Peste mii de generaţii...

Peste mii de generaţii
Mai revin pe-acest Pământ,
Să mă întâlnesc cu fraţii
Şi s-admir plaiul meu sfânt.

S-aud tril de păsărele,
Să văd munca clocotind,
Cu viraj de rândunele
Şi nu gloanţe şuierând.

Să mai gust din Cupa Vieţii,
Să iubesc, să fiu iubit,
Să privesc cum fug băieţii
Înspre crângul înverzit.

Să mai văd cum copilaşii
Strâng brânduşe, ghiocei
Şi cum zboară hulubaşii
Urmăriţi de nepoţei.

Să mai gust din traista Toamnei
Rodul plaiului bogat,
Sărutând guriţa Doamnei
Cu dulci buze de bărbat.

Să mai văd cum ciobănaşii
Pasc oiţe, mieluşei
Şi cum zburdă cârlănaşii,
Zângănind din clopoţei.

Să privesc cum căprioara
Apă soarbe din izvor
Şi s-ascult ca odinioară
Doina bravului popor.

Să mă-nchin în faţa Vieţii,
Să pun flori pe-al meu mormânt,
Să şterg lacrima tristeţii,
Părăsind plaiul meu sfânt.

Peste mii de generaţii
Noii Lumi eu o să-i cânt:
"Haideţi să trăim ca fraţii –
Raiul este pe Pământ!"

poezie de Mihai Cucereavii (8 martie 1968)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Ne rugăm Ţie-n Ajun,
Fă-ne Doamne, fă-ne buni.
Ca şi-n Cer şi pe Pământ
Să urmăm al Tău cuvânt.

Ruga dă-ne-o luminoasă
Noi îţi facem plecăciuni
Şi să vii în casa noastră
Să cinăm l-aceeaşi masă.

REFREN:
Ascultă-ne, Doamne, ruga
Şi-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ţi România-un cânt
Iar românul fie-Ţi sfânt.

Ne rugăm la Tine Doamne
Să se facă voia Ta
Să ne ştergi lacrimi de dor
De dorul părinţilor.

Fă, Doamne, ţara întreagă
Ţine soră lângă frate
Şi uneşte fără teamă
Moldova cu Ţara mamă.

REFREN:
Ascultă-ne, Doamne, ruga
Şi-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ţi România-un cânt
Iar românul fie-Ţi sfânt.

Ascultă-ne, Doamne, ruga
Şi-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ţi România-un cânt
Iar românul fie-Ţi sfânt.

Ascultă-ne, Doamne, ruga
Şi-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ţi România-un cânt
Iar românul fie-Ţi sfânt.

Iar românul fie-Ţi sfânt,
Iar românul fie-Ţi sfânt.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina lumânării

Când mă prinde dorul, de fata care-a plecat,
Nu pot trece norul. Nu am aripi de zburat.
Aprind o lumânare şi-n flacără privesc.
O văd strălucitoare şi-n lacrimi izbucnesc.
Din mirajul înălţării, din raiul vieţii sfânt,
Din lumina lumânării, coboară pe pământ.
Coboară-n vis la mine şi cu blândeţe-mi spune:
"Nu vreau să te văd plângând.
Îmi place să te văd râzând".
Mă mângâie pe faţă, pe frunte mă sărută,
Spre cer apoi se-înalţă, de unde-i coborâtă.
Din raiul vieţii sfânt, ea veşnic mă priveşte,
Eu muritor de rând, o văd cum străluceşte.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să mai putem vreodată...

O să mai putem vreodată
Să trăim frumos şi sfânt,
Când din rouă mi se-arată
Trupul tău pe-acest pământ?

O să ne mai poarte boarea
Raiului ce l-am pierdut,
Ca pe-un flutur, fericirea,
Printre îngerii plângând

Fără să deschidă gura,
Doar cu lacrima strigând?
Să ne-ntoarcem iar în pura
Poveste de la-nceput?...

