Cerul si pământul

Trece-vor graiurile universului
Se va stinge-n tarana seara
Pamantului. Lampile vor orbi
Si-n vazduh va amuti larma
Cucuvailor. Vulturii se vor retrage
In nevazut si taria vederii
Se va preface-n amurg. Toate
Se vor aduna in acea matca
Usoara de nimic din care
Smulse-au fost de Duh la inceputuri.
Atunci te voi vedea pe Tine
Cum ma vezi si ne-om cunoaste
Indeaproape cuvant din cuvant
Putere din putere. Dimineata fi-va,
Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande
-N vested vant aprinsele tulburatoarele zari
Ce ne hraneau nadejdea altadata.
Pamant si cer vor trece ca o facla
Din umbra sfantului mormant
Ramane-va lumina din vapaie
Ramane-va uitarea din cuvant
Ramane-va iubirea iubitoare
Din saraciile ce sunt.

poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul şi pământul

Trece-vor graiurile universului
Se va stinge-n ţărână seara
Pământului. Lămpile vor orbi
Şi-n văzduh va amuţi larma
Cucuvăilor. Vulturii se vor retrage
În nevăzut şi tăria vederii
Se va preface-n amurg. Toate
Se vor aduna în acea matca
Uşoară de nimic din care
Smulse-au fost de Duh la începuturi.
Atunci te voi vedea pe Tine
Cum mă vezi şi ne-om cunoaşte
Îndeaproape cuvânt din cuvânt
Putere din putere. Dimineaţă fi-va,
Fi-vor ani fi-va şi reveni-vor blânde
-N veşted vânt aprinsele tulburătoare zări
Ce ne hrăneau nădejdea altădată.
Pământ şi cer vor trece ca o faclă
Din umbra sfântului mormânt
Rămâne-va lumina din văpaie
Rămâne-va uitarea din cuvânt
Rămâne-va iubirea iubitoare
Din sărăciile ce sunt.

poezie de Ioan Alexandru din Imnele bucuriei (1973)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un cuvant

Un singur cuvant Si totul s-a dus,
Furate de vant, Petale s-au smuls.
Si florile dragi, Acum au pierit
Sunt triste si reci, Au chip impietrit.
S-au smuls astrii toti, Iar boala s-a-nchis,
Priveste de poti, Frumosul tau vis,
Cazut de pe culmi, In valea de spini
Si-n cearca s-aduni in suflet lumini!
Azi cerul senin Si gandul duios,
Trecutul sublim, Cu chip luminos,
Se cauta dar nu-s, Gasesc doar un gand
Ca toate s-au dus, Cu-n singur cuvant...
Te caut in van Si-alung tristul gand,
Dar nu le mai am.. Le-a luat un cuvant...

poezie de Nicoleta Rusu (13 aprilie 2009)
Adăugat de Nicoleta Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi (Tatalui meu - in memoriam)

Cu ochii in lacrimi privesc inspre cer,
Dar totu-i neant si vesnic mister.
Nu pot printre stele sa vad, cat as vrea,
O lumina s-apara in viata mea.

Cu ochii in lacrimi atunci spre Pamant
Astept in zadar o adiere de vant,
Sa-mi mangaie sufletul cel pustiit
In aprige ceturi invaluit.

Cu ochii in lacrimi, cu privirea arzand,
Spre mare ma-ntorc, s-astept un cuvant,
Dar valuri de gheata a moarte izbesc
Sa fie moartea un lucru firesc?

Cu ochii in lacrimi, cu moartea in gand,
Cu inima grea, cobor in mormant.

poezie de Alex Dospian (2007)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada daruirii

N-ar mai fi nici fluturi
N-ar mai fi nici flori
Fara nebunia
De fiori...

Nu e nici o punte
Intre ieri si azi,
Unde-ti lasi cocorii?
Unde cazi?

N-ar mai fi nici ploaie
N-ar mai fi nici vant
Fara inceputul
Si sfarsitul de cuvant

Care-ti vine-n minte
Fara nici un rost
Cand dai iubirii
Tot ce-a fost...

