Cu ocazia reprezentării filmului "Dragostea eternă"

E jucat destul de bine,
Dar tot sceptic am rămas:
Dragostea eternă ţine
Ca şi-n viaţă... doar un ceas!

epigramă de F. Lobodă din Palatul de Justiţie (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternă viaţă trecătoare

Credinţa mea-i nemuritoare
Iar cerul mi s-a revelat
Eternă viaţă trecătoare
Mai ai adepti de Iniţiat?

Eternă viaţă trecătoare
Cu lecţii grele de învatat
Efemeră şi apăsătoare
Ne socoteşti ce nu ţi-am dat.

Oamenii-n suflet deformaţi
Deşi traiesc ei par murinzi
Eternă viaţă trecătoare
Sunt oamenii doar animale?!

Eternă viaţă trecătoare
Ce mai rămâne de urmat?
O cale; singura alinare
Egoul mi l-am lepădat.

Eternă viaţă trecătoare
Cu lectii mari şi despre noi
Revino încă o dată, poate,
Reîncarnam din noi eroi.

poezie de Nicoleta Petre (12 martie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul Mirabeau

Sub podul Mirabeau Sena curge lin
Şi dragostea noastră...
Eu ştiu prea bine: bucuriile vin
După dureri, senin.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Mână în mână, că ne-am iubit,
Sub braţele noastre
Ca un pod trecea infinit
Râul, de priviri obosit.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Iubirea ca râul curge uşor
Şi se petrece.
Înceată-i viaţa - val călător,
Nesecat e-al Speranţei zbor.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Zilele au trecut - toate una ca una.
Ceea ce-a fost, s-a dus
Şi dragostea noastră s-a dus de-acuma.
Sub podul Mirabeau Sena curge întruna.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

poezie celebră de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea cea fierbinte, de la-nceput, nu ţine cât lumea. Important e cu ce rămâi când s-a mai stins văpaia. Dragostea e ca o stare excepţională. Iar stările excepţionale nu pot ţine. Evoluţia dragostei e comparabilă cu evoluţia unei boli. Şi într-o boală, criza nu poate ţine o viaţă. Viaţa poate ţine de-o criză, dar criza nu ţine de-o viaţă.

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac, tic-tac

obosit
timpul s-a retras
acum, aici
nu bate niciun ceas
popas
la pas
pe lespedea rece
un an, un somn, un vis
rămas
un ţărm, un val furios şi o mare
timpul a tăcut
de mult
e mut
a mai trecut un veac
era o altă zi, alt ceas
tic-tac
doar cuvântul a rămas, esenţă pură a durerii
la ultimul ceas

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Execuţia

Te uiţi din ceas
printr-un hublou de alge
corăbii pasc din puntea unui vas
iar ora se prelinge pe catarge
şi ne-a rămas nimicul de rămas...
În ceas te uit
şi-n buzunare fine
printre chibrituri, fulgi şi scoarţă de sărut
întinsă între coaste-mi stai pe şine
şi ceasul trece roată
peste roată
şi-ai tăcut!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bănuiesc că a fi persoană publică pare ca o greutate pe umerii mei. Însă am jucat mult mai bine decât am jucat vreodată înainte şi am câştigat. Iar acum sunt doar foarte fericită.

citat din Megan Rapinoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima zi de libertate
am trăit-o doar un ceas.
De mai mult n-am avut parte
că fără viaţă am rămas.

catren de Dumitru Delcă (februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mă ţine în viaţă. Ura mă împinge în moarte. Dumnezeu ţine, ca pe-un bumerang, inima mea indecisă!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumn de vorbe galbene

