Femeia cu raţa

După zborul din tramvai
I-a zis Miţa, precupeaţa:
- Hai, dă-i bice! nu o dai?
- Da!... dar cine ţine raţa?

epigramă de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Meredith Grey: E clar, nu pot ieşi cu el, nu?
Dr. Alex Karev: Mă confunzi cumva cu o puicuţă? Ţi se pare că îmi pasă de fluturaşii din stomac? Nu se droghează, nu este la pârnaie şi nu ţine cadavre în pivniţă. Dacă vrei să fii cu el, dă-i bice.

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNDE EŞTI, COPILĂRIE?

Eram iute ca spârnelul
Când urcam cu cercul, dealul!
Şi-mi spunea râzând bunelul...
Dă-i bice, că-ţi moare calul!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o privire cârpită cu aţă
precupeaţa aceea avea
lega frunzele cu pomii
viermii cu fructele lor
mai târziu cu un bandaj murdar
lega banii la gură
ca să nu ţipe
în esofag
era vocea primitivă a lumii
va mai fi ceva de legat
uite această povestioară
scrisă pe o tarabă
de undeva din oraşul
în care sâmbăta
se face târg de vorbe
şi precupeaţa
le leagă cu ochii ei
în necuvinte
le carpestew cu o aţă sărată
le vinde pe la porţi
fără limbă

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemenea ţie dau bice ploilor şi te implor

azi sunt cuminte dau bice ploilor ca un jocheu
de secetă mi s-a albit sub braţ cămaşa
eşti trup din trupul nordului nefericit
iar seceta ţi-o stinge de un timp
doar vinul şi apoi cârciumăreasa

dau bice ploilor ce dintr-un bici ar vrea să muşte
poate din carnea ploilor mustind de dor
iar eu sunt biciul care zvântă toată răceala rea din tine
şi sângele ce curge din nou din iad înspre obor

dau totuşi bice (ploilor ) ca un jocheu
de secetă mi s-a albit sub braţ cămaşa

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Dă-i Doamne românului
Dă-i şi apă vie
Din tăria cerului
Dă-i Doamne tărie.

epigramă de Gheorghe Burduşel
Adăugat de Gheorghe Burduşel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tramvaiul

Tramvai hodorogit ce te târăşti pe şine
Şi nu poţi să te-abaţi deloc din drumul tău,
Căci soarta nemiloasă în gheara ei te ţine,
Ai fost cu noi mereu, la bine şi la rău.

Dar anii au trecut şi toată strălucirea
Din vremuri de demult treptat s-a risipit
Însă şi azi te zbaţi să-ţi împlineşti menirea,
Chiar dacă ştii şi tu că eşti cam ruginit.

Nu peste multă vreme, pe şinele perechi
În ultima ta cursă smerit tu o să pleci,
Un biet tramvai bătrân, cu iz de fiare vechi,
Ce ne va spune-adio şi va pieri pe veci.

Tramvai hodorogit ce te târăşti pe şine
E şi firesc cumva că te-ai înspăimântat
Şi lucru-acesta îl vede prea bine orişicine
Că vrând să fugi de soartă, acum ai deraiat.

poezie de Octavian Cocoş (22 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-i înainte

Căutăm cu înfrigurare
într-o viteză uluitoare fericirile
nu ştim ce sunt, ştim... dă-i înainte
recompense pentru că suntem
mai ales
sau pentru că avem prezumţia iubirii
ca o bănuială vărsată în paradă
dispuşi la tratative
compromisuri, reciclând fobii
mârâim rugăciuni crâmpeie
nu ştim să iertăm, ştim doar
că se întâmplă...
să orbecăim prin viaţă – aşa de
«mini» că i se văd Morţii bucile
când căutăm cu înfrigurare...
n-o mai reciti, dă-i înainte
vezi tu... care!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cel ce dă bidiviilor bice

Mă văd copil printre aglice
Ori lângă tufele de coacăz
Şi-mi văd bunelul cum dă bice
Căluţilor sătui de ovăz.

Mă văd apoi elev la şcoală,
Oştean în termen la pifani,
Îl văd pe tata cum se scoală
Cu noaptea-n cap, să facă bani.

O văd pe mama lângă plită
Cum fierbe oala la foc mic,
Mă văd jucând, în piepţi, c-o sută
Şi apoi nu mai văd nimic.

Trezit din vis, culeg aglice
Şi-ascult în vale cânt de cuc,
Sunt cel ce cailor dă bice,
Prea bine şti'nd unde mă duc.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tramvai deraiat se consideră independent.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet etern

A murit!
A murit raţa aia;
'tu-i mama ei de raţă
că nu a făcut nimic
în mica,
ignoranta,
depravata
ei viaţă.

de ce plâng?
de ce în zborul de raţe
un zâmbet etern
îl văd adormit?

poezie de Victor Denes
Adăugat de Ioana Ina Mihaiescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul...

