Brâncuşi a sculptat Coloana Infinitului, pentru a fi mai aproape de Cel de Sus. Fiecare dintre noi, putem construi o scară, pentru a ne apropia cât mai mult de Cer: din lacrimile celor pe care i-am făcut fericiţi; dar, mai ales, din propriile lacrimi, atunci când le-am luat înapoi ceea ce le-am dat!

Iulia Mirancea (10 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a sta de vorbă cu Cel de Sus, Brâncuşi a sculptat Coloana Infinitului.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii cărora le-am zâmbit instantaneu (fără să-i cunosc) sau, le-am spus un cuvânt bun (fără să mi-l ceară) sau, le-am dat o floare (fără să o aştepte) şi cei pe care i-am întrebat: cu ce le pot fi de folos, m-au perceput ca pe un om normal!

aforism de Iulia Mirancea (24 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a se ruga la Cel de Sus, Brâncuşi a sculptat Coloana Infinitului. De la Masa Tăcerii îi asculta Cuvântul.

Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Sculptorul acesta e Brâncuşi
cu dalta lui de fier
a sculptat
o masă albă
mai multe scaune
pentru eroii ce vor veni
să cutremure veacul
să ţină sfat
în miez de ziuă
despre înălţime
despre dragoste.

Rădăcinile lui Brâncuşi vuiesc
În Coloana Infinitului
fără egal
corăbiile toate
au plecat spre larg
iar noi visători
îi aşteptăm
întoarcerea
la mal.

poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (mai 1971)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi, artist vizionar, "a făcut piatra să cânte" (cum a spus el însuşi), i-a dat pietrei inerte viaţă şi a făcut piatra să zboare: el nu a sculptat fiinţe şi obiecte, ci a sculptat esenţe; el nu a sculptat păsări, ci a sculptat zborul; nu a sculptat îndrăgostiţi care se sărută, ci a sculptat sărutul; nu a sculptat finitul, ci a sculptat infinitul; nu a sculptat clipa, ci eternitatea.

aforism de George Budoi din Arta şi artiştii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (24 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: La Târgu Jiu au tras cu tractorul de Coloana Infinitului...
Brâncuşi: Zvonuri. Nu cred! N-au cum să o răstoarne! Postamentul Coloanei este întreaga Oltenie...
Mihai: O vor da jos! Vă spun eu! Pentru ei Coloana nu înseamnă nimic! Artă pentru artă. Un moft mic burghez... O vor da la topit...
Brâncuşi: Minţi, domnule avocat! Vrei să amărăşti zilele unui om bătrân... Coloana este nemuritoare...
Mihai: Nu e suficient de înaltă!
Brâncuşi: Gorjul nu va avea niciodată ceva mai înalt!

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am numărat fericirea

N-am numărat niciodată paşii pe care i-am făcut
Pe calea către Puritate...
Şi nu ştiu dacă vor fi fost suficienţi!
Dar am avut grijă ca, fiecare din ei să ocolească noroiul!
Nici numărul treptelor pe care le-am urcat
Pentru adorarea Supremaţiei, nu m-a interesat...
E posibil, să nu fi zăbovit, îndeajuns!
Dar ştiu că, pe fiecare din ele, am lăsat o fărâmă din mine!

N-am numărat niciodată slovele pe care le-am găsit
În căutarea Luminii...
Probabil, nu voi ajunge niciodată la înţelepţire!
Dar ştiu precis că, niciun gând nu mi-a rămas în întuneric!
Nici vorbelor pe care le voi fi rostit
În contul Frumuseţii nu le voi fi ţinut seama...
Poate le-am spus de prea puţine ori!
Dar ştiu că, pe cele mai bune, nu le-am rostit încă!

N-am numărat niciodată zâmbetele pe care le-am dăruit
Pentru împlinirea iubirii...
Unele nu vor fi fost reuşite, din cauza propriei dureri!
Dar ştiu că, pe cele mai convingătoare, nu le-am dăruit, încă!
Nici drumurile pe care le voi fi străbătut
De dragul Dreptăţii şi Binelui, nu le voi fi memorat...
Poate voi fi mers prea repede, ori prea încet!
Dar pe ultimul, musai să alerg, ca să ajung la timp!