Totul este frunza-n vant,
De la soapta la cuvant,
De la buze pan' la cer
Numai ger, numai ger...

Tu esti insa viata mea
Si nu-mi pot imagina
Daca nu ar exista
Ochii taï, umbra ta.

N-ar mai fi nici pietre
N-ar mai fi nici cai
Fara indrazneala
De-a fugi prin rai...

Cand te-apuca pofta
Sau mai bine zis
Cand ajungi
La fructul interzis...

N-ar mai fi nici ape
N-ar mai fi nici munti
Fara nerabdarea si mirarea
Altei nunti.

Totul ti se pare
A fi fost facut
Numai cat cuprinde
Un sarut...

cântec interpretat de Ştefan Hruşcă, muzica de Ştefan Hruşcă, versuri de Ştefan Hruşcă din Balade speciale
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet pentru Ion cel fara de mormant

Ca tara sa nu-ti moara
Tu linistit te-ai frant,
Si tot colinzi prin tara,
Ion fara de mormant.

Asa a fost destinul tau,
Sa mori precum te-ai si nascut
Ca un erou necunoscut
Intr-un mormant necunoscut.

Ioane fara de mormant,
Te plang si te ingan,
Ca tu ai fost si eu mai sunt,
Ion, soldat roman.

Dar undee mormantul tau,
In care rau sau deal,
Te bat parerile de rau,
Soldat si general.

In fata mortii neclintit,
N-aveai ce o ruga,
Ai lacrimat si i-ai zambit
Ca si la nunta ta.

Dusmanii tai si azi se tem
De-ngrozitoarea zi
Cand vom iesi de sub blestem
Si tte vom regasi.

Ioane, fara de mormant,
Cuvant fara coperti,
Din locul tragic un` te-au frant
Incearca sa ne ierti.

Asa, a fost, va fi mereu,
Te cautam cu dor
Ion esti tu, Ion sunt eu,
Ion e un popor.

poezie celebră de Adrian Păunescu (1 septembrie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna seara,iubito

buna seara ,iubito, te astept ca din cer
sa-mi aduci continente de palid mister
cu trenul acesta personal si stingher
buna seara ,iubito, te-astept ca din cer

buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte
ca putine mai sunt pe pamant lucruri sfinte
ca intra iubiri prematur in morminte
buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte

buna seara, iubito, sunt destui care vor
sa ne puna la usa iubirii zavor
sa puna catuse cuvantului dor
buna seara ,iubito, sunt destui care vor

buna seara, iubito, te astept ca si cand
numai dragostea noastra ar fi pe pamant
mai presus de caderi,de mariri, de cuvant
buna seara , iubito, te astept...

poezie de Lucian Avramescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Electricianul si retrocedarea

N-am facut avere mare
(Va spun sincer, pe cuvant)
Iar dupa retrocedare
Am doar o priza de pamant.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

După punct

De ce eşti singur nuc bătrân?
Stai neclintit, uscat de vânt
Cu rădăcinile-n pamant
Aşa tăcut, făr-un cuvant
De ce eşti singur nuc bătrân?
Tot Cronos e şi al tău stăpân?
La umbra ta am să rămân
Să încerc o clipă să amân.

La umbra ta, sub mult pământ.

poezie de Sergiu Bel
Adăugat de 17072010
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

peste lacul din padure
luna iar a rasarit
multi ar vrea pe ea s-o fure
insa multi n-au reusit.

cea mai rasarita cale
e atunci cand sta pe lac
de dragul luminii sale
pesti, broscute toate tac.

sar in apa baieti tineri
dar s-o prinda ei nu pot
stau de luni si pana vineri
dar din lac nimic nu scot.

mai sireata.. nici o fata
nu gaseti pe-acest pamant
insa eu am prins-o-odata
si va dau al meu cuvant.

