Poem scris la umbra unei nopţi endemice

Am rămas singurii oameni de pe lună
care mai latră la lume.
"Ei, şi?"
(Se auzea dintr-un colţ îndepărtat al lumii.)
Fiţi blestemaţi cu figurinele voastre ştampilate!
Ne-am săturat să tot alunecăm pe curcubeul acesta iluzoriu
cu paraşutele primite cadou din partea industriei voastre aeriene
şi care nu se deschid decât în vis,
cu semnături, autografe şi dedicaţii subliminale
încrustate pe retina nopţilor albe!
Prin arterele lumii curge lumina (electrică)
şi în sînul acesteia noi ne înfruptăm cu firimiturile roşii, portocalii,
galbene, verzi, albastre, indigo, violet
pe care le-aţi aruncat peste chelia zeului nostru hermafrodit.
Cine sunteţi voi să ne spuneţi cum să murim
pe braţele voastre telescopice,
ca apoi să ne astupaţi gurile, ochii, urechile
cu hîrtiile multicolore şi săltăreţe,
care glăsuiesc de dincolo de timp?

Am rămas singurii oameni de pe lună
care mai lătrau la cîinii înflorind pretutindeni
şi ne-am ofilit şi noi
ca florile de nu-ne-uitaţi în burta unei balene eşuate.

poezie de Ionuţ Popa (2012)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi sunteţi Pomul Vieţii. Rădăcinile voastre sunt pretutindeni. Ramurile şi frunzele voastre se află pretutindeni. Roadele voastre se află în gurile tuturor. Oricum ar fi roadele acestui copac; oricum i-ar fi ramurile şi frunzele, oricum i-ar fi rădăcinile, ele sunt roadele voastre; sunt ramurile şi frunzele voastre; sunt rădăcinile voastre. Dacă vreţi ca pomul să rodească roade dulci şi înmiresmate, dacă vreţi ca el să fie mereu verde şi puternic, luaţi seama la seva cu care îi hrăniţi rădăcinile.

Mikhail Naimy în Cartea lui Mirdad
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aaron Hatfield

Mai trainică decât granitul, Spoon River,
Este amintirea care ţi-a rămas în memorie,
Imaginea mea stând în faţa pionerilor, bărbaţi şi femei,
Acolo în Biserica Unită de ziua Împărtăşaniei.
Eu, vorbindu-vă cu voce înnecată despre lemnarul cel tânăr
Din Galilea care a mers în marele oraş
Pentru a fi ucis de bancheri şi de jurişti;
Vocea mea se împletea cu vântul de Iunie
Care bătea peste lanurile de grâu de la Atterbury,
În timp ce pietrele albe ale cimitirului
Din jurul Bisericii luceau sub soarele verii.
Şi acolo, în propriile rememorări largi cât viaţa,
Sunteţi voi, o, pioneri,
Cu capetele plecate respirând în lume regretele voastre
Pentru fiii ucişi în bătălii şi pentru fetele voastre,
Şi copii pierduţi în dimineaţa vieţii
Sau în intolerabila arşiţa a amiezii.
Dar în acele momente de tăcere amară,
Când vinul şi pâinea erau împărtăşite,
Sosea între noi împăcarea şi pacea.
Noi, plugarii şi tăietorii de lemne,
Noi, ţăranii, fraţii tâmplarului din Galilea –
Venise la noi Mângâietorul
Şi consolarea adusă de lumina predicilor!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecători ai lumii, fiţi atenţi şi gândiţi-vă la cel care vă judecă judecăţile voastre.

Eliphas Levi în Cheia marilor mistere
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

mi-am văzut copilul după o lună
pe cealaltă parte a străzii
ne-am făcut cu mâna
ne-am zâmbit preţ de un minut
şi am fost fericiţi
preţ de un minut
ochii vorbeau
lucruri de care nu am avut timp
niciunul nu a trecut strada spre celălat
de teamă să nu ne someze invizibilul
niciunul nu a spus mai mult decât
mi-e dor
cum o fac muţii
apoi ne-am deschis telefonul şi
în timp ce ne depărtam
amorf
materia din noi comunica în 4g
te iubesc
te iubesc
te iubesc

la un moment dat
am rămas fără acoperire

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cresc obişnuinţele în jurul tău ca ciupercile şi te sufocă, te paralizează, te fac prudent, te fac laş, te îmbătrânesc. Marea perfidie a ordinii în care trăim e să facă din fiecare din noi un servitor inconştient al ei. Şi ne cumpără ieftin, pe nesimţite. Mă uit la voi şi mă înspăimânt, mă, înţelegeţi? mă înspăimânt. Aveţi cu toţii situaţiile voastre, micile voastre situaţii, micile voastre chestii, micile voastre aranjamente.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricare ar fi gândurile voastre, opiniile, teoriile asupra lumii, dogmele sau prejudecăţile pe care le-aţi acceptat în decursul timpului, voi faceţi în aşa fel încât ele să pătrundă în subconştient. Ca urmare, veţi trăi diferite experienţe care sunt manifestări clare şi obiective ale acestor sugestii.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când sunteţi bine fixaţi în curentul vieţii voastre, iar zilele vă sunt pline de bucurie, creativitate şi grijă pentru sine şi ceilalţi, veţi fi dirijaţi în mod natural înspre relaţii care vor preţui şi vor respecta energia, optimismul şi liniştea pe care tocmai le-aţi găsit. Aceste relaţii vor fi diferite de toate celelalte pe care le-aţi trăit până acum deoarece ele se vor construi pe fundamentul grijii de sine.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne furaţi copilăria, oameni...

