
- om (vezi și ființă umană)
- Omul este un fluture rămas în coconul viselor nesfârșite, un înger care se naște captiv ca o lumină pe coridorul umbrelor.
definiție aforistică de Ionuț Caragea din Întreita suferință (2011)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- aforisme despre îngeri
- aforisme despre visare
- citate de Ionuț Caragea despre visare
- aforisme despre naștere
- citate de Ionuț Caragea despre naștere
- aforisme despre lumină
- citate de Ionuț Caragea despre lumină
- aforisme despre fluturi
Citate similare

Inima mea este umbra unui fluture rătăcit printre stele.
aforism de Ionuț Caragea (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre stele sau aforisme despre inimă

Omul care nu-și găsește locul în starea de meditație este omul care fuge de conversațiile cu sufletul său.
aforism de Ionuț Caragea din Întreita suferință (2011)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și aforisme despre suflet sau citate de Ionuț Caragea despre suflet

Poezia parfum al amintirilor înflorite pe câmpiile viselor.
aforism de Ionuț Caragea din Căutătorul de amintiri (7 septembrie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre poezie, aforisme despre flori sau aforisme despre amintiri

Orice nouă viață e un fruct cules din copacul viselor.
aforism de Ionuț Caragea din În tranșeele visului (23 aprilie 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre viață, aforisme despre fructe, aforisme despre copaci sau aforisme despre altă viață

Ce sunt viețile noastre? Aisberguri în derivă pe suprafețele viselor.
aforism de Ionuț Caragea din În tranșeele visului (22 aprilie 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să ajungi la inima femeii, nu ai nevoie de harta trupului ei, ci de harta viselor pe care să le împlinești împreună cu ea.
aforism de Ionuț Caragea din Revista ASLRQ, nr. 2 (2015)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre hărți sau aforisme despre femei

Omul este un pumn de pământ cu care viața și moartea se lovesc reciproc.
aforism de Ionuț Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre reciprocitate sau aforisme despre moarte

Umbra este prima treaptă spre lumină și ultima.
aforism de Ionuț Caragea din Aforisme 2006-2017 (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un pumn de carne însuflețită de gânduri.
aforism de Ionuț Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (25 mai 2013)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre gânduri

Omul fără credință este o caricatură a umbrei.
aforism de Ionuț Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre caricatură

- poet
- Poetul e o pană de înger înmuiată în lacrima cerului.
definiție aforistică de Ionuț Caragea (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ionuț Caragea despre poezie

Omul e lacrima care a curs din ochiul eternului vis.
aforism de Ionuț Caragea din Roua infinitului (2019)
Adăugat de Nicoleta

