Mie nu-mi place America. Absolut deloc. E o ţară în care punctele de atracţie din oraşe sunt McDonald's-urile şi alte fast-food-uri. Iar oamenii sunt amabili până la falsitate.

citat din Mihai Găinuşă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place aproape orice la Mcdonald's, în afară de angajaţii aceia amabili ce muncesc ca sclavii.

aforism de Alex Dospian. (ianuarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nu! Nu sunt deloc modest, dar nici nu mă prefac; de obicei, sunt sincer, foarte sincer. Şi doar atât. E adevărat, nu-mi place să fiu lăudat, dar nici criticat. În general, nu-mi place să se vorbească despre mine, să se comenteze pe seama mea, dar nu pot evita să se întâmple astfel. Şi de fapt, sunt aşa cum sunt şi n-am ce face, pentru că ăsta sunt eu, iar dacă celorlalţi nu le place, treaba lor, cu atât mai rău pentru ei, pentru că nu intenţionez să mă schimb, rămân aşa cum sunt: Un Don Juan faimos sau nu, un matematician celebru sau nu, preferatul domnului director sau nu... Asta e! Ăsta sunt eu: Lucian Enka. Şi atât!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Lia, eu... Lasă-mă-n pace, te rog! Şi pricepe odată că n-am vrut să devin eroul tău! Nu sunt idolul nimănui!
Lia: Dar ce-i rău dacă eu te văd aşa?
Lucian: Este, pentru că eu nu sunt aşa! Sunt acelaşi, ca şi până acum, nu m-am schimbat deloc. Tot aşa eram şi înainte, întotdeauna. Pricepi?! Nu vreau să mă priveşti cu alţi ochi doar pentru că ţie ţi se pare că ar fi fost un gest deosebit.
Lia: Dar nu mi se pare deloc. Chiar este un gest deosebit. De ce nu-mi dai voie să-mi arăt recunoştinţa faţă de tine? De ce te deranjează acest lucru?
Lucian: Nu înţelegi?! Nu-mi place! N-aş vrea să mă placi doar pentru că mă consideri un soi de erou. Vreau să mă vezi la fel ca şi până acum. Eu sunt acelaşi Lucian Enka dintotdeauna.
Lia: Hmm... Poate că nu te cunoşteam prea bine până acum, nu te vedeam aşa cum erai în realitate.
Lucian: Şi ce te face să crezi că acum m-ai cunoaşte mai bine? Nu vezi că greşeşti?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii aveau impresia

că oraşul se scurge odată cu ploaia. rigolele erau pline de case
şi canalizările refulau cartiere întregi. nemestecate
e doar o ploaie, fără nici o legătură cu potopul
dar cu toate acestea oamenii sunt sceptici
e prea multă apă. copacii se înmoaie
crengile lor par acum alge brun-roşcate
unduindu-se în aşteptarea umpluturii de sushi
îngerii coboară şi-încep să măture totul
case, străzi, copaci, oraşe
ca să aibă unde arunca noile pietre
din care vor creşte alţi oameni, alte case, alte oraşe
impresia generală e că toate acestea ar avea un sens
dar totul este confuz. încă nedesluşit

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ly: Interesant. Aceştia sunt părinţii lui Mihai.
Lucian: Da, aceia sunt părinţii lui. El avea doar 18 ani, neîmpliniţi, atunci, la acea dată.
Ly: Iar aceştia sunt părinţii tăi?
Lucian: Da, aceia sunt ai mei.
Ly: Nu semeni cu tatăl tău. Dânsul e blond.
Lucian: Ai dreptate. Nu semăn. Chiar deloc. Şi nu mă refer doar la înfăţişare!
Ly: Ce vrei să spui? Dânsul e rău? Nu mi s-a părut.
Lucian: Rău?! Nu... Absolut deloc! Dimpotrivă, e bunătatea întruchipată! Adică, e mult prea bun, blând, nepăsător, domol, indulgent, atât de diferit faţă de mine... Ceea ce nu înseamnă că eu aş fi cel rău! Dar, oricum, nu semănăm, deloc, din nici un punct de vedere!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia o sută plus

De-o sută de ani mă nasc întruna
Pe Câmpia Română
Pe crestele Munţilor Carpaţi
Marea Neagră îmi ştampilează
orice nostalgie europeană
Cu Doina şi Mioriţa
îmi tratez
orice junghi metafizic
Nu-mi pierd vremea
decât atunci când
n-am încotro
Punctele mele cardinale
sunt
Rusia America Dumnezeu şi Franţa
Dacă n-aş avea atâtea datorii
aş renunţa
cu drag
la toţi banii
Cu toate
că
nu-mi place
să recunosc
am prieteni
când
şi
unde
nu mă aştept
Nevastă-mea
ştie că-s gata oricând
şi
mă lasă-n pace
Poezia
mai renunţă
la
mine
Însă
eu nu renunţ
niciodată
În rest
Cartea mea de vizită
rămâne
Shakespeare
Trăiască
România Mare