Nu ne furaţi copilăria, oameni...

Nu ne furaţi copilăria,
Chipuri încruntate cu suflet de statui,
Ce râsul nu-l cunoaşteţi
Şi zâmbetul vi s-a uscat pe buze,
Ca iarba arsă pe câmpii
Şi nu-l aveţi, decât pentru capricii ieftine, amăgitoare,
Iar viaţa caier încâlcit de timp, necurat petreceţi,
Cu feţe duble, ascunse între murdari pereţi.

Nu suntem noi copiii vina neşanselor voastre oameni, părinţi...
Venim pe lume nevinovaţi, pentru a fii fericiţi
Şi deseori ajungem victime sigure,
Mofturilor voastre bolnave.
Copii nerecunoscuţi sau pe viaţă batjocoriţi.
Nu pricepeţi oare, războiul
Ce în minţile noastre confuze stârniţi?

Nu ne furaţi copilăria, oameni răi,
Căci floarea sufletului nostru o râvneşte,
În fiecare zi, ca pe-o minune a lumii
Şi nu împărţiţi sudalme picante, în loc de vorbe bune,
Ce ne sfâşie inocenţa şi crezul scopului nostru frumos,
Căci vibrează nervos timpanele urechiilor noastre plăpânde
Şi ecouri dureroase ne zgârie creierii,
Iar visurile copilăriei odată amputate
Cu greu în viitor pot fi tratate, cu greu.

Nu ne furaţi copilăria, oameni răi...
Fiindcă ne dominaţi cu înălţimea staturii voastre mature,
Calitatea vieţii noastre e preţul viitorului de la orizont,
Iar noi copiii lumii suntem amprenta vie
A tot ce a-ţi educat de milenii...
A tot ce faceţi, în timpul vostru liber arbitrat.
Moştenirea libertăţii, a păcii şi-a înţelepciunii
E zestrea cea scumpă a omenirii,
Ce datoria vi-o cere şi trebuie să ne-o lăsaţi.
Nu ne furaţi copilăria, oameni!

poezie de Valeria Mahok (1 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contaţi pe resursele voastre invizibile, bogăţiile imaginaţiei voastre. Iubiţi-L pe Dumnezeu şi fiţi în pace, căci El va fi pentru voi aurul vostru, argintul vostru, bogăţiile voastre.

Florence Scovel Shinn în Poarta secretă care duce la reuşită
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu căutaţi Fericirea! O căutaţi în zadar. Ea se află în voi, în faptele voastre, în gândurile şi în gesturile voastre, iar dacă voi nu sunteţi oameni, nu veţi găsi "Fericirea". De aceea oamenii nu sunt cu adevărat fericiţi.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. - 5:13-16 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treceam noi doi

Treceau doi iepuri şi în dreptul nostru
a mai rămas doar unul.
Ne-am aruncat urechile în aer
şi cădeau pălării din care ne scoteam de picioare
şi aplaudau copacii uimiţi de magia frunzelor.
Trecea un om şi în dreptul nostru
unul din noi a devenit om!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă preocupaţi decât de anihilarea propriilor voastre blocaje mentale, precum: invidia, gelozia, tendinţa de a critica, blocaje care vă îndepărtează de scopurile voastre.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura este o carte deschisă zilnic în faţa voastră, şi puteţi învăţa din această carte minunile înţelepciunii veşnice pe care Creatorul le-a înscris pe fiecare piatră, pe fiecare floare, pe fiecare stea. Dacă ochii voştri nu văd şi urechile voastre nu aud, înseamnă că sunteţi încă ocupaţi cu nişte activităţi inutile şi chiar nocive. Veţi spune că aceste activităţi vă plac. Din nefericire, ceea ce vă place nu este mereu benefic pentru evoluţia voastră. Când vă veţi decide să sacrificaţi anumite plăceri obişnuite, veţi degaja nişte forţe formidabile: ochii şi urechile voastre se vor deschide şi cartea naturii vi se va revela. În faţa anumitor probleme ale vieţii, voi spuneţi: "Eu sunt incapabil să le rezolv, de ce?... Alţii reuşesc!" Pur şi simplu, fiindcă plăcerile ce le căutaţi vă întunecă privirea şi vă lasă fără forţe: nu vă mai rămâne nimic pentru urechile şi ochii voştri interiori. Eliberaţi aceste forţe şi ele vă vor trezi centrii spirituali, în înalt.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu stimez adânc şi cu adevărat decât doi oameni, pe Rabelais şi pe Byron, singurii care au scris cu intenţia de a dăuna genului omenesc şi a-l râde în faţă. Ce poziţie imensă – aceea a omului astfel aşezat în faţa lumii.

citat celebru din Gustave Flaubert
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Ascult cum vântul bate clopotele mării
Lovind în pulberi de argint
Privesc cum se deformează norii
Şi-n depărtare braţele-şi întind.