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre ochi

Imn umbrei (colaj)
sunt o scânteie prinsă între două umbre
umbra celui ce sunt și umbra
celui care-am fost cândva
aventura mea a-nceput
într-o noapte tăcută în care fierbinți
mi-erau dorințele și lacrimile reci
pe atunci visam ca Soarele
să-mi dezlege umbra de picioare
să rătăcesc printre stele...
dar știam că umbra mea
acest câine cu limba tăiată
acest profanator al mormântului meu viu
acest detectiv al morții angajat
în urmărirea sufletului meu ziler
această fantomă a morții eterne
care mă urmărea la tot pasul
avea nevoie de pași să respire
o bătaie de inimă
astfel am rămas în coconul
viselor mele nesfârșite
eram precum un înger
care se năștea captiv
ca o lumină pe coridorul umbrelor
da, da, nu mi-am imaginat
niciodată umbrele ca fiind
îngeri păzitori îndreptându-ne pașii
spre lumea în care ne-am născut morți
și-n care ne întoarcem căutători de fericire
eram doar clona umbrei mele
ne-mbrățișam în jocuri de cuvinte simple
ne-ascundeam în jocuri de lumini
și de imagini succesive
privind cum pe retina mea
își făcea cuib umbra unei păsări de pradă
degeaba îmi întrebam umbra
de ce îmi ține în continuare de urât
de ce nu pleacă, să tragă cu urechea
la ce se spune despre
mântuirea mea
pur și simplu mă ignora
iar eu nu puteam decât să privesc
alte umbre istovite
imprimate prea adânc în lumină
în timp ce prin gând îmi trecea un copil
crescut la periferia memoriei
astfel am devenit sclavul aceleiași cărți
și umbra unui munte de om
înălțat la ceruri
dar în înaltul cerului meu
erau doar păsări de pradă
iar eu stăteam cu capu-n pământ
și le priveam doar umbrele
rotindu-se-n jurul meu
ca într-o horă
a morții
anii treceau, eu sălășluiam
în memoria pașilor mei
în memoria fiecărei amprente
în memoria umbrei
ce m-aștepta cuminte
lungită în nesăpata și nesătula gură de pământ
degeaba încercam s-o întemnițez
într-un contur epidermic
căci patima imperfecțiunii se preschimba
într-o lacrimă pe care o vărsam peste lume
cândva mă întrebam
dac-aș putea plămădi din pământ, suflare și lacrimi
din întuneric și lumină, din fericire și patimi
un trup și o umbră?
celui viu i-aș fi spus bărbat și l-aș fi lăsat să se joace
să vorbească cu a sa inertă jumate
și mă întrebam în continuare
dac-aș putea face două lumi diferite
care să se atragă și să se evite
nedorind să se cunoască vreodată
o lume de oameni și o lume de umbre
trăind și murind totodată
tot întrebându-mă și iar întrebându-mă
m-am întâlnit cu Iisus
venea de departe, de foarte departe
dintr-o direcție opusă
am făcut de îndată picnic la marginea drumului
i-am prezentat "credincioasa" mea umbră
el mi-a prezentat nevăzuții săi îngeri
apoi și-a scos desaga cu prescură
iar eu mi-am scos inima din piept
și o priveam în palmele sale
cum bate, cum bate...
ce să vă mai spun despre mine?
în prezent nimic nou sub Soare
doar o umbră descheiată la șireturi
cu mâinile-n buzunare
și șapca trasă bine pe cap
o umbră fără glas, fără nume
o umbră rătăcită prin lume
căutând un om descheiat la șireturi
cu mâinile-n buzunare
și șapca trasă bine pe cap
un om care trecuse cu o zi înainte
prin răspântia viselor
un om care vărsase o lacrimă
la troița umbrelor
un om care acum poate simți toate cuvintele
rămase pe drumuri
strivite de pași, înghițite de umbre
ascunse de gura lumii
ascunse de nevoile imperative
ale unei iubiri cu dinți ascuțiți
un om care ascultă foșnetul ierbii
leagănul de lemn
plânsul subțiat
de închiderea pleoapei
umbra apropiindu-se-ncet
ca o ghilotină
cu aripi
da, da, oricât de pustii ar fi viețile
ca niște străzi pe care doar praful mai circulă
ne dăm întâlnire cu umbrele
și mergem împreună în întâmpinarea dezastrelor
mergem încolonați, oameni și umbre
fiecare ne dorim să fim altceva
într-un final și unii și alții
suntem îngeri și păsări negre
pe cerul din gura unui mort celebru
da, da, astfel s-a născut poetul
în văzul lumii indiferente
când totul era repetitiv și numai durerile
coborau până la rădăcinile umbrei
când sufletul meu, șarpe de aer
se strecura printre alte umbre speriate
printre alte umbre răstălmăcind necuprinsul
în timp ce moartea se plimba grațioasă
ca o lebădă neagră
creând o atmosferă apăsătoare
ca și cum cineva îmi punea impozit pe suflet
iar respirațiile erau din ce în ce
mai greu de plătit
iar acum foamea mă-ndeamnă să mușc din prezent
acest sandviș cu singurătate între două felii de timp
pe care tot cu umbra trebuie
să-l împart frățește
poezie de Ionuț Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre suflet
- poezii despre îngeri
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre negru
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre gură

Mormintele iubirilor pe care le păstrăm în suflet nu au nevoie de cruci, ci de catedrale de lumină.
aforism de Ionuț Caragea din Revista ASLRQ, nr. 2 (2015)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre religie, aforisme despre iubire, aforisme despre cruce sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Și omul are două aripi. Una este de pasăre Phoenix, iar cealaltă de Icar.
aforism de Ionuț Caragea (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre păsări, aforisme despre aripi sau aforisme despre Pasărea Phoenix

Să nu te preocupe prea mult frumusețea. Omul este doar cocoașa umbrei.
aforism de Ionuț Caragea din În tranșeele visului (19 iulie 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre frumusețe

Omul este copilul cerului, dar în prima parte a vieții se târăște pe pământ...
aforism de Ionuț Caragea (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre copilărie

Pe omul care își păstrează caracterul frumos, îl încap toate hainele amintirilor.
aforism de Ionuț Caragea din Roua infinitului (2019)
Adăugat de Nicoleta

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre vestimentație

Cu aripi de speranță, poetul străbate un vis fără de sfârșit. În urma lui, o dâră de lumină în care înfloresc amintirile.
aforism de Ionuț Caragea din În tranșeele visului (28 mai 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre sfârșit

Omul este cel mai însetat prădător. Nu-i ajunge doar sângele victimei, mai vrea și lacrimile ei.
aforism de Ionuț Caragea din M-am născut pe Google (2021)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre sânge