şcoală

Şcoala

Şcoala este rădăcină,
Vieţii necesar avânt,
Duce rodul spre lumină
Sau îl lasă... în pământ.

definiţie epigramatică de Constantin Mîndruţă din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

abecedarul arborilor l-am învăţat mimetic
de pământ aer apă ştiu că depind şi eu
în conştiinţă e un arbore genetic
în care cresc un fruct dorit de Dumnezeu.

alfabetul iubirii sângele îl rosteşte
fanteziile naturii mult mă motivează
un munte de speranţe în înălţime creşte
şi poartă pe creste o cunună de rază.

la şcoala vieţii sunt docilă elevă
învăţ din greşeli învăţ prin contemplare
setoasă de lumina cu divină sevă
transpun în slove orice întâmplare.

nu trăiesc în sihăstrie nici în asceză
mă avânt spre stele în mare viteză.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul este de o importanţă vitală pentru stat, domeniu al vieţii şi al morţii, calea care duce spre supravieţuire sau spre nimicire. E neapărat necesar să fie studiat temeinic.

Sun Tzu în Arta războiului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala vieţii

Şcoala vieţii m-a-nvăţat
Să muncesc, să fiu cinstit;
Eu aşa am procedat
Şi-uite-aşa am sărăcit.

epigramă de Ionel Stoiţ din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ghioceilor

Sub nea, când ghioceii-nfloare,
Din puful cald, din rădăcină,
Se urcă-n tijă o lumină
Şi curge din pământ culoare.

Acelaşi ritm de orgă fină,
Se zbate-n clopote de soare,
Sub nea, când ghioceii-nfloare,
Din puful cald în rădăcină.

În rol de mare balerină,
Dislocă din zăpezi izvoare
Şi parc-ar vrea din nou să zboare,
Cu tot convoiul de grădină,

Sub nea, când ghioceii-nfloare!

rondel de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala. Şcoala asta. Nu ştiu dacă am s-o fac vreodată. Dar mi-ar plăcea ca la sfârşitul vieţii să pot spune: nici nu am făcut altceva.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rodul vremii

Din rodul vremii ce am strâns a vieţii roată-a pus în noi,
fie c-am râs, fie c-am plâns, mai mult tristeţi decât nevoi.
Din vise şi îngândurări, cum dulce-amară ne-o fi soarta,
vom rătăci poteci, cărări, iar la... zăpor vom duce arta.

De-om tremura ne-om face foc, să ne-ncălzim pe dinafară
şi-n noi păstra-vom doar noroc, ca poezia să nu piară!
Vom scoate capul în lumină, ne-om mântui Celui de Sus,
din tină am venit şi-n tină ne vom întoarce la... apus!

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obosit de-atâta vreme

A văzut lumina zilei
cu optzeci de ani în urmă.
Azi, prizonier al milei,
glasul lui nu mai răsună.

Obosit de-atâta vreme
petrecută pe pământ,
De moarte el nu se teme,
cum nu se teme de vânt.

Un unghi drept este bătrânul,
orientat către pământ.
Caută cu ochii drumul
care-l duce spre mormânt.

Părăsind lumina vieţii,
intră în altă lumină.
Lumina Eternităţii,
unde-i linişte deplină.

poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe alee

Pe alee sunt c-o Evă,
Ce-mi şopteşte în şaradă:
"Lasă frunzele să cadă,
Nici a mea nu face grevă!"

epigramă de Constantin Mîndruţă din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele cărţi scrise azi

Astăzi cei cu bani şi timp
Dau năvală-n librărie,
Dar cărarea spre Olimp
E pustie!

epigramă de Constantin Mîndruţă din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când n-ai iubirea cui s-o dai, sunt porţi închise şi în rai...

Hai, udă-mă la rădăcină, c-un ''te iubesc''! De-ţi este greu,
Te-ajut, să-l scoţi iar la lumină din umbra-n care stau şi eu.
Mi s-a uscat un vers pe gură şi altul stă să să-şi piardă-n vânt
Ultima răsuflare verde şi uite, cade la pământ!

Tu poţi să-mi nemureşti poemul, doar aplecându-te, să-l vezi
Şi peste frunza-i veştejită, o mângâiere să aşezi.
Opreşte-te din goana vieţii, eu mor pe-o margine de hău,
Pe unde-au năpădit scaieţii şi chiar de nu-s în drumul tău,

Lipeşte-ţi fruntea de ţărână şi-ascultă geamătul din vers!
Când tu alergi spre nemurire, eu mă opresc şi cad din mers.
Hai, udă-mă la rădăcină, tânjeşte trupul meu de dor,
Loveşte-mă cu înc-o vină, însă nu mă lăsa să mor!

