Prolog (poezie pentru copii)

Cartea mea de poezie
Are suflet, este vie:
Te iubeşte şi pe tine
Şi te caută de bine.

Cartea mea poate să fie
De o simplă poezie:
Poezie cine are
Are mireasmă de floare.

Suflet pus în poezie
Este suflet ce te-mbie:
Vie rimă, viul viers
Te opreşte viu în mers,

Iubeşte din mers o floare
Şi pe tine la hotare:
Pe tine când te doreşte
Şi pălită înfloreşte,

Te caută şi prin culori
Caută, parfum de flori:
De o rupi, este păcat
Bine nu ai arătat.

Cartea mea, este o carte
De gândire în departe:
Pozie pusă-n grai
Te îmbie să mai stai.

Iubieşte-o să fii iubit:
Şi la scris şi la citit...
Pe colinele de viaţă
Ţine, sufletele-n faţă.

Are unele scăpări:
Suflet numai în "cântări"
Este vie lângă poartă:
Vie, în a vieţii soartă.

Şi de va muri cumva
Te caută, şi îţi va da:
Caută, să te îmbie
De la x, la poezie.

Bine este s-o citiţi,
Vă doresc să o iubiţi,
Doresc să o căutaţi,
"Sănătate" să îi daţi!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranţa.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viaţă,
Ceva caută mereu ceva.

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Eminescu a fost, este, şi o să mai fie,
El a scris cea mai frumoasă poezie,
El nu a murit şi nici nu va muri,
El a iubit, iubeşte şi va mai iubi.

Versul lui este un simbol al omenirii,
E ca un balsam pentru a noastră fire,
E ca un dor nemuritor,
Eminescu este al nostru mare scriitor.

El a scris neîncetat
Şi niciodată nu a regretat,
Şi a pus pe hârtie
Ce a gândit cu adevărat.

El este ca un zeu, ca marele Orfeu,
Şi a cântat moartea şi dragostea în poezie,
El a scris cu suflet şi armonie,
Eminescu a fost, este, şi o să mai fie.

poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie, poezie

Poezie, poezie,
Deşi sunt femei o mie
Eu îţi dau iubirea ţie
Ca pe o bijuterie.

Poezie, poezie,
Eşti frumoasă şi zglobie
Te sărut cu bucurie,
Cea mai bună terapie!

Poezie, poezie,
Este limpede, se ştie
Am face-o mare prostie
Să nu fim soţ şi soţie.

Poezie, poezie,
Nu ne leagă o hârtie,
Când iubeşti cu-aşa tărie
Eşti unit pe veşnicie.

poezie de Octavian Cocoş (29 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt înainte (poezie pentru copii)

O carte de poezie
S-o citeşti şi să tot fie,
Poezia-i sărbătoare
Are curcubeu culoare.

Bucuria de copii
Are multe poezii:
Unde îi copilărie
Vei găsi şi poezie.

Pentru copii, e sărbătoare
Este lumii încântare,
Toată lumea-lumea vie
Are-n ea copilărie.

Le-am scris astăzi la copii
Un buchet de poezii:
Poeziile sunt mici
Cu... căţei, şi cu pisici.

Mâine poate veţi citii
Alte multe poezii:
Pentru mine e o joacă
Orşicine poa' s-o facă.

Pentru mine e nimic
E o joacă de pisic:
Suflet de copil de ai
Poezie multă dai.

Poezia e frumoasă
Are sufletul în casă:
Poezia este vie
Are multă măiestrie.

Poezia-i săţioasă
Are pâinica pe masă
Poezia-i fermecată
Are pâinea feliată.

Scoală-te de dimineaţă
Pune pe pită dulceaţă:
Niciodată nu se ştie
Când mai pic' o poezie.

Şi să nu vă plictisesc
Iată mă mai şi opresc
O prea multă vorbărie
Uneori, este prostie.

Daţi copiilor pisici
Daţi pisicilor bunici
Lăsaţi-i să sugă
Nu-i lăsaţi să mugă.

