Ce frumos e afară! Ce apus bogat de vară generoasă! Și noi ne chinuim. Pentru ce? Îmi e aproape dor de lumea de apoi, unde nu e întristare...
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Jurnal" de Alice Voinescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Citate similare
Mama lui Alice: Unde îți este corsetul? Și nu porți nici dres!
Alice Kingsleigh: Sunt împotriva lor!
Mama lui Alice: Dar nu ești îmbrăcată cum se cuvine.
Alice Kingsleigh: Cine stabilește ce înseamnă "cum se cuvine"? Dar dacă s-ar fi stabilit că "se cuvine" să porți un pește pe cap? Ai purta așa ceva?
Mama lui Alice: Alice.
Alice Kingsleigh: Pentru mine corsetul e ca acel pește.
replici din filmul artistic Alice în Țara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hitler e Anticrist. Satana poate fi mare în sens de neant? Dar mărimea intră în lumea pozitivă, face parte din "ființă" nu din "neființă".
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice s-ar întâmpla numai o moarte ai. Firește, poți să suferi înmiit văzând mizeria furiei bestiale în jurul tău, dar mie îmi lipsește imaginea aceasta, nu mă văd în fața unui om care nu se lasă îmblânzit, afară numai dacă e nebun.
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară, vară
Vară, vară și iar vară,
Taberele-s pline,
Toți copiii stau afară,
Iar profesorii-o duc... bine.
epigramă de Vasile Iușan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsa de imaginație te ferește de durere.
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miez de vară
Afară e cald și bine,
Soarele e sus pe cer.
Oamenii sunt ca un roi de albine,
Pământul e ca un curcubeu.
Un curcubeu în mii de culori
Care a răsărit după ploaie
Și a scos soarele de după nori
Și a făcut lumea să fie mai vioaie.
Un vânt adie ușor legănând
Frunza de pe copaci.
Pământul e frumos...
Ca o grădină înflorită de maci.
E miez de vară,
Oamenii sunt fericiți
Că e cald afară
Și în suflet simt că sunt iubiți.
poezie de Vladimir Potlog (12 iulie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă minunez cât e omul de ușuratic sau poate cât realitatea e legată de hic et nunce.
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatul cel mare al neamului a fost materialismul, ieșirea din om, sub toate chipurile.
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Unuia ne chinuim să-i ridicăm statuie, altuia ne chinuim s-o dărâmăm.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dr. Bill Harford: Iubito, mi-ai văzut portofelul?
Alice Harford: Nu este pe noptieră?
Dr. Bill Harford: Ascultă, știi că suntem în întârziere!
Alice Harford: Știu. Cum arăt?
Dr. Bill Harford: Perfect.
Alice Harford: Îmi stă bine părul?
Dr. Bill Harford: Minunat.
Alice Harford: Nici măcar nu te-ai uitat la el!
Dr. Bill Harford: Este frumos. Întotdeauna ești frumoasă.
replici din filmul artistic Cu ochii larg închiși
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este o ironie că ne chinuim a trece cu bine bacalaureatul, pentru a rememora apoi, cu nostalgie, frumoșii ani de liceu.
citat din Isabel Waxman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar ce e o copilărie fericită...? O bunică generoasă, visuri de o viață, jocuri naive și hazlii, un bunic blând, abecedarul, primele litere, iar mai apoi, o scrisoare pentru mamă, prietenii, zilele de vară când încerci să stai treaz și să numeri stelele și un loc în care ai voie să fii copil, să-ți imaginezi o lume mai bună, să visezi cu ochii deschiși.
Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau închisoare și coercițiuni, vreau oameni în libertate, crescuți spre a fi liberi cu adevărat.
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec domol
mă îndepărtez de vară,
ca de țărmul Mării Negre,
unde albatroși nu zboară,
unde luntriile-au frunze,
unde melcu'-n spate cară
două-trei idei obtuze.
mă îndepărtez de vară,
ca de țărmul Mării Moarte,
unde dalta-n piatră ară,
unde peștii-au solzi de foc,
unde-i zi și nu e seară
în al păsărilor cioc.
mă îndepărtez de vară,
ca de țărmul Mării Roșii,
unde singura povară
fie punctul cardinal,
unde să culeg o pară
din scheletul de coral.
mă îndepărtez de vară,
ca de țărmul unei Mări,
unde pică din cer ceară,
unde vreascuri înverzesc,
unde sub o lună clară,
fiară, să te îmblânzesc!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moarte de-o vară
Azi sunt mai aproape de tine
Și-atât de departe mă văd,
Ți-aș spune că ninge în mine,
Că-i cod de urgii și prăpăd.