Să-şi desăvârşească zborul,
pasărea are nevoie de cer,
căci zborul a fost dat visului
şi păsărilor deopotrivă
de către îngeri;
visul e sortit uneori eşuării
când iluziile se risipesc,
pe când zborul
reprezintă împlinirea păsării:
Pasărea să se numească păsăre,
omul să se numească om cu rădăcină.
Bunăstarea lui nu ţine de o fericire anume:
fericirile vin şi trec.
Apar alte iluzii din speranţe
care să-l facă fericit
preţ de o clipă.

poezie de Camelia Opriţa din revista Boema, numărul 152 (octombrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul

Zarbă şi cu Ribla s-au luat la ceartă.
El zicea că e aşa, ea zicea că nu e aşa.
El s-a-nfuriat şi s-a luat c-o ţeapă după ea.
Şi ea ştia un rost în ulucă, fuga acolo.
Băgă capul să treacă dincolo, prin gard,
Dar n-a mai încăput decât jumătate,
Cine ştie, nu mai trecuse de mult pe-acolo, se mai îngrăşase.
El a prins-o numai bine, cum trebuia, cu ţeapa.
Şi dă-i şi dă-i.
Se strânse lumea, ea ţipa din partea ailaltă,
Da' o durea dincoace.

Când a lăsat-o, a trebuit să mai rupă o ulucă, s-o scoată
De-acolo.
De-aia Riblei îi ziceau toţi să nu mai muncească,
N-are nevoie, că ea îşi are rostul ei.

poezie celebră de Marin Sorescu din La lilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul

Zarbă şi cu Ribla s-au luat la ceartă.

El zicea că e aşa, ea zicea că nu e aşa.

El s-a-nfuriat şi s-a luat c-o ţeapă după ea.

Şi ea ştia un rost în ulucă, fuga acolo.

Bagă capul să treacă dincolo, prin gard,

Dar n-a mai încăput decât jumătate,

Cine ştie, nu mai trecuse de mult pe acolo, se mai îngăşase.

El a prins-o numai bine, cum trebuia, cu ţeapa.

Şi dă-i şi dă-i.

Se strânsese lumea, ea ţipa din partea ailaltă,

Da' o durea dincoace.

Când a lăsat-o a trebuit să mai rupă o ulucă, s-o scoată

De-acolo.

De-aia Riblei îi ziceau toţi ca să nu mai muncească,

N-are nevoie, că ea îşi are rostul ei.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ramuri, nr. 6, 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţine, Doamne, drumurile sfinte!

Ţine, Doamne, drumurile sfinte
Maicii mele, bunului părinte,
Ca-n nuntire cu divinitatea
S-aibă forţa de-a învinge moartea.

Împărate Sfânt, măicuţei mele,
Fă cununi de salcie şi stele!
Plânsului ce-n suflet lin se scurge
Dă-i, te rog, har şi mireasmă dulce.

Glasul maicii mele strigă-n noapte...
Tu, iubită mamă, eşti departe!
Îngeri cu aripi de catifea
Te ascund în ceruri, mama mea.

Îţi sărut năframa şi mireasă
Vin şi-n plâns, acum, m-aşez la masă...
Plânsului ce-n suflet, lin, se scurge,
Dă-i te rog, har şi mireasmă dulce!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire se cunoaşte nu doar după cât ţine cât e, ci şi după cât mai ţine după ce nu mai e.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găina şi raţa

Odată s-au întâlnit din întâmplare
O raţă c-o găină pe-o cărare

Şi găina raţe-i arăta,
Unde ea după râme surma.

Ea găsise râme multe
Şi raţei să-i dea nu vruse.

-Surmă-ţi tu vezi că nu poţi!
Tu nu poţi decât să-înoţi.

-Bine! zise raţa-aşa
Eu mă duc şi-oi înota.

-Du-te că nu poţi scurma
Tu ştii numa' înota!

Într-o dimineaţă
S-a-ntâlnit lângă-un lac
Găina cu acea raţă.

Şi deodată a venit
Un câine şi a sărit...

Pe găină a-nhăţat-o,
Şi iute el a mâncat-o.

Chiar dacă raţa nu poate scurma
De primejdie va scăpa.

fabulă de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine defăimează pe prietenul absent, cine nu-l apără atunci când îl învinuieşte cineva, cine umblă după hohotele de râs ale oamenilor şi după reputaţia de om de spirit, cine e capabil să născocească ce nu există, cine nu poate să tacă ceea ce i s-a încredinţat: acela-i un negru, de acela să te fereşti.

citat clasic din Horaţiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii echidistant. Dă-i dracului pe toţi!

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebările zebrei

Am întrebat zebra,
Eşti neagră cu dungi albe
Sau albă cu dungi negre?
Iar zebra m-a întrebat la rândul ei,
Eşti om bun cu obiceiuri rele
Sau om rău cu obiceiuri bune?
Eşti gălăgios şi din când în când tăcut
Sau tăcut şi din când în când gălăgios?
Eşti un om fericit cu unele zile triste
Sau trist cu unele zile vesele?
Eşti dezordonat şi uneori îngrijit
Sau îngrijit şi uneori dezordonat?
Şi tot aşa, dă-i şi dă-i, dă-i şi dă-i,
Şi dă-i, şi dă-i.
N-o să mai întreb zebra
Niciodată ceva despre
Dungile ei.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octogenarul în tramvai

Nu te-a părăsit norocul
Şi zâmbeşti în înc-o toamnă,
Dacă îţi cedează locul…
Câte-o Doamnă.

epigramă de Ioan Şiman din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!