Dacă tot mugiţi,
Prin casă fugiţi,
Şi de vă opriţi,
Vă mai odihniţi.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mămica mea e Primăvară! (poezie pentru copii)

Mămica mea... e Primăvară!
Şi eu îi sunt un ghiocel;
În suflet are numai vară
Iar eu: sunt soarele din el!

De ziua ei, eu sunt boboc
Şi ea este o floare:
În viaţă, să-mi poarte noroc
Şi să devin... om mare!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie (vezi şi poem)

O poezie este culminaţia unui mers lăuntric: mers în străchini sau mers astral.

definiţie celebră de Eugene Ionesco în Nu (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa mea

Subiectul care îl gândesc, se numeşte suferinţă
Un subiect ce nu-l doresc, în propia-mi fiinţă.
Felul nostru de-a gândi, este foarte diferit
Este-acum de a iubi, şi a fi iubit.

Reuşita noastră-n viaţă, este în comunitate
Iubind pe soţul sau soaţă, care din păcate:
Nu te-ajută la durere, şi te părăseşte
Totul îi pân' la avere, şi-n rest, nu mai este.

A mea suferinţă vine, când sunt părăsit
Mă despart acum de tine: cititor iubit;
Este însă trecătoare, mai scriu poezie:
Am gândirea visătoare, după cum, se ştie.

poezie de Paul Preda Păvălache (20 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rău de poezie

Zău ai rău de poezie
de-aia nu mai poţi zbura
şi-mi dai aripile mie
ce să fac în slava ta

Dacă vrei eu pot zbura
d(o)ar atât adânc în tine
acolo e steaua mea
o ating şi-mi este bine

D(o)ar atât adânc în tine
mi-ai dat aripile mie
să vedem dacă m-or ţine
eu n-am rău de poezie

Totuşi un trasplant de-aripă
nu se face-aşa în pripă

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poezie

O poezie e un cânt al iubirii
Un vis, o speranţă, un dor
O taină a desăvârşirii
Talentului de creator.

O poezie e lacrimă-n cer
E rugăciune şi sfântă chemare
Prin lume un vechi mesager
Miracol şi rază de soare.

O poezie e serviciu divin
Un necontenit legământ
E liturghie şi stih şi suspin
Adus din înalt pe pământ.

O poezie e-o uşă spre Rai
Magie, mister, gingăşie
Binecuvântat, dulce grai,
Legendă şi duioşie.

O poezie e filă de viaţă
În suflet o desfătare
O lecţie care se-nvaţă
Minune şi încântare.

O poezie e vioară din aur
Un sonet, un palid mister
O formă suavă-ntr-un abur
Putere ascunsă-n eter.

Lumini în vremuri cumplite,
Scânteieri, dar şi fantezie
Emoţii ascunse-n cuvinte
Toate astea-s o poezie.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămân o simplă fată

