă hărnicie şi roade mai bogate.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O toamnă bacoviană

Acum coboară peste sat
O toamnă bacoviană.
În câmp, munca s-a gătat,
Ceru-i pregătit de iarnă.

Dinspre nord vine ninsoare,
Se aşterne peste case,
Peste tot pune culoare
Cu flori albe de mătase.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ger cumplit

E ger cumplit, e vreme rea.
De trei zile viscoleşte.
Avem în ţară iarnă grea,
Nu e semn că se opreşte.

Viaţa la ţară e aspră.
Îndură multe săteanul.
Zăpada-i până-n fereastră,
Peste sat e uraganul.

Copacii ramuri apleacă.
Nicio pasăre nu zboară.
Pe stradă nu-i om să treacă.
Vântul zăpada-învâltoară.

Dorm în grajduri animale,
Câinii s-au ascuns în şură,
A-îngheţat râul în vale,
Sunt troiene-n bătătură.

Fie iarna cât de grea
Pe ţăran, nu îl doboară.
Trăieşte cu-încrederea
Că iese în primăvară.

poezie de Dumitru Delcă (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iar e iarnă, frig şi ger,
Veşmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.

Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aştearnă
Lunga şi geroasa iarnă.

Săniuţele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleţii de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.

Moş Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar şi anul s-a-nnoit.

Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De eşti împăcat cu tine
În suflet ţi-e cald şi bine.

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă arămie ...

Păşim în plină toamnă arămie,
Privind nostalgic către vara scursă.
Pe boltă, sus, veghează Marea Ursă,
Din marea ei de stele străvezie.

Cu trena ei de frunze fără vlagă
Şi cu-al ei voal purtat de vânt în pale,
Pluteşte răvăşită pe-a ei cale,
Cu rodul ei cel copt într-o desagă.

O ploaie rece cade în cărare
Îngreunându-i şi mai mult calvarul.
Cu faţa palidă, cum este varul,
Se roagă de răgaz şi îndurare.

Dar iarna nemiloasă-i suflă-n coaste
Venind din urmă cu-ale ei capricii,
Gonind parcă scăpată din ospicii,
Luând în stăpânire locuri caste.

O frunză in zadar se-mpotriveşte
Sub crengi căzute-aflâdu-şi adăpostul.
Ne-nţelegând menirea ei şi rostul,
Îşi socoteşte clipele pe deşte...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!