şirul clipelor se-nşiruie nopţii
dureau falangele de-atâta scâncet
doar clape de pian înţeleg atâtea
de ce frunzele cad
ca şi un pumn de vorbe galbene?
pentru că vântul se-mbracă-n petale
veştede de-atâta ploaie de-ar plânge norii
destul că-n gri veşminte
s-ascund atâtea idealuri
restul muntelui l-am sfărâmat
şi-n pumni am doar ţărâna
pentru că rănile mă dor şi-n sânge
nu mai sunt de mult nici măcar leucocite
de vreau să rup trecutul ca pe-un vreasc
este pentru că s-au uscat pe ceas atâtea
trecute fapte şi-n joc încă sunt zaruri
le ţin strâns în palme şi-mi chem destinul
să vină-n puncte înşirate unul câte unul

şi pentru că am din nou lumină-n viaţa mea
ei, bine pentru asta mai beau o cupă din vinul
roşu, hărăzit doar celor fără vină!

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al 12-lea ceas

Momentul de impas
Ce vine c- o povaţă
Să faci doar într-un ceas
Ce n-ai făcut o viaţă.

epigramă de Eugen Deutsch din Concursul Festivalului Naţional de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

sceptic

Un sceptic este o persoană care i-ar cere lui Dumnezeu cartea de identitate.

definiţie de Edgar A. Shoaff
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie la fel

Voi scrie, la fel, până-n ultimul ceas,
Pentru tine, pentru toţi copiii rămaşi.
N-am prea multe culori, poate pumnii mi-s grei,
Poate-n mine au rămas odihnindu-se trei.

Voi scrie, la fel, şi-n noapte, şi-n zi,
Pentru cei reîntorşi în poveştile vii,
Pentru cei înălţaţi, pentru cei traşi pe roţi,
Pân' la cer de atunci deschizându-se porţi.

Voi scrie, la fel, azi, şi mâine, şi-n vis,
Chiar de trupul pe drum mi-a rămas între grinzi,
Şi de-i lung şi amar, şi de nici n-ar mai fi,
Eu voi scrie, la fel, până-n ultima zi.

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-ne răgaz

Timpule, mai dă-ne răgaz
Nu doar să stingem, ce-am aprins cu gaz.
Să facem şi ce n-am făcut,
Când credeam că până la punct,
A mai rămas spaţiu destul.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Nu doar să numărăm orele pe ceas,
Să trecem şi prin ce n-am trecut,
Din spaţiul de confort,
un salt în necunoscut.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Nu doar să ne "împiedicăm" de ambalaj,
Să privim şi ce n-am privit,
Fiind orbi de strălucirea
Unui bling-bling.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Să punem virgula unde am rămas,
Nu doar puncte-puncte,
Când între distanţa de la A la B,
Întâlnim doar necunoscute.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Din scutul tăcerii să prindem glas,
Să apărăm ceea ce iubim,
Să avem bunătatea, ca şi monedă de schimb,
Convertită într-un zâmbet pe chip.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Să mai putem face popas,
La locurile ce prindeau glas,
Nu doar într-o fotografie,
Să nu pierdem şi culoarea din noi,
Să fim doar pagini de tipografie.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am jucat la cărţi

Într-o zi am jucat la cărţi iubirea
Cărţile s-au împărţit în mod egal
Iar jocul a început în mod real
După ce am fost măsurat cu privirea.
Eu am pus pe masă o clipă
Ea mi-a pus la dispoziţie o zi întreagă
În urma căreia am rămas fără vlagă
Dar am simţit cum dragostea se înfiripă
Atunci am pus pe masă întrebarea
Iar ea mi-a răspuns cu respingeri
Eu am încercat cu mângâieri
Dar ea a impus delimitarea
Am atacat cu asul de inimă roşie
Ea s-a apărat cu dama de pică
Părăsindu-mă cu o figură angelică
Terminând jocul cu ticăloşie

poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui sceptic

El e filozof - şi basta!
Sceptic încă de prin şcoală:
I-a fugit c-un tip nevasta,
Dar nu crede că-l înşeală.

epigramă de Nicolae T. Cristescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelul ceasului tău

În tic-tac-ul unui ceas
Are timpul tău un glas;