- Tresar de fiecare dată, urât eu am visat
Rămân o simplă fată, iubind acel băiat;
- Eu cred că l-ai iubit, şi încă-l mai iubeşti
Şi el e-un aiurit, dacă de el, vorbeşti?...
- Aşa parcă arată, dar nu-i un aiurit
Rămân o simplă fată, cu visul chinuit;
- Ia fii tu curajoasă, băieţi mai sunt omie
Rămâi frumoasa fată, şi fă-i... o poezie!
- Ia lasă-mă în pace, sunt tare supărată
Şi poezie-aş face, dar sunt îngândurată;
- Încearcă dacă vrei, eu te învăţ de bine
Toc şi cerneală iei, şi va veni la tine;
- Rămân o simplă fată: are altă iubită
Este o îngâmfată, urâtă şi pocită;
- Să ştii că ai dreptate, acum mi-am amintit
Are şi ea, un frate, şi este... cam zmintit!
- Rămân o simplă fată, şi fără de speranţă:
El frumuşel arată, şi eu o... cotoroanţă!
- Luptă-te cu tine, şi nu fi supărată
Eşti o fetiţă bine, şi fi-vei măritată;
- Scriu iute-o poezie, îi spun că mă mărit
Aş vrea multă hârtie, pentru al meu iubit;
- Iubitul meu... să-i scrii, aş vrea ca să mă vezi
Urgent, acum, să vii, că dacă nu: mă pierzi!
- Ba-i scriu... că-s supărată; aş vrea să mă mărit
Iubind, o altă fată, de azi, l-am părăsit!
- Tu te gândeşti ce-i scrii, spune-i că îl iubeşti
Iubita lui să fii, şi să-l... înnebuneşti!
- Rămân o simplă fată: nu mă pricep să-i scriu!
Îi scriu pe altă dată, când poate... o să ştiu!
- Moartea să îl găsească, şi-a naibi poezie!
El ştie să iubescă, şi tu nu ştii a scrie?!
- La ce îi zici să moară, să zici, Doamne fereşte!
El, dacă se însoară, cine mă mai iubeşte?
- M-ai zăpăcit de minte, scrie-i şi tu ceva!
El, va citi cuvinte, şi te va accepta!
- Lasă... că, mă gândesc, căci este un... jăgos!
Eu nu îl mai iubesc; rămână, sănătos!

poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş renaşte-n tine

A renaşte -n tine... pare-o poezie
Căutând motive, vise, să renegi,
Risipind prin suflet o butaforie
Hâdă ca tăcerea neştiutei legi.

Îndoieli mărunte, caută-n tipare
Pulberi aurite... şi năluci de fum,
Înflorind ispite ca o provocare,
Plină de păcate, plină de parfum.

Aş trăi cu tine... file de poveste,
Spinii geloziei i-am tăiat demult,
Ghilotina vieţii, este sau nu este,
Patimile, încă, vreau să le ascult.

Inocentă -i clipa... de împreunare,
Zodie ascunsă... arsă ca un dor,
Care curge -n tine ca o lumânare,
Sfâşiind adâncul, ultimului zbor.

Aş renaşte -n tine... ca o poezie
Fără de cuvinte, într-un aşternut
Ce împinge clipa... către veşnicie,
Doar cu o privire... doar cu un sărut.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie metafizică

Prin poezie metafizică înţeleg acea poezie în care ce este în mod obişnuit înţeles doar prin gândire este cuprins de sentimente, sau aceea în care ce este în mod obişnuit doar simţit este transformat în gândire, fără a înceta să simţi.

definiţie clasică de T.S. Eliot
Adăugat de Alina Roxana Chirila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de foc

fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii
stoarce din soare dramul de noroc
transpune în slove frumoase percepţii.

emoţie născută din cântec şi joc
împletită cu raze cu mândre concepţii
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii.

culoare desprinsă din curcubeu baroc
îmbracă sufletul în frigul nopţii
în grădina vieţii mă simt un boboc
care înfloreşte între echinocţii.

fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta carte

Sfânta Carte, Cartea legii
De tine n-o depărta
Caută tu zi şi noaptea
Să faci ce e scris în ea.
De Domnul e insuflată
Şi ea este de folos
Să înveţe şi să-ndrepte
Omul ce e păcătos.

Nu te îngrozi pe cale
Când Domnul e însoţitor
Căci în toate ce vei face
Vei ieşii biruitor.

Slovele ce-s scrise-n Carte
Abat ochii de la rău
Ele dau înţelepciune
Sunt Cuvânt din Dumnezeu.

Martoră-i cartea aceasta
Martora-mpotriva ta
Ea este spre bucurie
Sau ea te va condamna.

Nu te abate de la calea
Care ţie ţi-o arată
Zi şi noaptea-n orice vreme
Suflete pe ea o cată.

Har şi pace de la Domnul
Curge din Cuvântul sfânt
Flacără-i, iubire sfântă,
Călăuză-i pe pământ.

Odihnă şi mângâiere
Pentru suflet ostenit
Alinare-n suferinţă
Pentru omul necăjit.