si lumina ei curata
o mai am in casa mea
intr-o poza inramata
si semnata..-Dragostea-.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spionii puterii şi puterea spionilor: premierul plagiator Victor Ponta (acuzat de preşedintele Băsescu că a fost spion acoperit cu încălcarea Constituţiei), George Maior (şeful spionilor de la SRI), Teodor Meleşcanu (şeful spionilor de la SIE) ş.a. (pamflet)

Românaşi, luaţi aminte:
Unul fi-va preşedinte
Şi, la fel de grav, sinistru,
Altul fi-va prim-ministru;
Iar al treilea ofiţer
Fi-va grand consilier.
Deci avea-vom o Putere
Cu spionii... la vedere.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Alegeri, alegători şi aleşi (5 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperare

Cer si pamant,
Cer si pamant,
Nu ma striviti,
Inca nu vreau mormant!

Da, am cazut
Din cer pe pamant,
Nu ma umiliti,
Voi, vorbe in vant!

Ma voi ridica
Si voi re-nvia,
Din crater de suflet
Sa creasca un zambet?

Simt cum se scurge
Din mine-al meu sange...
Dar inca traiesc!
Ce sperante nutresc?

Voi, vorbe in vant,
Inca nu vreau mormant!
Sa creasca un zambet...
Ce sperante nutresc!...

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enghidu

A murit Enghidu prietenul meu
care ucise cu mine lei.
I

Priveste-ti mainile si bucura-te, caci ele sunt absurde.
Si picioarele priveste-ti-le, seara, drept cum stai, atarnand spre luna.
Poate ca sunt mult prea aproape ca sa ma vezi,
dar si aceasta e altceva decat nimic.
Ma voi face departare, ca sa-ti incap in ochi,
ori cuvant, cu sunete de marimea furnicii,
ca sa-ti incap in gura.
Pipaie-ti urechea si razi si mira-te ca poti pipai.
Pe mine insumi ma dor, in scurta trecere.
Mi-am intins privirea si ea a intalnit un copac,
si el a fost!
Umerii priveste-mi-i, si spune-ti ca sunt cei mai puternici pe care i-ai vazut, dupa iarba si bivoli,
caci fara pricina sunt asa.
Cu ei mut departarea, ca pe un sac de piele
la moara de vant.
De-aceea cand ma ard in strafundul ochilor
niciodata atinsele de mine lumini,
suava durere albastra-mi intind peste crestet
sa-mi tina loc de cer.
Si daca ma dor pe mine insumi, cu rauri,
cu pietre, cu o dunga de mare,
atat cat sa-mi fie toate un pat,
totdeauna neincapator gandul meu
in vesnica crestere, o, n-am sa stiu ca si tu
te dori pe tine asemeni, si nu sunt eu acela
cu care vorbesc!

VI

Eu mor cu fiecare lucru pe care il ating,
stelele rotitoare ale cerului, cu privirea;
fiecare umbra pe care o arunc peste nisip,
sufletul mai putin mi-l intinde; fiecare lucru
il privesc cum as privi moartea, rareori
uit aceasta, si-atunci, din nimic fac dansuri
si cantece, imputinandu-ma si smulgandu-mi
bataia tamplelor, ca sa fac din ea
coroane de mirt.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

Intr-o seara, sus in cer
Dumnezeu chemá un inger,
Sa-l trimita ce -mister -!
Pe Pamant de,, mesager"

Vrea sa stie daca omul
Rade, cand e fericit,
Daca tot el, pe Domnul
Dumnezeu, l-a necajit.

Ingerul colinda lumea,
Si pe oameni intreband,
Fiecare avea masura
Fericirii, pe Pamant.

Unul spune ca munceste
Si nu-i fericit deloc,
In cer nici nu priveste,
N-are timp si chef de joc.

Altii spun cum ca, banii
Au cuvant, dau putere,
De Dumnezeu nu vorbesc
EL traieste-n alte sfere.

Altul, cu avutie multa,
Doar copii nu a primit
Dumnezeu nu-l asculta,
Nu-i dă fiul mult dorit.