Ale voastre puteri naturale
Imaginaţia pământenilor le controlează
Şi rupe a voastre grele zale
Şi ca într-un vis, în realitate visează

Culeg apa mării şi încerc s-o adun pe toată
Şi într-o călimară, aş purta-o cu mine
Şi apoi să mă apropii, de ea în şoaptă
Să-i fur comorile ascunse şi să nu ştie cine.

Să schimb a lumii dimensiune
Să deschid uşa şi să ies din realitate
Marea mă cheamă mai tare la ea
Dar eu ma duc, mă duc mai departe!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul III

Oglinzi: pân-acum nimeni n-a spus încă
ce sunteţi voi în firea voastră-adâncă.
Lacune ale vremii, împânzite
parcă numai cu găuri de site.

În goale săli lumina voastră se risipeşte...
Adânci ca nişte codri sunteţi, în seri albastre.
Şi candelabrul ca un cerb păşeşte
prin nepătrunderile voastre.

Câteodată sunteţi pline de figuri pictate.
Unele par în voi scufundate,
pe altele, de frică, departe le-aţi trimis.

Dar cea mai frumoasă va sta ca un vis
până când prin obrajii păstraţi va străbate
limpedele, slobodul Narcis.

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O conversaţie eficientă este una în care ochii şi urechile voastre sunt îndreptate asupra vorbitorului.

Robert Anthony în Legile secrete ale influenţei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împletiţi dar în iubire

Filipeni 4:4

În Domnul bucuraţi-vă întodeauna
Şi iar vă spun — ca să vă bucuraţi
Căci vouă vi s-a dat cununa
Lui Hristos să îi fiţi fraţi

Bucuraţi-vă-n lumina
Ascultării de Hristos
Şi cântaţi-i întruuna
Căci din lume El ne-a scos

Împletiţi în rugăciune
Viaţa-ntreagă s-o trăiţi
Urmărind prin fapte bune
Fii ai Tatălui să fiţi

Bucuraţi-vă-n viaţă
Căci Isus vă e-adăpost
El spre Tatăl vă înalţă
Şi dă vieţii voastre rost

Evanghelia luminii
Iată vă e îndreptar
Şi voi nu sunteţi străinii
Ci-mbrăcaţi sunteţi în har

Bucuraţi-vă dar fiecare
Că-n Hristos voi aţi primit
Har nespus şi îndurare
Suflet cald şi înnoit

Bucuria voastră-i Domnul
El Hristosul şi Mesia
Care mântuie azi omul
Şi-i oferă veşnicia

Bucuraţi-vă în har
Şi-n lumina-nvăţăturii
Domnul Isus nu-n zadar
V-a dat florile Scripturii

Împletiţi dar în iubire
Voi trăiţi Cuvântul Sfânt
Viaţa în neprihănire
I-aţi dat-o pe acest pământ

În lumina împlinirii
Bucuraţi-vă mereu
Pe cărările iubirii
Ca şi fii de Dumnezeu

Pune-ţi-vă la-ndemâna
Mielului Cel Răstignit
Să-mpliniţi întodeauna
Cuvântul — ce v-a cerut

Bucuraţi-vă-n slujire
Iarăşi zic — vă bucuraţi
Dar în duh şi nu în fire
Mirelui să-i fiţi predaţi

Să lucească-n voi lumina
De azi a neprihănirii
Căci Isus Domn totdeauna
Vă dă florile iubirii

Trăiască Domnul dar în voi
El viaţa şi lumina
Însă azi ca oameni noi
Fiţi lumini trăind Cuvântul

poezie de Ioan Daniel Bălan (20 martie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nici plăcerea unirii duhului cu trupul n-a rămas
Şi nici măcar norocul reînvierii n-a rămas.

Frumoasei cu chip de lună am vrut să-mi deschid sufletul
Dar din tot ce-am dorit să-i spun, nimic nu a rămas.

Întinde mâna ta mică oricărui suflet întristat
Eyvah, sub junghiul tristeţii amare nimic n-a rămas.

În duh e bucuria, in dorinţi gândul lumii de-apoi
Beţie în care te-ai pierdut şi nimic n-a rămas.

Ey, paharule, aferim, şterge oglinda inimii
În duhul meu târziu nici măcar plictiseala n-a rămas.

Fuzulî! Ascultă cântecul iubirii şi priveşte
În urma ta nici mângâierea aurului n-a mai rămas.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!