Te îndemn la Domnul vieţii
Să păzeşti porunca Lui
Să citeşti în Sfânta carte
Şi ca îndrumar s-o pui.

Te îndemn să te apropii
De lumină, fericire
Ea, frate, să te conducă
Până sus în nemurire.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte ucisă

Poezie sau femeie
tot una-i...
într-o frântură de vis
o cuprinzi
când pletele-şi scaldă
în bruma dimineţii.

E un vers – poate nemuritor,
poate un gând ucis
dinainte de naştere.
e poezia – femeie ce rămâne
într-un suflet rebel,
într-un suflet chinuit unde
moartea ucisă dă naştere
poeziei
ce zăcuse ascunsă
ca lacrima în trup închis
de femeie
cu parfum exotic
de poezie...
... eşti tu, femeie
sau poezia s-a născut
din tine?...

poezie de Elena Olariu din Şoapte înscrise pe frunze (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incursiune în suflu poetic

e poezie atunci când doi îndrăgostiţi
umplu universul cu săruturi tandre
e poezie atunci când fluturi fericiţi
dansează cu florile în sublime cadre.

e poezie când marea îmbrăţişează ţărmul
când arborii se fericesc sub ploaia deasă
când copii învaţă să păstreze ritmul
armoniilor vieţii ce-n suflete se lasă.

e poezie între munţi şi susur de izvoare
care se strecoară vesel prin propria matcă
e poezie când roua scaldă petale de floare
şi ademeneşte vântul timpul să-l petreacă.

e poezie curată de la lumini stelare
când luna veghetoare peste pământ se-apleacă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii au suflet de înger

Copiii au suflet de înger,
Când dorm în patul lor
Somn dulce şi uşor.
Când se roagă lui Dumnezeu
Să fie sănătoşi şi pacea să dăinuiască pe pământ mereu.
Copiii au suflet de înger când spun o poezie,
Despre un ghiocel, despre un puf de păpădie
Copiii au suflet de înger, noi asta bine o ştim,
Mai ales când ne cer iubirea şi noi nu putem s-o dăruim.
Copiii au suflet de înger când cerşesc pe stradă o bucată de pâine,
Dar noi trecem pe lângă ei fără să ne gândim la ziua de mâine!
Copiii au suflet de înger, dar poate şi îngerii au suflet de copii.
Cine ştie asta, poate tu, Doamne, ştii?

poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare-albastră (de Eminescu)

- Floare-albastr-a mea de sus, cufundată-n stele,
La ce iarăşi ai apus, suflet fin al vieţii mele?
O să mor de al tău dor, mai răsari te rog odată
Alină-mă puişor, puişor prea scump de fată...

- Răsar eu, dar este soare, şi sunt mititică,
Eu sunt mica stea de mare, şi sunt o nimică.
Aşteaptă-mă pe-nserat, şi-am să strălucesc,
Luminez suflet curat, pe care-l iubesc.

- Ba eu vreau chiar şi pe soare, vreau să te zăresc!
Apari te rog, că mă doare, ştii că te doresc;
Stau şi tot mă uit pe cer, soarele e-n nori
Tu esti floare şi mister, doresc să nu mori!

- Ridică-te dacă poţi, vino pân' la mine
Ai maşină, patru roţi, drept te rog o ţine,
Demarează cât mai tare, greş ca să nu dai
Eşti şi tu albastră floare, dac-ajungi în rai!

- Eu aş vrea să mai trăiesc, moartea-i despărţire,
Mult la tine mă gândesc, eşti a mea iubire,
Iubirea dac-a murit, nu mai este soare
Nu mai sunt al tău iubit, lucru, ce mă doare.