Ce iarnă se naște din vară,
Pesemne e totul schimbat,
Un viscol ne-așteaptă diseară,
Iar vântul mă mușcă, turbat.
Mai calc nostalgii în picioare
Pe-acolo pe unde m-am dus,
În mine, un munte și-o mare
Se ceartă pe-un colț de apus.
Ți-aș spune că totu-i himeră,
Dar asta o știi, evident,
Noi suntem pierduți printr-o eră
Fugită din timpul prezent.
Și-i gheață la geamuri, ca-n basme,
Și parcă aud un colind,
Ce zi țintuită-n fantasme,
Ce moarte de-o vară pretind.
poezie de Cristian Lisandru (august 2018)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gimli: Mi-a fost dat să văd ultima dată ceea ce-a fost mai frumos pe lumea asta. De aici încolo nimic nu va mai fi frumos pentru mine în afară de ce mi-a dăruit ea.
replică din romanul Stăpânul inelelor: Frăția inelului de J.R.R. Tolkien
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Legenda lui Sigurd si a lui Gudrun" de J.R.R. Tolkien este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Mădălina
Plecat-am noi din Budapesta
Cu inima ușoară,
Excursia-i ca o fiesta,
Prin călduroasa vară.
Atât de frumos ne vorbește
Ghidușa Mădălina,
Uităm, atunci când ne zâmbește,
Greul drum cu mașina!
E blândă ca o primăvară,
Cu șarm, simțul umorului,
E-o enciclopedie rară,
Dulce liant al grupului!
Generoasă, ne oferă,
O fericire efemeră;
Mulțumim pentru atmosferă
Și-i dorim o viață prosperă!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O'Connors nu-și mai amintea nimic despre articulațiile ei, însă nu era sigur dacă Alice H. era o persoană. Tot atât de bine putea să fi fost un bulgăre de foc roșiatic ce-l dusese într-o clipită într-un sat de dincolo de dealuri. Focul era mai fierbinte decât soarele deșertului, dar nu-l arsese. În afară de el însuși, nimeni n-o văzuse nici pe Alice H. și nici altceva: doar un om târându-se, istovit, care ajunsese într-o oază și dormise zile întregi apoi, ca atâția alții înaintea lui.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar "Dumnezeu poate realiza imposibilul." Și eu am scris ieri despre credința în imposibil. Totul e creare în lume, prin noi Dumnezeu se manifestă.
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de vară
Îmbracată sunt într-o rochie
De mătase verde vaporoasă,
Pun ochelari de soare pe față,
Pe cap o pălărie de pai
Și pășesc sfioasă- într-un lan
De plante cu flori aurii
Cu petale mii și mii
Ce câmpul larg cât se vede-n zare
De-ndată l-a împodobit
Și-ntr-un tablou natural
L-a transformat și pictat,
In culoriei ei, ale Mamei Naturi.
Sărutul soarelui de la răsărit
Îl primesc, când, tu floarea soarelui
Din visul ce-l din noapte te trezești,
Semeț te-ndrepți apoi spre miazăzi
Și un salut de binețe eu primesc,
La ora prânzului când la umbra ta
Ora exactă încerc a o da.
Te-nvârți apoi după al soarelui drum
Și spre apus tu te îndrepți acum.
Uimită sunt și nu pot să nu mă întreb,
Cum știi tu, floarea soarelui,
Să se te rotești, să te duci tot mereu
După a soarelui cale și s-o urmezi
Ce n scurta-ți viață, de-o vară
De la el să te-ncălzești și luminezi.
Mă aplec în fața ta, iubită floare,
Ce coroană princiară porți!
Să fii tu oare chiar regina
Anotimpului dogoritor de vară?
Numărul de aur al lui Fibonacci,
Stă ascuns în inflorescența ta
Voi ști eu vreodată
Secretul și taina din sămânță ta?
Și ce mesaj ai tu pentru lumea mea?
Fâlfâitul aripioarelor de albine,
În zumzet zgomotos, animează
Lumea ta, a câmpul mirific înflorit,
În plin sezon de toridă vară,
Iar eu mă trezesc din visarea mea
Și fascinată sunt și rămân
De-al tău farmec spontan, nebun.
poezie de Georgeta Ganea (30 iunie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!