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am văzut toate acele oraşe şi sate construite în apă şi alte oraşe mari pe uscat şi drumurile pietruite ce duceau până în Mexic, am fost stupefiat...

citat din Bernal Diaz del Castillo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine

Nu-mi place globalizarea,
Dar prin vama trec în goană,
Am uitat unde mi-e glia,
Nu mă ia nici dor de mama.

Nu-mi place globalizarea,
Pofticios mie-mi curg bale,
Cand imi cumpar o shaormă,
Cu mirodenii globale.

Nu-mi place globalizarea,
Spre ea poteca ne-au făcut,
Un dar de ziua României,
De la cei ce ne conduc.

Nu-mi place globalizarea,
Dar zilnic noi vedem pe sticlă,
Cum toţi la ea participam,
Toţi am pus o cărămidă.

Nu-mi place globalizarea,
Vino Ţepeş tu integru,
Să ne spui de e minciună,
Negru-i alb şi albu-i negru?

Nu-mi place globalizarea,
Nu sunt sigur tot ce spun,
De e bine sau e rău,
Sau sunt eu poet nebun?!

Nu-mi place globalizarea!
A zis vulpea, dar de strguri,
Cum că-s acri, mititei,
Insa vulpea fiind prea mica.
Nu voia ca noi sa stim,
Ca ea n-ajunge la ei.

Parerea mea o spun frăteste.
De e bine de, e rău!?
Globalizarea ne pândeşte,
Greşala-i greu de prevăzut,
Dumnezeu, EL ne iubeşte,
Ne vrea sinceri, de cuvânt,
Dar nu tot timpul ne şopteste,
La examen pe pământ.

poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că oamenii sunt sexy când au simţul umorului, când sunt isteţi, când au oarece simţ al rafinamentului, când sunt amabili, când îşi exprimă propriile păreri, când sunt creativi, când au personalitate.

citat din Suzanne Vega
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că toată lumea a văzut până acum că nu merge treaba. Mi se pare că nu sunt atacate mai deloc sau sunt atacate cu jumătăţi de măsură problemele importante. Pe de altă parte oamenii o duc greu şi, deşi sunt aproape de toate, nu pot să-şi cumpere aproape nimic. Acesta este un semn că economia nu e foarte bună. E adevărat că unii au făcut bani, dar eu mă gândesc foarte mult la omul de rând, cel care este baza ţării, în definitiv. Şi el o duce cel mai greu.

citat clasic din Mihai I al României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trei fobii, fără de care viaţa mea ar fi frumoasă ca o muzică, dar searbădă ca apa stătută: nu-mi place să mă culc, nu-mi place să mă scol, nu-mi place să fiu singur.

citat din Tallulah Bankhead
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am obişnuit ca să tratăm oamenii în funcţie de ce nevoie avem de serviciile lor. Dar oamenii nu sunt nevoi. Oamenii sunt sentimente care pot fi rănite.

Toma Ion Mihai (9 mai 2020)
Adăugat de Toma Ion Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

America (vezi şi Statele Unite)

America este o ţară imensă care ilustrează excesul.

definiţie de Bret Easton Ellis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegere, Ai?! Da, chiar aşa, şi ce anume e alegerea decât situaţia în care gândul din stânga numit "eu" îl alege pe dracu de gând din dreapta. numit "viaţa". Ce parodie e asta, pe cine încercăm să prostim? Noi credem că alegem viaţa şi de fapt tot ceea ce poate alege gândul sunt alte gânduri care ca orişice gând doar apare în viaţă, nu are nici o tangenţă cu viaţa. Nu ai observat asta? Mintea a scris mii de cărţi şi a făcut mii de filme despre puterea "alegerii", dar viaţa chiar acelor oameni care vorbesc sau scriu despre asta continuă să fie de rahat. Pentru că ei sunt naivi şi dau crezare nenorocitului de gând în loc să fie viaţa. E tipul acela, Dale Caragiale care a scris şi a ţinut mii de seminarii despre cum să îţi faci prieteni, era unul din cei mai amabili oamenii din SUA dar a murit singur. Pe cine dracu încearcă să prostească gândul? Că viaţa nu se lasă chiar deloc prostită de ea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti căsătorit? Divorţează! Ai divorţat? Recăsătoriţi-vă. Divortaţi. Recăsătoriţi-vă. Jurămintele din Biserică sunt pentru prostime.

citat din Mihai Găinuşă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinară sunt

(îmi place libertatea gândurilor mele, ele nu se opresc niciodată)

Îmi ceri fidelitate pan' la moarte
Parcă aş fi o coardă ruptă
Sau muzica poate ce-ţi place
Hoinară, să colind, nu-mi pasă.