O să mai putem vreodată
Să trăim frumos şi sfânt,
Când din rouă mi se-arată
Trupul tău pe-acest pământ? (poem inedit)

poezie de Emil Brumaru din 111 cele mai frumoase poezii (şi 2 poeme inedite) (2014)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă

Cât trăim pe-acest pământ
Mai avem un lucru sfânt:
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.
Cât avem o ţară sfântă
Şi un nai, care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt -
Mai exista ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor,
Cât trecutu-l ţinem minte -
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ -
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat, departe,
Şi un grai ce n-are moarte,
Cât ai cui zice "părinte!" -
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt -
Vom trai pe-acest pământ.

poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât trăim pe acest pământ

Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.

Cât avem o ţară sfântă,
Şi un nai care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.

Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor
Cât trecutu-l ţinem minte
Mai există lucruri sfinte.

Cât Luceafărul răsare,
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.

Cât avem un sat departe
Şi un grai fără de moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

poezie clasică de Nicolae Dabija din Aripa sub cămaşă (17 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să iubesc pe fraţii mei

Vreau să iubesc pe fraţii mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc aşa cum sunt.
Vreau să iubesc pe fraţii mei,
Cu care veşnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
să-L simt în mine pe Isus.

Vreau deopotrivă să adun,
şi rodu-ntreg şi spicul frânt.
Căci şi Isus mă vrea mai bun,
dar mă iubeşte-aşa cum sunt.

Când fraţii mei au răni ce dor,
să-mi fie braţul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.

Noi prin Isus am fost iertaţi,
ca să iertăm şi noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe fraţi
n-avem în noi iertarea Lui.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preabun Păstor

Cânt Isus a Tale mâini
Sus pe Golgota străpunse
Nouă Domn să ne rămâi
Ca în dragostea dintâi
S-avem inimile ascunse

Cânt şi degetele Tale
Pe noi ce ne-au plămădit
Să ne fii izvor şi cale
Prin cântări de osanale
Să-ţi slăvim chipul iubit

Palmele-ţi eu azi le cânt
Şi întrega Ta Fiinţă
Ce ne-au dat pe acest pământ
Unic chipul Tău cel Sfânt
Să umblăm azi prin credinţă

Cânt Isus a Ta iubire
Nouă ce ne-ai dăruit
S-avem pace izbăvire
Trăind în neprihănire
Mire drag — Mire iubit

Cânt Isus a Ta lucrare
Printre noi ce ai făcut
Să ne dărui vindecare
Ai pus mâna pe oricare
Şi le-ai fost l-atâţi un scut

Cânt Isus a Ta privire
Ochii Tăi Isus îi cânt
În har şi-n neprihănire
Ne-ai ţesut în izbăvire
Să trăim al Tău Cuvânt

Cânt Isuse mersul Tău
Plimbarea printre mulţimi
Domn să ne fii Dumnezeu
Vindecaţi să fim mereu
O Isus de-a Tale mâini

Palmele Tale Isuse
Peste atâţia Tu le-ai pus
Preţul lacrimilor scurse
Să ne fie dar aduse
Noi ca să privim în sus

Doamne azi îţi mulţumim
De tot ce Tu ai lucrat
Şi Numele ţi-l slăvim
Căci ne vreai ai Tăi să fim
În veci fii dar onorat

Fii slăvit Preabun Păstor
Onorat în veşnicie
Al vieţii Sfânt izvor
Ce ne eşti Mântuitor
Glorie Isuse Ţie
31-01-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul românilor

Să fim copii? Am fost copii!
Şi vom mai fi pe-acest pământ
Cât unul din părinţi trăieşte
Purtând spre cer sufletul sfânt.

Cum tata a plecat demult
Spre-adâncul liniştii divine,
Pun pâine pe mormânt şi flori,
Cu lacrimi ud ziua de mâine.

Să fim copii? Suntem copii
În faţa crucilor ce cresc
Sub iadeşul de porumbei,
Pe-aripi cu steagul românesc.

Că, Doamne, ţara ni-i tot mamă,
Pământul ei ni-i trup domnesc,
Suntem copii dintotdeauna
Şi pentru asta o iubesc!