Ţi-aminteşti de-o oră veche,
Dar ignori ce ţi-a rămas;

Drumul e spre veşnicie,
Pe pământ doar un popas;

Între naştere şi moarte
Stă secunda în impas

Şi n-accepţi că viitorul
Va fi doar un parastas,

Anunţat acum de timpul
Din tic-tac-ul unui ceas!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea Divină

Dragostea Divină

Doamne Tată Sfânt din Cerurile Preaânalte
Ai lăsat Cuvântul Tău Cel Sfânt să ne arate
Că ne iubeşti, şi că Puterea Dragostei Divine
Şi pe noi cei ce te căutăm în Harul Tău ne ţine.

Dragostea Ta este puterea noastră pe pământ
Turnată în inimile noastre prin Duhul Tău Sfânt
Ea ne umple viaţa de haruri şi bucurii cereşti
Ne întăreşte când trecem prin încercări pământeşti.

Dragostea Divină ne face puternici şi autoritari
Dumnezeu a turnat-o în inimile noastre să fim tari
Dragostea Divină este îndelung răbdătoare,
Să putem înainta cu bucurie în ziua următoare.

Dragostea este plină de bunătate şi de armonie
Ea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie
Nu se poartă necuviincios nu caută folosul său
Nu se mânie, Dragostea nu se gîndeşte la rău.

Nu se bucură de nelegiuire, ci de adevăr se bucură
Acopere totul, suferă totul ea este Divina legătură
Ce ne ţine lângă D-zeu atât omul de rând cât şi preotul
Dragostea acopere totul, Dragostea crede totul,

Dragostea nădăjduieşte totul, suferere totul,
Şi când este ferbinte îi simţi în inimă clocotul
Ea este Eternă toate vor trece Ea rămâne mereu
Cuvântul Sfânt ne spune că Dragostea este Dumnezeu.
06.02 2020

poezie de Constantin Sferciuc (6 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când copiii se joacă, deşi se amuză, iau lucrurile foarte în serios. Este important; pentru ei este ceva la fel de serios cum va fi dragostea peste zece ani. Îmi amintesc când eram mic, iar părinţii mei obişnuiau să spună: "Bine, te-ai jucat destul, acum hai să faci o baie!", mi se părea o idioţenie, căci, pentru mine, baia era o treabă foarte prostească. Nu avea niciun fel de importanţă, în timp ce joaca alături de prietenii mei era ceva serios.

Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potopul

Potopul Doamne l-ai trimis la noi
Să spele o ruşine ce ne-apasă
S-a îmbâcsit o ţară de noroi
Şi nu mai ştim de mai avem o casă.

Păcate am făcut o ştim prea bine
Şi-n ultim ceas, noi îţi cerem iertare
Prea am crezut că vom trăi mai bine
Şi acum ne suflă vântu-n buzunare.

Plânge Moldova, a rămas săracă
Fântânile sunt pline cu gunoi
O apă neagră vine şi înneacă
Şi sufletul ce-l mai avem în noi.

Rămas numai cu ce-a avut pe el
Agoniseala lui s-a dus pe ape
Cu mâinile crăpate, un bătrânel
Lângă un gard a început să sape.

Voi care-n parlament ne faceţi legi
Priviţi acum ce-a mai rămas din ţară
Ce s-a stricat, nu prea mai poti să dregi
Şi viaţa noastra-i tristă şi amară.

Potopul Doamne l-ai trimis la noi
Să ne vedem cu toţii neputinţa
De prea mult timp nu se mai nasc eroi
Am pierdut tot, ne-a mai rămas credinţa.

poezie de Maria Oprea (1 iulie 2010)
Adăugat de Maria Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!

13 octombrie - Ziua internaţională a scepticilor: Unui adevărat sceptic

Atât de sceptic poate fi -
Şi scepticismul încă-i creşte -
Că se-ndoieşte până şi
De faptul că se îndoieşte.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!