N-am numărat niciodată răsăriturile, dimineţile, amiezile
Din călătoria mea pe Pământ...
Sigur, am irosit mult mai multe decât am putut agonisi!
Dar vreau ca, apusul să mă găsească în tumultul trudei!
Nici de numărul zilelor în care am îngenunchiat
Pentru a mulţumi Fericirii, nu m-am învrednicit...
Poate Spaţiul şi Timpul nu-mi vor fi fost îndeajuns!
Dar în fiece noapte slăvesc cerul, dăruit de Tatăl Însuşi!

poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

în timpul regimului trecut, se vorbea de "Coloana Infinitului". În realitate, această capodoperă s-a numit "Coloana pomenirii fără sfârşit". Monumentul de la Târgu Jiu avea pentru Brâncuşi o conotaţie declarat comemorativă: era dedicat soldaţilor gorjeni care s-au jertfit în Războiul de Întregire a Ţării. Brâncuşi a refuzat orice onorariu pentru această lumânare infinită, ca şi pentru celelalte monumente ridicate la Târgu Jiu: Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului.

Calinic Argatu în Pace şi bucurie cu Brâncuşi (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu există criterii de încadrare a omului,
într-una din categoriile: "rău", "bun"!
Există oameni care ne-au nedreptăţit!
Există oameni cărora, noi înşine le-am produs o nedreptate!
Există oameni cărora nu le-am zâmbit niciodată,
fiindcă, avem faţă de ei, preconcepţii şi complexe
inoculate de către alţi oameni!
Există oameni care se zburlesc la noi, atunci când greşim;
de fapt, ei ne zâmbesc tot timpul, dar noi nu le percepem zâmbetul!
şi poate, aceştia ne iubesc, cel mai mult!

poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua naţională Constantin Brâncuşi - Coloana

Coloana

Să fi avut ca la Brâncuşi
Coloana dreaptă, cât un munte,
Pe-americani, pe nemţi, pe ruşi
I-am fi pupat noi... doar în frunte.

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae (poezie pentru copii)

De pe dealuri şi coclaie,
Vine Moşul Nicolae,
Cu-n sac mare încărcat,
Cu daruri de neuitat.
Iar jordiţele bronzate,
Ascunse bine la spate,
Spre cei răi sunt îndreptate.

Noi cizmele le-am spălat
Şi cu cremă le-am fardat,
Lângă geam le-am aşezat.
Moşule! Mult aşteptat,
Poezii am învăţat,
Părinţii i-am ascultat...
La treabă i-am ajutat.

Moşul după o zăbavă,
Pleacă vesel, împăcat,
Fiindcă daruri minunate,
Copiilor le-a lăsat,
Ca în fiecare an,
Când toţi îl pândesc la geam.
Primul Moş darnic din an.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (noiembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există cuvinte, chiar şi printre cele pe care le folosim în mod obişnuit, a căror accepţie să nu depăşească cu mai mult sau mai puţin limitele experienţei noastre personale. Un termen exprimă nu de puţine ori lucruri pe care nu le-am perceput niciodată, experienţe pe care nu le-am făcut sau la care nu am fost niciodată martori. Chiar şi atunci când cunoaştem unele dintre obiectele la care se referă, ele nu ilustrează decât în calitate de exemple particulare, care, prin ele însele, nu ar fi niciodată suficiente pentru a o constitui. Cuvântul condensează prin urmare o întreagă ştiinţă la care nu am colaborat, o ştiinţă mai mult decât individuală.

citat din Emile Durkheim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă gândesc la oamenii pe care i-am rănit, e ca şi cum mi-aş adânci propriile răni; a le mărturisi lor acest lucru, e vindecarea însăşi!

aforism de Iulia Mirancea (22 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semenilor mei, celor ce, în 360 de zile, au găsit un minut pentru mine!

Când îmi dăruieşti un cuvânt bun
e ca şi cum lăuntrul tău
s-ar împlini în mine!
Şi atunci, sunt liniştită!
Fiindcă ştiu că
tu mă iubeşti cu mult mai mult
decât am sperat eu vreodată!

poezie de Iulia Mirancea din Roata vieţii (1 iulie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Brâncuşi a creat
Coloana Infinitului,
Poarta Sărutului,
Masa Tăcerii,
minuni aşezate pe axa
unei mărturii universale.
Coloana Infinitului,
invenţie nemuritoare,
spre cer e ridicată,
către soare
cu corpul înfipt în Univers
şi temelia într-un loc vacant,
ne atrage mereu cu un aer savant,
mărturie rămasă-n veacuri moştenire,
ordonată geometric cu desăvârşire.
Să dovedească suprem că Brâncuşi
a fost oltean get-beget,
un plugar plecat dintre brazde.
Ţăran zămislit din pământ românesc
care a înălţat brazda din temelie
până la Infinit.
Pentru a fi admirată cum se cuvine
de românul prezent şi acel care vine.
Invenţia Brâncuşiană, desfăşurată spre
albastrul cerului simbolizează
o însuşire fără sfârşit
a minţilor,
a orelor,
a zilelor,
a anotimpurilor,
a anilor,
a secolelor,
a mileniilor,
zămislite din truda recoltelor.
Să transmită de-a pururi mesajul
că, fără ţăran inventiv,
scormonitor în vatră
şi cioplitor în piatră
nu se poate!

