Scriu ca să fac ceva.

Arşavir Acterian în Jurnal (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zice că plebea română - în epoca de decadenţă - cerea ca pe ceva ce i se cuvenea panem et circenses. Cred că mai totdeauna mulţimile au căutat un refugiu în ceva, fie din nevoia de evadare din condiţia de muncă aspră, cotidiană, fie dintr-o lăuntrică necesitate de joc, chiar când jocul acesta poartă numele de război, revoluţie etc.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 iulie 1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începe să-mi fie ruşine de atâta nemeritată longevitate.

Arşavir Acterian în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe zi ce trece devin mai puţin legat de lucrurile dimprejur, mai liber, mai detaşat. Sunt gata de a pleca în marea călătorie.

Arşavir Acterian în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ce îndrug eu aici se ştie de la Adam-babadam. Înfiorătoare banalităţi! Mă aflu şi eu în treabă, că prea sunt hodorog ca să mă ocup de treburi serioase.

Arşavir Acterian în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fie frică de desacralizarea lumii – cum le este frică la nenumăraţi credincioşi, iubitori de lucruri sacre – înseamnă să nu crezi în existenţa esenţială a sacrului.

Arşavir Acterian în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fusesem de mult la Bellu. Cimitirul a devenit un adevărat muzeu. Mai toată generaţia mea figurează acolo, în morminte sărace sau somptuoase. Mausolee numeroase, care trebuie să fi costat bani grei. La ce bun?

Arşavir Acterian în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul - cât ar fi de tare - nu poate suporta orice fel de adevăr, mai ales când e la mijloc o chestiune de viaţă şi de moarte, când adevărul înseamnă condamnare la moarte.

Arşavir Acterian în Jurnal (18 iunie 1958)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii înţelepţi ne învaţă: "Vă doresc să nu mai doriţi nimic". Oare înţelepţii aceştia nu doresc nimic? Doresc şi ei să nu dorească.

Arşavir Acterian în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am să fiu niciodată capabil să scriu în aceeaşi zi un articol despre contingentare şi să ţin un curs de filosofie, o substanţială prelegere. Sunt teribil de superficial: o constat cu spaimă uneori, atunci când mă depărtez de esenţe. În cele esenţiale sunt pe aceeaşi linie cu cei mai sârguitori şi mai documentaţi. Vreţi o mostră de adevăr, adevărat pentru toţi? Moartea - mai târziu ori mai devreme - ne va înghiţi cu o egală uşurinţă pe toţi. Iată o realitate care dă cu tifla peste nasul celui care se încrede prea tare în propria lui nimicnicie.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 noiembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce speranţă neroadă îi împinge pe oameni să ţină atâtea conferinţe internaţionale unde se vorbeşte berechet şi nu se rezolvă nimic? Criza nu se soluţionează prin conferinţe, e evident, dar oamenii nu încetează a se afla în treabă. Cu banii cheltuiţi pe aceste conferinţe ar putea hrăni mulţi nemâncaţi.

Arşavir Acterian în Jurnal (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optez pentru credinţa în care adesea mă clatin... şi mai ales pentru dragoste fără limită, anulând în mine ura cu desăvârşire... Optez pentru Christos, care în ochii mei a fost dragoste.

Arşavir Acterian în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ţi-e credinţa, amice, în asemenea momente? Unde e credinţa care să combată atari stări şi să le nimicească? Unde e credinţa cu care te împăunezi şi care ar trebui să fie un punct de sprijin absolut?

Arşavir Acterian în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă viaţa e făcută ca să-i încerci bucuriile, să le actualizezi în cât mai mare număr - viaţa mea e inutilă. Am ratat sistematic (vorba vine) toate bucuriile posibile, întâlniri care dacă aveau loc puteau aduce pasiuni, spectacole jinduite doar, deşi mi-ar fi putut fi accesibile.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 noiembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu înţeleg - şi n-am înţeles nici în alte dăţi – e când se spune, vorbindu-se despre dragoste, că omul trebuie să-şi urască trupul. Cred – ca să fiu în litera şi miezul învăţăturii evanghelice – că aşa cum nu trebuie să urăşti duşmanul, nici trupul, presupus duşman, nu trebuie urât, ci tratat cu bunătate.