Eu te-am pus la încercare, să văd ce-mi gândeşti
Să devii albastră floare, trebuie să creşti;
Creşti şi te înalţi spre stele, dureri şi suspine
Unde, vei uita de ele, când, destinu-ţi vine.

poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense..., după Mihai Eminescu (18 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie fără anotimp precis

- Reverie, reverie, primăvara a venit
Eşti frumoasa-mi poezie, dar nu m-ai primit?
- Vino dacă vrei la vară, când soarele străluceşte
Este cald până pe seară, şi bădiţa mă iubeşte.
- Reverie, reverie, poate mă topesc
Iubirea-mi doresc să fie: un lucru firesc.
- Eşti foarte grăbit băiete, du-te, nu mai sta
Fiecare dintre fete, se vor mărita.
- Aş vrea să îmi fii iubită, să ne-nveselim
Reveria mea dorită, şi să ne iubim.
- Aşteaptă-mă cum ţi-am spus, este primăvară
Anotimpul s-a cam dus, şi-ţi sosesc în vară.
- N-am încredere în tine, sunt prevăzător
O urgie dacă vine, cred că am să mor.
- Trec atunci la sărutat, pregăteşte-te că vin
Iubeşte-mă ne-ncetat, legănată lin.
- Mi-ai venit, da, mi-ai venit, şi ai buze dulci
Pentru ce m-ai chinuit, dorind să te culci?
- Pentru că, nu am ştiut, că iubeşti aşa de bine
Reveria, n-a putut, să sosească pân' la tine.
- Eu iubesc, eşti poezie, eşti fată frumoasă
Cu numele Reverie, şi eşti drăgăstoasă.
- Iubeşti foarte minunat, plutesc parcă în abis
Sărutul ţi-e fermecat, şi nu cred că-i vis...?
- Sărut o prinţesă vie, o dansez neîncetat
Ascunsă în poezie, şi cu mersul legănat.
- Să nu mă trezesc aş vrea, cu tine aş vrea să mor
Cu tine în braţe-aş sta, căci mult te ador.
- Reverie, te iubesc, te rog să-mi "Mai" vii
Iubire să dăruiesc: versurilor mii.
- "Mai" vin, fără să mă chemi, vin imediat!
Aş vrea ca să nu te temi, vin la sărutat.
- "Mai", e luna când dispar, am geloşi omie
Dau în mine cu un par: adoi, Reverie.
- Este strigător la cer, ceea ce-mi vorbeşti;
Cum de ştii acest mister, şi nu îl stârpeşti?
- Iubirea, e trecătoare, rămâne ucisă
Şi va fi, nemuritoare, dacă, va fi: scrisă.

poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (25 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea...

Noaptea, este-o poezie, ziua-i trecătoare
Ochii, aţintiţi să-ţi fie, la o mândră floare;
Această floare a-nflorit, are şi bobocei
Pentru c-am fost îndrăgostit, de rădăcina ei.
- Te-am iubit, Liană floare, şi tu ai înflorit
Eşti veselă acum sub soare, şi-ţi cauţi un iubit?
- Aş vrea iubitul să-l găsesc, îl caut şi în foc
Degeaba eu mai înfloresc, cu el de nu mă joc.
- Eu te-am jucat neştiutoare, să poţi să înfloreşti
Liana, mi-e iubita floare, şi vreau să mă iubeşti.
- Iubirea ta m-a răvăşit, căci n-am ştiut de tine
Acum, iubitul mi-am găsit, şi-n braţe el mă ţine.
- N-am să te las din cingătoare, şi te sărut cu foc
Aş vrea să-mi fii mirositoare, iarăşi, să mi te joc.
- Prinsoarea ta este iubire, şi rodul tău e mare
O să rodesc şi alte fire, căci tu, îmi dai culoare.
- Eu sunt o floare colorată, culoarea-i curcubeu
Tu eşti o floare-nmiresmată, şi te iubesc mereu.
- Iubeşte-mă la rădăcină, nu vreau să mă usuc
Udată sunt: o floare fină, să pot să mi te ţuc.
- Braţele tale m-au cuprins, şi eu ţi-am scânteiat
Iubirea-n tine, s-a aprins, şi este minunat.
- Iubitul meu, îl mai doresc, am să-l aştept să vină
Tânără floare, să iubesc, din vârf, la... rădăcină.

poezie de Paul Preda Păvălache (14 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!