E sfântă dragostea-ntre noi:
Copii, părinţi, apoi bunici,
Că de la mare până-n munţi
Raiul românilor e-aici!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar când voi fi pământ

Iar când voi fi pământ,
În liniştea serii,
Săpaţi-mi un mormânt
La marginea mării.

Nu voi sicriu bogat,
Podoabe şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din veştede ramuri.

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adâncile ape.

S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.

S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.

Şi cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.

Şi cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium!

Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frământa
Eternele valuri

Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Ci codrul vânt să dea
Frunzişului veşted.

Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormânt făr' de noroc
Şi fără prieteni.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduc Isus onoare

Îţi aduc Isus onoare
Şi te laud şi îţi cânt
Căci ne-ai dat a Ta salvare
Oamenilor pe pământ

Cânt iubirea ta Divină
Şi eu Numele-ţi cinstesc
C-o viaţă fără vină
Tu mi-ai dat şi te iubesc

A ta milă eu o cânt
Şi iubirea Ta cea vie
Cât voi fi pe acest pământ
Căci privesc spre veşnicie

Îţi cânt Doamne a Ta Fiinţă
Pururea eu te slăvesc
Şi Isuse prin credinţă
Fiinţa mea îţi dăruiesc

Cânt Isus a Ta lumină
Al Tău har ce mi l-ai dat
Căci mă vreau fără de vină
Să fiu Doamne mai curat

Mai aproape azi de Tine
Şi Isus de-al Tău Cuvânt
Să văd ziua care vine
Când ne duci în cerul sfânt

În Lumina Feţei Tale
Fiinţele să ne zideşti
Să ne fii izvor şi cale
Pe braţe să ne primeşti

Să fim Doamne o lumină
Din Lumina Ta Isus
Cu-o viaţă fără vină
Şi un duh Ţie supus

Umple-ne de-al Tău Cuvânt
Să trăim neprihănirea
Viaţa-ntreagă pe pământ
Să ne dărui mântuirea

Ca să fim ai Tăi Isus
În veci şi în veşnicie
Să-ţi cântăm în ceruri sus
Slăvit Numele îţi fie
21,21-01-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haine de lumină

În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem

vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai

în lumina Ta curată
toţi azi ca să ne zidim
o viaţă fără pată
pe pământ ca să trăim

vrem să fim cu toţi lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
şi al vieţii viu Cuvânt

toţi dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină

curgă dar de azi lumina
din noi toţi pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt

El ne este sărbătoare
şi lumnină şi menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire

haideţi dar acum cu toţii
să-i dăm fiinţa şi iubirea
Isus chiar şi-n clipa morţii
să ne fie mântuirea

ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieţii aşezăminte
toţi să fim de fire goi

din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viaţa-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim

curgă dar lumina sfântă
fiinţele să ne inunde
ca noi toţi să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde

fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, pământ sfânt

Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Şi copiii, şi nevasta.

Se vor stăpâni peste ţara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar şi apa de băut.

Acuma vor şi pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În ţara lui este străin.

Chiar dacă îl daţi vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul ţării
Că-i primit cu testament.

Străbunii noştri-au apărat
Cu viaţa, brazda de pământ.
În brazda lui i-am îngropat
Că le e leagăn şi mormânt.

Auzim cum creşte iarba,
Auzim cum bate vântul.
Aici ne albeşte barba
Până ne-înghite pământul.

Dacă vrem să fim stăpâni,
Hai să facem legământ!
Să-i alungăm pe-acei păgâni
De pe pământul nostru sfânt.