Arşavir Acterian în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, la noi, în locul jocurilor bestiale din arene, oamenii îşi cheltuiesc preaplinul sau nevoia de narcotice mai mult în săli de cinematograf, pe terenuri de sport, la competiţii de sport, la competiţii de înot, baschet, rugbi, şah, tenis, fotbal. Furia de a poseda maşini se încadrează în acelaşi capitol al voinţei de evadare cu orice preţ, de schimbare de peisaj.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 iulie 1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai pot aştepta după cei 77 de ani? Loc de înmormântare am, bani de înmormântare am pus deoparte, ca să nu mă înjure nimeni că i-am pus la cheltuială. Mă rog să am parte de un accident subit sau de un stop cardiac, ca să-mi închei onorabil şi fără mari suferinţe aventura mea terestră. Voi mai citi până atunci câte o carte, voi mai mâzgăli un caiet, îmi voi face – cât voi mai putea – plimbările mele zilnice, nespus de plăcute, în Parcul Herăstrău.

Arşavir Acterian în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce să scriu într-un roman ceva ce pot scrie într-o nuvelă?
De ce să scriu într-o nuvelă ceva ce pot scrie într-un eseu?
De ce să scriu într-un eseu ceva ce pot scrie într-o cugetare?
De ce să scriu într-o cugetare ceva ce – destul de probabil – s-a mai scris?

Mai bine scriu o poezie. Ideea s-o mai fi scris, dar îi dau o formă artistică, originală.

Dar de ce să scriu într-o poezie de n versuri ceva ce pot scrie într-un distih?
De ce să scriu un distih ceva ce pot scrie într-un poem de un vers?
De ce să scriu un poem într-un vers şi să mi-l confunde unii cu o cugetare?

Mai bine scriu o epigramă, măcar "ne mai râdem".

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt lucruri care mă pasionează. Încep cu plăcere câte ceva şi după un timp îmi dau seama că nu e nimic grozav, că tot ce mă exaltase e o vastă inutilitate şi că deci nu merită să te ocupi deloc. Caut întruna ceva. Nu mi-am găsit încă drumul.

Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulţumit (1932-1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te întâlneşti cu un prieten bun, pe care nu l-ai văzut de multă vreme. Te întreabă: "Ce mai faci?"; îl întrebi: "Ce mai faci?". Nu ştii nici tu ce să-i răspunzi. Taci, te bâlbâi, faci o glumă sau alta. O dată, de două ori, de trei ori. Încerci să sugrumi banalul, să lansezi un răspuns original, dar într-un sfârşit te dai bătut. Răspunzi că faci bine şi termini. Dacă se întâmplă să ai predominant o viaţă interioară, să nu ai o activitate de care să poţi vorbi, nu ştii ce să răspunzi, nu ştii cum să satisfaci curiozitatea bunului tău prieten. Faci feţe-feţe şi răspunzi ce-ţi vine mai repede pe limbă.

Arşavir Acterian în Jurnal (18 noiembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde sunt mai mulţi oameni, îndeosebi mai multe femei, mâncătoria, calomnia, lucrăturile, sforăriile, certurile şi păruielile (la propriu şi la figurat), bârfeala neistovită sunt de rigoare, ba chiar şi cei mai dezgustaţi de această atmosferă sunt dintre acei care participă efectiv la crearea unui atare climat nesuferit. Şi fiecare dintre actori, când nu este reţinut pe loc de voluptatea jocului şi când jocul se îngroaşă, încearcă o evadare în altă ambianţă, în alt climat unde manifestă acelaşi nărav. Nărav din născare care lecuire n-are.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 iulie 1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!