Altul striga ca nebunul
Cá-n afara de copii,
N-are nici o avutie
Sí mai bine ar muri.

Altul imparateste,
Are bani, tot ce vrea,
Sanatatea-i subrezeste
Nu se poate bucura.

Intreband asa lumea
Ingerul ofteaza trist:
Toti ajung pe Golgota,
Niciunul in Paradis!

Mái face o incercare,
Opreste alt drumet,
Omule, o intrebare:
De fericit, pribegesti?

Eu, sunt fericit deplin,
N-am bani, sau palate
Am o casa de crestin,
La masa mea se poate
Aseza orice strain,

Mangaiere am munca,
Sufletul, curat, divin
Dimineata pup fruntea
Ultimului meu copil,

Dumnezeu a auzit ruga,
Am cerut sanatos sa fiu,
Sa-mi dea putere multa,
In viata, nici un suspin.

Copiii-s averea toata,
Familia, un dar divin.
Fericirea, nu e-n lume
Ea sta in Dumnezeu,

De ma-ntrebi maine
Tot asa-ti raspund eu,
Fericit is mereu, mereu.
Mereu, mereu...

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun: « Esti ca oricare”...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, limba romana!

Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.

Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.

Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.

Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.

Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.

Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc cuvant mai frumos care sa inceapa cu litera D ca Dumnezeu!

Ioana Creţu în Şoapte (27 martie 2022)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impreuna

Vara asta o petrecem impreuna
Cantand melodii sub clar de luna
Traind clipe de neuitat
La care si altii inaintea noastra au sperat

Te priveam pe malul marii, seara de seara
Amintindu-mi cum a fost intaia oara
Nu te stiam, ne priveam intamplator
Cand treceam pe langa tine, eram un simplu calator

Dar totul s-a schimbat cand am vorbit prima data
Cu fiecare cuvant, cu fiecare soapta
Simteam ca ai cucerit o parte din mine
Ceva se aprindea cand ma gandeam la tine

M-ai luat de mana si mi-ai spus
Ca orice intrebare are un raspuns
Ca orice persoana are o soarta
Iar eu iti sunt tie cea predestinata

poezie de Delia Andreea Varaticeanu (17 iulie 14)
Adăugat de Delia Andreea Varaticeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi singură de tot...

sfăşiată o sa plâng pe rând de toate
chiar dacă mai cred in cuvant
cu tine, eu simt c-o să-mi fac o casă frumoasă in cer
cum n-am putut pe pămant-
clipa nu mai stă rezemată-n trecut
ţin pumnii strânşi ca pe nişte pocale
prevăd c-o să cadă buchete firave de maci
pe trupul de crin fără petale...
şi abia atunci n-am să-ţi mai fiu,
câd nimic nu mă cere la schimb
când sunt strivită de flori,
şi singură de tot,
ca-ntr-o desfigurare frumoasă de nimb...
27062016

poezie de Daniela Pârvu Dorin (27 iunie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Ma inclin,
Iubire-Mama, Dragoste-Gand!
Cu un zambet zavorat in nefiinta
M-apropii in soapta cu un sarut sa te ating
Imbratisindu-ti chipul cald din necuvant -
Doar Timpul mi-a ramas sa mai inving
Reconvertindu-l in recunostinta...
Femeie-mama, Femeie-gand!
Femeie nezidita in cuvant,
Ma-nclin in fata amintirii tale,
Pe Pamant.

poezie de Ion Muşat (7 martie 2011)
Adăugat de Ion Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... pana la mine toate s-au trecut
si dupa mine se vor trece toate
c-asa e legea firii - nu se poate
reinstala Dumnezeescul conceput
dintr-un cuvant cu iz de singularitate

in alte Universuri eu exist
in stare si cuantica si vie
sculptand in pietre largi de temelie
si neagra vesnicie si abis
invalmasit de pura fantezie...

poezie de Iurie Osoianu (15 octombrie 2016)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!