Iubirea-ţi este grea povară, când nu ai cui s-o dăruieşti
Atinge-mi fruntea şi-o sărută, să simt că-ţi sunt, să simţi că-mi eşti!

sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala este coloana vertebrală a societăţii! Şcoala vieţii este coccisul!

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Îndreptar pentru sarcasm
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala vieţii

Şcoala vieţii nu ajută
Niciodată, nici un pic,
Dacă viaţa-i petrecută
Fără a-nvăţa nimic.

epigramă de Ludwig Fulda din Epigrama germană de cinci secole (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

"Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi..." (Matei 11:28)

Deschisă-i şcoala lui Isus
Şi pentru noi şi pentru tine...
De ce-ai rămas pe gânduri dus?
Oricât ai fi de chin răpus,
Deschisă-i şcoala şi Isus
Te-aşteaptă-n lacrimi şi suspine...

Nu-ţi fie teamă... Vino, dar,
Să bei din Apa Îndurării!
E-atâta Dragoste şi Har
În şcoala Lui de pe Calvar!
Nu-ţi pierde vremea, în zadar,
Pe la fântânile pierzării...

Deschisă-i şcoala... Nu te-nscrii?
În poartă sună clopoţelul:
— Să vii, să vii, să vii, să vii!
Destul cu anii tăi pustii!
Nu vrei şi tu şcolar să fii
La şcoala ce-a zidit-o Mielul?

Nu vrei să cânţi şi să iubeşti,
Fugind de mlaştina tristeţii?
Nu vrei să nu mai fii ce eşti?
O, vino, vino să trăieşti
În slăvi de bucurii cereşti —
S-ajungi biruitorul vieţii!...

Deschisă-i şcoala lui Isus
Şi-aşteaptă să te-nscrii.
Hai, vină! Deschisă-i şcoala lui Isus
Şi şcoli ca şcoala asta nu-s,
Ca să te-mbrace până sus,
În albe straie de lumină!

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Şcoala vieţii"

Zilnic, de-i război sau pace,
La "cursuri" suntem prezenţi
Dar n-aflăm cum de se face
Că rămânem... repetenţi.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Viaţa Buzăului" (1989)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yoda: Teama este o cale spre Partea Întunecată. Teama duce spre mânie. Mânia duce spre ură. Ura duce spre suferinţă. Eu simt multă teamă în tine.

replică din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul I: Ameninţarea fantomei
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Des şi rar

Spre tine inima-mi dă ghes,
Din an în an, adică des;
Numai c-am bani în buzunar,
Din an în Paşti, adică rar...

epigramă de Constantin Mîndruţă din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădinile nesuspendate

nu această grădină e suspendată
nu
mai grădinarul e-n aer avânt
da
cu boaşele spânzurate în pomii pe rod necesar

(?!) - el

asemeni tuturor grădinarilor fără chef
de
viaţă din toate grădinile raiului
pe
pământ

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea...

Dacă mintea este divizată
Bun şi rău sunt criteriile
Din care se nasc
Toate acţiunile
Care provoacă suferinţă.
Dacă mintea este clară
Bun şi rău nu există
Fiind doar manifestări
Născute din aceeaşi rădăcină.
Când omul înţelege
Că Unu este cel
Care dă naştere lui doi
Liniştea se lasă de la sine
Iar suferinţa dispare
Fără să fie necesar
Vreun alt efort.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Pe tine te doare viaţa
La mine-i scurtată viaţa.
Lasă viaţa să te doară....
Decât tot s-o tragi de sfoară.

Până-n paradis mai este
Viaţa este o poveste.
Nu vreau nici o amputare
Speranţa, ultima moare...

De-a încolţit iubirea-n rădăcină,
Iar ea răsare spre lumină,
A fost plantată o sămânţă
Ce sufletul tău înalţă.

Un antidot pentru durere-n suflet
Este iubirea, ca un urlet
Şi pentr-o clipă atât de plânsă
E zâmbetul, din inima aprinsă.

poezie de Eugenia Calancea (18 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

sorb din izvorul vieţii poeme lichide
purificând în mine omul din Neanderthal
universul de iubire în cord se deschide
şi plouă cu vise cu nopţi de santal.

sub clar de Lună trec orele sublime
învăluindu-mă cu aripi de lumină
străluciri fermecate pot să mă anime
cu nectarul dragostei strâns în stamine.

cred că Luna este un fel de Dumnezeie
sacralitatea ei se scurge în Cuvânt
inspiră artele cu freamăt de condeie
coşmarele vieţii le spulberă în vânt.

în nimbul ei se află a veşniciei cheie
înving obstacole spre cer îmi iau avânt.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!