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Viaţă, cât eşti de perfidă:
ne dai, ne iei înapoi (ceea ce nu ne-ai dat încă)
şi, pe urmă, (cu zâmbetul trufaş), ne faci vinovaţi
(pentru ceea ce-am primit)

poezie de Iulia Mirancea (11 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unei broaşte ţestoase

Doamne, ajută-mă să redevin mieluţa din copilăria pe care mi-ai aruncat-o la câini! Eu nu m-am supărat, Doamne, pentru că mi-ai şterpelit cloşca, tocmai când mă vârâsem sub ea... Şi era atât de cald...!
Nu, nu m-am supărat, ci am tăcut chitic! Pe urmă, din cauza nedreptăţii tale, m-am zbătut ca peştele pe uscat, Doamne!
Puteam să te dau în judecată, pentru sechestrare de pământeni, sau să te pârăsc la D. N. A., pentru însuşire ilicită de luturi! Dar eu te-am iertat... Doamne!
Ceea ce mi-ai luat (şi continui să-mi iei), niciodată n-o să-mi mai poţi da înapoi... De aceea, te implor, Doamne: fă-mă din nou miel, ca să nu mă revolt ci doar să scâncesc, atunci când îmi pui cuţitul la gât...!

rugăciune de Iulia Mirancea (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de singurătate

Mi-am luat copiii de mână
Şi i-am dus departe, departe...
Au simţit lumina cum se sfărâmă,
Cum viaţa devine-nceput de moarte!

I-am dus la cimitir, la cruci
Să atingă trecutul sub nuci
În cântecul amar de cuci
Acolo unde părinţii ţi-i duci...

I-am luat de mână şi le-am pus în palme
Lacrimi cu lacrimi (miezurile atâtor drame)...
Şi le-am spus să nu atingă umbre reci,
Ci doar amintiri vii prin poezii şi poteci!

... Şi tu, soţie scumpă, ţine-mă de mână!
Abisuri lăuntrice mă surpă mereu!
Vezi, viaţa mi-e tot, tot mai străină...
Iubit sunt doar de Bunul Dumnezeu?!

... Şi tu, umbră solitară într-un timp-verdict
Cum laşi viaţa mea atât de stranie şi-amară
Când nu mai ştiu de cine-n lume-s iubit,
Cu cine să împart VIAŢA, scumpă comoară?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UITARE PE BUCĂŢI

Cum mi-ai cerut uitarea-nlăcrimată,
Să pleci senină-n reci străinătăţi
Şi nu te pot uita aşa, deodată,
Am să te uit, iubito, pe bucăţi.

Te-am desenat întreagă-n mintea mea,
Şi ca să-ţi trec minunile-n uitare,
Cum trebuia să-ncep de undeva,
Am început de jos, de la picioare.

Mi-am şters din minte degetele reci -
Întâi le-am sărutat pe fiecare
Şi părţile bătute de poteci -
Călcâile şi tălpile hoinare.

Pe glezne m-am plimbat în sus şi-n jos,
Iubindu-le cu degetele mele,
Le-am mângâiat cu grijă, tacticos,
Şi mi-am luat adio de la ele.

Genunchii i-am luat pe rând în palme
Şi m-am jucat o oră pe rotule,
Mişcându-le uşor, cu gesturi calme,
Atunci când mă iubeai, nicicând destule.

La coapse-am zăbovit un timp în plus,
Căci mult mi-au fost suport de bucurie,
Le-am mângâiat pe rând, privind în sus
Spre zonele-ncărcate cu magie.

Pe-acelea îmi va fi mai greu un pic
A le uita, m-am hotărât s-amân...
Mi-am rezervat o zi pentru buric
Şi-o lună pentru fiecare sân.

Am petrecut apoi la gât, la nas
Şi la urechi - mi-au fost şi ele muze,
Obrajilor le-am spus un bun rămas
Şi-am zăbovit un an întreg la buze.

Pe mâinile ce m-au cuprins cu sete
De-atâtea ori – să-ţi uit mbrăţişarea?! -
Le-am sărutat cu grijă, pe-ndelete,
Apoi, spre a desăvârşi uitarea,

Ţi-am mângâiat cu mâna-ntoarsă părul
Şi m-am oprit un timp pe fruntea ta...
Dar să accepţi, iubito, adevărul
Că ochii... ochii n-o să-i pot uita!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O chestie supărăcioasă pentru fiecare dintre noi, dar eu vorbesc în ce mă priveşte, este aceea că ni se cere prea des să facem lucruri pe care le-am mai făcut.

citat din Jeremy Irons
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!