România-i pământ sfânt.
E ţara românilor.
Să păstrăm acest pământ,
De-a-lungul veacurilor.

poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coboară raiul

Mă rog la tine soare sfânt
Si cu credinţ- n al meu gând
Coboară pe acest ţinut
Si vezi cum lacrimile-mi curg

Că este colb si uscăciune
Adună fraţii nori împrăştiaţi
Sufletele ţie îţi fac o rugăciune
Cu apa sfântă pământul să udaţi

Nopţile de iarnă reci si lungi
Când frigul pământul geruieşte
S arunci peste case fulgi
În cer tu esti cu EL te sfătuieşte

Coboară raiul cerului cu flori
Cu liniştea belşugul în case
Să nflorească lanuri cu cicori
Bogata masă cu flori în vază

Iti mulţumesc eu tie soare
Mă-nclin în faţa ta imensitate
Să mă asculţi tu ai avut răbdare
Rugîndu-ne muncind să avem de toate

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolta de vise

Printre sfinţii din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are porţile deschise.
Printre cărţi cu duh şi taine,
Printre încercări măreţe,
Visul meu întru credinţă
Culege flori şi poveţe.
Printre-ai mei ce pragul sfânt
Al bisericii îl calcă,
Eu mă-nchin de bunăvoie
Ca smerenia să-mi placă.
Printre dâre de lumină
Ce mă însoţesc în viaţă,
Îmi aleg o ţintă fixă –
Soarele de dimineaţă.
Făcând cruce, gust agheasmă,
Mă închin Domnului Sfânt
Ca să-mi rânduiască paşii
În raiul de pe pământ.
Printre sfinţii din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are bolta lui de vise!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădătorilor

Flămânzi şi goi, fără cuvânt,
Încovoiaţi pe-acest pământ,
Pe-acest pământ ce-al nostru e,
Furat de voi şi - ntreb, de ce?
Când el e sfânt!
De-a sila voi aţi tăbărât
Dar noi pe brânci ne-am tot târât,
Prin promisiuni de false firi
Şi îmbătaţi de amăgiri,
Ne-aţi zâdărât!
Şi vom striga toţi într-un glas,
Căci viaţa - n noi ne-a mai rămas,
La moarte voi ce ne-aţi vândut,
Străinilor ne-aţi dat tribut,
E negru ceas!
De vin groparii, le grăim,
Că noi şi în mormânt trăim,
Cu pâinea ce-am mâncat-o ieri
Speranţei ne-am dat prizonieri,
Nu ne căim!...
Pluteşte-n aer un blestem,
Căci pentru voi, teamă suntem,
Vom trece peste rău curând
Chiar ţara de-om reface-o-arzând,
Noi asta vrem

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduc Isus onoare

mă închin Isuse Ţie
şi te laud şi îţi cânt
fii slăvit în veşnicie
de aici de pe pământ

în lumina Ta Divină
vreau Isuse să mă-nchin
de har cu inima plină
înaintea Ta eu vin

îţi aduc Isus onoare
şi te laud te slăvesc
căci îmi dai a Ta salvare
pentru veci eu te iubesc

o Isuse scump şi drag
îţi cânt azi Numele Tău
şi-ţi dau inima din prag
că-mi eşti Domn şi Dumnezeu

Doamne-ţi cânt a Ta iubire
şi te laud — te slăvesc
că-n a Ta neprihănire
eu şi azi mă adâncesc

vin acum în faţa ta
o Isuse prin credinţă
îţi dau ochii — inima
şi întreaga mea fiinţă

fă-mă Isus cum Tu ştii
viaţa-ntreagă mi o schimbă
ca să-ţi cânt în veşnicii
păcatul — să nu mă frângă

fă-mă Doamne un izvor
de milă şi îndurare
Tu să-mi fii Mângăitor
pentru veci de veci salvare

Ţie Isus mă închin
iată azi din Mănăştur
fă-mă Domne mai deplin
să-mi fie sufletul pur

pune-ţi Doamne Isus mâna
chiar acum pe fruntea mea
ca să-ţi cânt întodeauna
Tu îmi eşti neprihănirea

Tu — al vieţii Sfânt Cuvânt
şi-al vieţii Creator
de iubirea Ta înfrânt
vreau să fiu — în vecii vecilor

eu să cad la umbra Ta
sub privirea Ta Divină
să-ţi dau viaţa —inima
ca s-o umpli de lumină

fii slăvit în veşnicie
o Isuse scump iubit
căci ne dai lumina-ţi vie
doar Isus — ne-ai mântuit

poezie de Ioan Daniel Bălan (7 august 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

An cu an de-a rândul

An cu an de-a rândul,
De Crăciunul sfânt,
Îl vedem pe Domnul
Pruncuşor plăpând.

