Orologiul de gheață
...O, veșnic aș vrea să întârzii aici,
pe treapta supremă la care
ființa nu scade ca umbrele, nici
prezența nu trece-n mișcare.
Mereu să mă-mbete, cuprins la mijloc,
șederea a toate-ntru sine.
Dar vai! răsuflarea mea, ca un foc,
topește zăpada sub mine.
...
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Reziduurile din noi ale marxismului ne fac să socotim că orice scriitor, orice mișcare literară etc. reflectă epoca în care au apărut. Mie mi se pare că nu e așa! Un scriitor, o mișcare literară etc. au importanță în Istorie în măsura în care constituie o ripostă, o replică la spiritul dominant, oficial, al timpului respectiv.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici un autor nu știe să se citească cu fidelitate pe sine și rolul criticii este să pună în lumină anumite aspecte ale creației sale.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producție TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mine, umbra pe care o aruncă asupra mea orice mare poet mă luminează.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Golul cel veșnic din inima plinului învață golul să zboare.
citat celebru din Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mult aș vrea
Aș vrea să fiu o stea
Pe care s-o privești,
Întreaga viața ta
Aș vrea să mă iubești.
Aș vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aș vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.
Aș vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.
Aș vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aș vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.
Aș vrea să fiu o stea
Să ies de după nori...
Ce mult, mult aș vrea,
O viață în culori.
Aș vrea să fiu un soare
Să știu pe unde ești,
Aș vrea să fiu o floare,
Care mereu înflorești.
Aș vrea să fiu rășina
Pe care o miroși,
Aș vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoși.
Aș vrea să fiu un sfeșnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veșnic...
Așa vreau eu să visez.
poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să fiu
Aș vrea să fiu un sfeșnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veșnic...
Aș vrea să mă visezi!
Aș vrea să fiu o stea
Pe care o privești,
Întreaga viața ta
Aș vre să mă iubești.
Aș vrea să fiu ape
Care tu le bei,
Aș vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.
Aș vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să nu-mi continui zborul
Din pragul lumii reci.
Aș vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aș vrea să fiu grădina
Ta cu trandafiri.
Aș vrea să fiu o stea
S-răsar de după nori...
Ce multe, multe-aș vrea
O viață în culori!
Aș vrea să fiu un soare
După cum și ești,
Aș vrea să fiu o floare,
Aș vrea să mă iubești!
Aș vrea să fiu gherghina
Pe care o miroși,
Aș vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoși!
poezie de Diana Enachii (februarie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
După mine, a trăi cu adevărat în literatură nu înseamnă deloc a transpira literatură.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
(...) fiecare om cu atât mai mult un scriitor legitimează în chip diferit epoca pe care a trăit-o, adică în funcție de propria-i biografie. Cei care, în temnițe, au pierit, sau cei care au ieșit din detenție striviți moral și psihic (căci, nu-i așa?, idealul "omului nou" era un individ gregar, distrus moralmente și mutilat în demnitatea lui de om și de intelectual) legitimează epoca respectivă ca un regim opresiv, care a ucis ființa spirituală a neamului.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul catre perfect
cu fiecare treapta pe care urc,
simt ca mi-e din ce in ce mai greu sa respir
aerul devine tot mai fortat, chinuitor
cu fiecare treapta pe care o trec
simt ca e ultima,
picioarele au devenit inerte
la orice miscare de a mea, la orice incercare
cu fiecare treapta pe care ajung,
imi dau seama ca inaintez spre nimic,
totul din mine se pabuseste.
nimeni si nimic nu ma mai vrea,
peretii au devenit verzui-negri,
balustrada nu ma mai lasa sa o ating,
ultimul etaj e departe.
nici un simt al meu nu mai e in viata.
lumina s-a stins, inaintez,
mi-e teamă ca nimeni nu va fi
sa ma astepte la ultimul etaj.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de remiză
știu că nu ne-am văzut de mult
nu mai contează oricum
între mine și tine
nu-i decât un punct
în care se adăpostesc
pentru o vreme
umbrele și mirosul greu de igrasie
care mă împiedică să te văd
nu e nici ură nici încăpățânare
ci doar un zid umed și înalt
cu ferestre false care nu mă lasă
să privesc într-acolo...
