Pomicolă

La-nceput a fost altoi,
Mai târziu un fraget ram...
Astăzi pom, cu roade moi,
Poartă... mărul lui Adam...

epigramă de Constantin Enescu (5 aprilie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treptele "capacităţii"

La-nceput a fost "samsar",
Mai târziu "falnic" primar,
Apoi doctor şi magistru...
Mâine poate fi... ministru,
Fasonat în mare "agă"...
Cu politica-n "desagà"...

hexagramă de Constantin Enescu (24 noiembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traiul în evoluţie

La-nceput mâncam din "poală",
Apoi am mâncat din oală,
Astăzi numai pâinea goală,
Mâine poate... din "globală"...

epigramă de Constantin Enescu (5 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul lui Adam

Mărul lui Adam. Cel mai cunoscut măr al discordiei.

definiţie aforistică de David Boia (9 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul lui Traian. Păcăleală

P. M. P.-ul ne serveşte noul măr al lui Traian.
Nu-i ca mărul din poveste, nici ca mărul lui Adam.
E rumen, mare, arătos. Cu greu îl deosebeşti.
Deşi e aşa frumos, muşcând din el, te otrăveşti.

poezie de Dumitru Delcă (1 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Şi iarăşi e târziu şi te aştept
Sub mărul înflorit - a câta oară...?
Îmi ticăie iubirea-ncet în piept,
Că toată-a mea fiinţă te adoară.

Atâtea stele au mai răsărit
Să-mi lumineze noaptea înc-o dată...
Luceafărul o clipă a zâmbit,
Zărindu-mi fruntea în visări scăldată.

Îşi ninge mărul floarea liniştit
Pe creştetul ce-mi odihneai în poală...
Eu te aştept ca Sfinxu-ncremenit,
Să-mpodobim iubirea-n strai de gală.

Te-aştept să-mi dai iar fructul otrăvit,
Ca Eva, lui Adam, în Rai, odată,
Cu dragoste fierbinte îndulcit
De dorul ce mi-a ars fiinţa toată.

Te-aştept oftând uşor şi e târziu
Sub mărul înflorit a sărbătoare,
Ca Sfinxul împietrit, dar încă viu,
Să-mi dăruieşti iubire ce nu doare.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (21 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul din vecini

Când Eva şi Adam erau în rai,
Pe frunze de-ntuneric ei cântau din nai,
Şarpele dansa din şolduri pe tulpină
Până-n ziua-n care veniră o vecină.

Eva pizmuitoare se uita atentă
Făcând din ochii ageri câte-o piruetă,
Adam sedus de mărul, vecinii lui, din sân
Dori să se înfrupte, se rugă la Stăpân.

Domnul, o, Preabunul, a încuviinţat
Şi-Adam fără astâmpăr mereu s-a înfruptat,
De-atunci este zicala că mărul din vecini
Este mai bun la alţii chiar dacă are spini!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Adam a înfulecat mărul n-a ştiut că poate avea un vierme.

aforism de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucându-se cu pământenii "de-a Wilhelm Tell", Amor ţinteşte "mărul ispitei", Marte - "mărul lui Adam".

aforism de N. Petrescu-Redi (2 februarie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perseverenţă

Ieri a fost un şef politic,
Astăzi numai "onorific"
Şi din umbră, ca o "agă",
Directive dă... măi dragă...

epigramă de Constantin Enescu (28 mai 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aflat misterul

Priveam mărul încărcat
Cu rodul copt al verii.
Priveam cerul înstelat,
Târziu, în faptul serii.

Am întrebat mărul
De ce are mere.
Am întrebat cerul
De ce are stele.

Mărul iute mi-a răspuns
Că merele sunt mărgele.
Bunul Dumnezeu le-a pus
Să se mândrească cu ele.

Iar cerul, în loc de răspuns
Îndată s-a luminat.
Am înţeles. A fost de-ajuns
Răspunsul ce mi-a fost dat.

În măr se rumenesc mere,
Pe boltă se aprind stele.
Aşadar, mărul şi cerul
Mi-au dezvăluit misterul.

Mărul, colier cu mărgele
Numai bune de mâncat.
Cerul, policandru cu stele,
Lumânări de luminat

poezie de Dumitru Delcă (20 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza Evei, a fost din mărul lui Adam...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teologie

Nu, nu şarpele a sedus-o
Pe Eva cu mărul.
Toată povestea nu-i decât
O simplă viciere a faptelor.

Adam a mâncat mărul.
Eva l-a mâncat pe Adam.
Şarpele a mâncat-o pe Eva.
Acesta este un intestin întunecat.

Între timp, şarpele
Îşi digeră liniştit hrana –
Încântat să audă cum Dumnezeu
Îl strigă enervat prin grădina Raiului.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă poartă Euterpe pe valu-i mătăsos,
Aleasă-i sunt, de mii de ori uşoară,
Voi sparge astăzi mitul lăsându-mă în jos,
Altoi curgând lăstarul prin măduva-i din os.

citat din Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva a muşcat din mărul păcatului, dar lui Adam ce i-o fi fost s-o asculte?

aforism de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva către Adam: Mărul dacă nu-l mâncam/Din Rai nu mai Eva... Adam!

aforism de Mihail Mataringa (25 iunie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblică

Făcută a fost din coastă, Eva
A oferit lui Adam seva
Dulce a mărului oprit...
De atunci... în coastă l-a lovit...

epigramă de Constantin Enescu (25 martie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui descurcăreţ

Te-ai jucat de mic cu focul
Si tot ţi-a surâs norocul...
Astăzi eşti un pic posac,
Prins ai fost... cu maţa-n sac...

epigramă de Constantin Enescu (12 februarie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam

Sub bolta cerului albastră
Un om a fost, dar se putea;
A dat şi el în Rai o coastă
Şi s-a-ntâmplat să fie rea!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

Nu Eva este vinovată
De soarta grea a noastră,
Adam e cel ce vina poartă,
Căci el i-a dat o coastă.

epigramă de Iulian Marian Chimigeru (20 ianuarie 2009)
Adăugat de Iulian Marian Chimigeru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura triumfă

Nu contează cum e omul,
Are sevă ca şi pomul,
Dar atunci când nu dă roade,
Se-nclină uşor... şi "cade"...

epigramă de Constantin Enescu (8 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!