Reclame în exces

Din zori şi până-n asfinţit
Reclamele ne-au copleşit
Şi nu mai putem răzbate
De-atâta... publicitate!

epigramă de David Boia (27 mai 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erudit

Când ceva s-a isprăvit
Dincolo de asfinţit
Nu te lăsa biruit
Apucă-te de clădit
Nu te lăsa copleşit
Mai este un răsărit
Şi un loc blagoslovit
Mai e ceva de oferit
Implică-te negreşit
Participă implicit
Undeva la infinit
Vei deveni erudit.

poezie de David Boia (2 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi o presiune să mă las copleşit tulburare ar fi o tulburare să mă las copleşit de opresiune.

aforism de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul mileniului IIl

Cu boul şi un plug ştirbit,
Pe ţarină se-ncovoiază,
Din zori şi până-n asfinţit!
Şi nimeni... nu îl plagiază.

epigramă de Valentin Groza din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În România anului 2011 oamenii sunt atât de trişti încât firmele de publicitate ar trebui să-şi pună reclamele pe pământ, nu la înălţime.

citat din Aurel Rapa
Adăugat de cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Publicitate înseamnă să publici cât mai multe reclame în public.

aforism de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam şi eu să nu mă doară
Ideea că,-n a noastră ţară,
Şi ciocârliile ne mor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Şi fredonam o doină tristă,
Că-n ţara-mi nomenklaturistă,
Noi ducem lipsă de popor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam pe străzi, ca un rebel,
Că ţara mea n-are drapel,
Cu care eu să mă-nfăşor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam, cântam, neîncetat,
De patrie, de neam, de stat,
Şi-n gândul tău visam să zbor,
Eleanor, Eleanor –
De-atâta dor, de-atâta dor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfinţit

Sunet dulce împresoară, ca licoarea unei seri,
inimile tulburate – un asfinţit de primăveri:
mă privesc în adâncime, copleşit ca o durere –
infinit, cu-n ochi în suflet şi cu altul în tăcere...
'noaptea asta – fără noapte,
cu pereţii albi, de var –
amândoi urcăm, în taină, pe al vremii osuar(...)

poezie de Dumitru Găleşanu din Emoţii în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iertăm, nu putem schimba trecutul, dar putem modifica viitorul.

aforism de David Boia (14 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corupţia flagel malefic

Ne-a copleşit de sus în jos
Judecând aici, la rece,
După modelul: Făt-Frumos,
Crescu-ntr-un an cât altu-n zece!

epigramă de David Boia (13 noiembrie 2011)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triplu salt

Cum să prinzi într-un asalt
luna nouă din înalt?
Iata-n zori de zi pornesc
şi mai sus ca să ţintesc!

Soarele mă împresoară
şi cu inima-vioară
iute aripile-ntind
zările să le cuprind.

Cu iubire şi speranţă,
cu a minţii cutezanţă,
cu dragostea lui în piept,
săgeata spre-nalt îndrept.

Din zori până-n asfinţit
ochii lui m-au însoţit.
Vedeam în lumina lor,
bucuria mea din zbor.

Aveam palmele rănite,
braţele mai ostenite,
pletele mai cărunţite
doar iubirile-oţelite
sub privirile iubite.

Zâmbetul rămas pe faţă
luminează-ntreaga viaţă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu mi-i

Greu mi-i, dragă, fără tine
Şi te chem de-atâtea ori -
Nu din zori şi până-n sară,
Ci din sară până-n zori...

antimetabolă epigramatică de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nud cu iepuraşi de câmp

Din frică ne-au făcut un templu
şi ne-au băgat pe toţi la-nghesuială
cică să dea urmaşilor exemplu
ne-au dezbrăcat apoi în piele goală

Şi iarăşi ne-au băgat la-nghesuială
cerul ca un şarpe Doamne fu strivit
pământ ocean şi auroră boreală
brusc s-au întors spre asfinţit

Cerul Doamne ca un şarpe e strivit
cică să dea urmaşilor exemplu
pe funia dintre plus şi minus infinit
din frică ne-au făcut un templu

Şi ne-au băgat pe toţi la-nghesuială
să ne vopsim şi zilele cu smoală

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţia pe la noi

Democraţia e chiar originală,
Se fac treburi aşa de mântuială
Ne-a copleşit corupţia şi mita,
Avem scandaluri... cu nemiluita!

epigramă de David Boia (9 septembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de argumente
S-au dat amendamente
In loc de concluzii
Ne-au servit iluzii.

catren de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Practic putem merge cât ne ţin picioarele, teoretic putem merge cât ne permite imaginaţia.

aforism de David Boia (11 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum zboară viaţa-n asfinţit

Cum zboară viaţa-n asfinţit
Aşa încet pe-un ton şoptit
Precum se stinge-n van o floare
Şi-apoi de frig, uscată, moare.

Aud din depărtări cum cântă
Al vieţii imn cu taina-i sfântă
Şi cum răzbate peste vreme
Cu bucurie să ne cheme.

Cum anii-n urmă ni se lasă
Printre amurguri de mătasă
Şi viaţa asta ne tot poartă
Printre furtuni, bătuţi de soartă.

Cât vezi cu ochii numai cer
Şi vraja marelui mister
Cum prinde viaţă o fiinţă
În uimitoarea biruinţă...

Din truda vremii seculară
Seminţele ce germinară
Dădură roade pe câmpii
Şi ne-au născut pe noi, copii.

Cu trupul toţi dintro tulpină
Ne scoase Domnul la lumină
Prin timp cu aripi obosite
Cernuţi prin plasa unei site.

Nu vom învinge veşnicia
Căci ne-a fost dat vremelnicia
Şi ce se naşte tot dispare,
Aşa e viaţa, trecătoare...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (29 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele târzii
Ne trezesc în zori de zi
Cu speranţe noi

haiku de David Boia (5 iulie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la tine

Şi dacă nu-mi vii, primăvară
Cu soare cald la primii zori
Te tot aştept prin curtea de la ţară
Cum mai aştept şi berze şi cocori.

De-mi eşti o prizonieră de război
Şi multe nu vor fi cum au mai fost
Te mai aştept pe valea de la noi
Să ne mai scoţi din fadul adăpost.

Şi dacă nu-mi apari pe zare
Cu oi şi miei pe luncă pe răzor
Mai am speranţă şi răbdare
Şi-ţi scriu poeme noi de dor.

Şi dacă-n jocul unor iele
Încă nu-mi cazi din ceruri sparte
Te mai aştept prin stihurile mele
Să-mi vii de-acolo de departe...

Si dacă iarba verde de acasă
Din rădăcini n-a înverzit
Te mai aştept să-mi fii mireasă
Din zori şi până-n asfinţit.

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai doina ne-a rămas

Ştefane Măria Ta
ridică-te nu mai sta

Că ne-au cotropit mârlanii
şi ne sug viaţa şi banii

Noi muncim ei se distrează
Fie noapte sau amiază

Nu le pasă nu le pasă
şi-au făcut din stele casă

Viaţa lor de aur pare
a noastră zace în fiare

Ia-Ţi sabia lui Boldur
şi fă ordine în jur

Ne conduc azi gură-cască
şi ne pradă vai în gaşcă

Istoria-i loz în plic
ne ia viaţa pe nimic

Pe muchie de cuţit
din zori pân-la asfinţit

poezie de Costel Zăgan din Doine de pus la rană (16 februarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşii în zori
Un ritual benefic
Deschis în vogă

haiku de David Boia (19 august 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!