Case-au fost destule,
Dar el nu-i primit;
Într-un grajd Mesia
S-a adăpostit.

Stă culcat în iesle
Copilaşul blând;
Îngerii deasupra-i
Se aud cântând.

Slavă sus în ceruri,
Slavă celui Sfânt;
Pace între oameni,
Pace pe pământ.

Plini de bucurie
Îngerii-l privesc
Şi în ochii gingaşi
Dorul i-l citesc.

Parcă-ar vrea să spună
Soli ascultători,
Mergeţi şi-mi aduceţi
Oameni iubitori.

Dragostea de oameni
Trainic m-a-ndemnat
Să devin eu însumi
Om adevărat.

Tatăl meu cel veşnic
M-a trimis la ei;
Eu le sunt prieten,
Ei sunt fraţii mei.

Eu, Stăpânu-a toate,
Cel far-de-nceput
Să-i câştig pe oameni
Slugă m-am făcut.

Viaţa mea întreagă
Lor le voi sluji,
Pentru ei pe cruce
Viaţa-mi voi jertfi.

Chiar de-aici, din iesle,
Vreau să le vorbesc,
Vreau ca ei să simtă
Ce mult îi iubesc.

Îngeraşii pleacă,
Şi se-opresc în zbor,
Lângă ciobănaşii
Stând cu turma lor.

Unul dintre îngeri,
Crainic luminos,
Plin de fericire,
Spune-aşa duios:

Nu vă fie teamă,
Nu vă tulburaţi
Ci e voie bună
Să mă ascultaţi.

Bucurie mare
Astăzi vă vestesc,
Pentru voi şi pentru
Neamul omenesc.

folclor românesc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E

E frică e spaimă e ger şi e vânt,
E crivăţ, coşmaruri nu-n SUFLET, ci-n gând,
Pământ ţi-este gura şi-n inimă cânt,
Flămând de al visului bine urând,
Nu ştii dar ţi-e rău în momentul arzând,
De spaima ce-ţi este al vieţii mormânt,
Te sperii zici, bine dar nu ai curând un spectru al BINELUI DOMNULUI SFÂNT?!
Te-aştepţi să nu fie, să intri-n pământ,... dar tu ca miner pe-alte "trepte" călcând,
Ieşive-i căci meriţi, pe-al DRUMULUI rând,
Sfârşi-vei sperând mîntuire visând
De-acum pân-acolo-ajungând gând cu gând,
AL DOMNULUI ZÂMBET AVEA-VEI "curând",
De CREZI şi eşti OMUL-CUVÂNT!!!

poezie de Scurtu Sorin Izvoraş (11 octombrie 2015)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara este rodul a zeci de generaţii şi aparţine altor zeci de generaţii care vor veni. Blândeţea caracteristică a poporului românesc dovedeşte că în trecut el a trăit economiceşte mulţămit, c-a avut ce-i trebuia.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iosif iartă pe fraţii săi

Îi încercase greu pe fraţii săi,
Dar clocotea de dorul de-a-i ierta.
E-adevărat c-au fost tirani şi răi,
Dar dragostea pe toate le uita.
Din cupa fermecată a ghicit
Că fraţii lui sunt pocăiţi de toate.
Iar ei, prin mijlocire au aflat
În domnitor, pe minunatul frate!

Plânsese, poate, Iosif în robie,
În închisoarea rece-n rugăciune,
Priviţi-l însă-acum, cum se sfâşie
De dor şi bucurie fără nume.

Din nevăzut, chiar îngerii privesc
Pe-naltul domnitor ce-şi iartă fraţii,
Îmbrăţişând pe micul Beniamin
Şi trimiţând acasă invitaţii.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!