Mă iei de braţ şi nu-mi dai pace
Şi mii de simfonii îmi cântă
Sunt valurile mării înspumate,
Când îţi ceream si libertate

A mai trecut apoi şi ceva timp,
Ai devenit mai îndrăzneţ si trist
Curgeau din tine vorbele şuvoaie
Şi mă răneau ca stâncile ce taie.

Atunci am înţeles că are rost
Să plec să nu rămân pe loc
Să zbor ca pasărea în zbor
Spre alte lumi ce-mi dau fiori.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţia e o virtute morală. Să fii atent înseamnă să fii drept, cu tine şi cu alţii. Cei care sunt atenţi sunt curioşi, şi sunt amabili, pun entuziasm în relaţiile lor, şi pun pasiune. Îi interesează nevoile celorlalţi, şi sunt capabili să ajute.

citat din Gianrico Carofiglio
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi place plânsul. Sunt un băiat de la ţară, şi noi suntem produsul educaţiei noastre; când eram mic, mi s-a spus că bărbaţii nu plâng.

citat din Andrea Bocelli
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Adevărat?! Chiar te-ai bătut?! Când? Cu cine? Şi de ce?
Lucian: Campionule, repet, tocmai ţi-am spus că nu-mi place să vorbesc despre asta!
Mihai: Haide, te rog, spune-mi! De ce te-ai bătut?! Cu cine?! Te-au enervat? Ţi-au vorbit urât? Probabil că te-au înjurat...
Lucian: Nu, eu nu răspundeam la asemenea provocări, cel puţin nu astfel, doar sunt un tip civilizat, nu mă pretez la asemenea manifestări. Am standardele mele; le aveam şi atunci, deci, nu mă coboram la un asemenea nivel, să răspund cu pumnii sau în alt fel, la înjurături.
Mihai: Şi atunci? Cum s-a întâmplat totuşi?
Lucian: M-am bătut cu nişte tipi răi, pe stradă.
Mihai: Ah, o încăierare de stradă... Ceva de genul încăierărilor între bande?!
Lucian: Nu, nici vorbă de aşa ceva! Nu mă amestecam unde nu-mi fierbea oala... Ce să caut eu între bandele stradale şi încăierările lor?! De fapt, am intervenit în favoarea unei alte persoane, în apărarea ei.
Mihai: Asta înseamnă că te-ai bătut cu nişte tipi răi pentru altcineva?
Lucian: Da, exact.
Mihai: Păi, asta-i o faptă bună, Luci!
Lucian: Poate... Halal faptă bună... Nici măcar nu ştiu pe cine am ajutat şi de fapt, nici nu-mi dau seama dacă am ajutat-o totuşi, cu adevărat. N-am aflat nici până acum...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recitalul simptomelor

Nu-mi place firea, starea mea mentală;
Sunt acră, certăreaţă şi brutală.
Îmi urăsc picioarele, îmi urăsc mâinile osoase,
Nu tânjesc după ţinuturi mai frumoase.

Mi-e groază de recurenţa luminii dimineaţa;
Nu-mi place noaptea să intru-n pat, să-i văd albeaţa.
Privesc chiorâş la omul simplu şi-aşezat.
Nu suport niciun banc, fie el inocent sau deocheat.

Nu-mi găsesc liniştea când scriu, nici când pictez.
Lumea mea-i o grămadă de-aiureli, un titirez.
Sunt decepţionată, stearpă, cumva un lest.
Pentru felul cum gândesc, ar trebui să fiu deja-n arest.

Nu-s bolnavă, dar nici nu mă simt bine.
Fostele mele vise-s azi dracului concubine.
Sufletul mi-i frânt, spiritul posac, pus sub obroc.
Nu mă mai plac deloc, dar chiar deloc.

Şicanez, învrăjbesc, boscorodesc, înghit în sec.
Meditez într-o casă micuţă, de culbec.
Mă gândesc la bărbaţi şi mă-înfior, aud parcă-un ecou.
Cred că-s gata-gata să mă-îndrăgostesc din nou.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!