încerc să mă târăsc prin
smoala din zid
și mi-e greu
presimt ceva rău
neputința se-ncolăcește pe mine
și îmi taie răsuflarea dar
mă gândesc că de fapt
toate sfârșiturile sunt părți
care egalează distanța dintre noi
aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză...
***
nu nu-mi doresc nimic mai mult
decât să stau în fața oglinzii
și să privesc depărtările
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Opera-model e un fel de pariu care stârnește propria noastră valoare latentă.
citat celebru din Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Siberia spiritului" ca metaforă?... Aș vrea să observ că Istoria nu prea face exerciții de stil. O asemenea metaforă a fost scrisă cu sânge și lacrimi în sufletele multor artiști, împingându-i până la marginea prăpastiei, care la unii a însemnat ratarea.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care (ca mine, de altfel) au făcut compromisuri întrucât compromisul era condiția de a-și putea realiza vocația de scriitor vor legitima această perioadă de timp ca un regim ticălos care nu permitea crearea de valori artistice decât cerând tributul colaborării ideologice.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Text și comentariu
că poate să apară și iată-l întîmplarea
voința mea tot una așa precum am spus
copilăria dulce ca mierea și ca floarea
și timpul abstracțiune de nevăzut de sus
sărutul o verigă prin care-l leg de mine
și aripi tot mai grele ah! maculat omăt
eu singur scutur crinul de iz și de stamine
o bulă de lumină se-ntoarce îndărăt
Vedeți cum autorul(sau poate un copist)
n-a pus nici punct nici virguli în textu-acesta trist.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cultura este singurul climat care poate asigura dezvoltarea omului individual.
citat celebru din Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mea
aș vrea să fii zăpada mea
în iarna cea târzie...
un gând curat în fulgi de nea
ca o frumoasă poezie
aș vrea să fii zăpada mea..
ne vom topi în primăvară
și-un soare cald ne va scălda
în unda râului ușoară!
topiți de dor... topiți de soare..
ca doi romantici vom zâmbi
și în a razelor ninsoare
albi ghiocei se vor ivi...
vom fi departe-n timp și spațiu..
vom reveni paranormal
în vocea caldă a unei șoapte
în ierni... în fiecare an!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mea
aș vrea să fii zăpada mea
în iarna cea târzie
un gând curat în fulgi de nea
ca o frumoasă poezie
aș vrea să fii zăpada mea
ne vom topi in primăvară
și-un soare cald ne va scălda
în unda râului ușoară
topiți de dor, topiți de soare
ca doi romantici vom zâmbi
și in a razelor ninsoare
albi ghiocei se vor ivi
vom fi departe-n timp și spațiu
vom reveni, paranormal
în vocea caldă a unei șoapte
în ierni... în fiecare an!!!!!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici
Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoșii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniștea din casă.
În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe fața ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni și de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.
Aici și cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.
Aici este câmpia ce naște mereu pâine,
Speranța zilei de azi și-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieții și mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mișcare.
Aici e neamul meu, de veacuri și bătrân
Și unde gândul meu îmi spune să rămân.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisul reprezintă în primul rând o etică inflexibilă, apoi o provocare a superiorității din om (fiindcă opera nu admite concesii, ea trebuie asumată total și ridicată la nivelul unei perfecte conștiințe de sine') și în cele din urmă o înălțare deasupra vicisitudinilor de moment ale contingentului.
citat celebru din Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care (tot ca mine, și ca mulți alții) au depășit acest purgatoriu, ajungând vai! destul de târziu să-și publice adevăratele cărți care îi reprezentau, se legitimează pe ei înșiși nu ca exponenți culturali ai regimului comunist, ci dimpotrivă ca exponenți ai rezistenței culturale față de acest regim.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!