Negrii

Nedreptăţiţi, din veacurile-amare,
Luptând, păşesc încrezători spre soare,
Dar, să nu uite vremurile grele,
Toţi negrii-şi poartă doliul pe... piele.

epigramă de Lamartine din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

păşesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur şi paşii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub paşii rămaşi
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
păşesc printre spini şi gânduri mă înţeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme ţărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus şi gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorţii
se închide o uşă, se deschide o durere
mă caţăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de credinţă
am spus fetiţei mele,
să-i fie spre ştiinţă
în vremurile grele.

catren de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum s-ar putea să nu se-ntâmple nedreptăţi în stat? Dacă cei care nu sunt nedreptăţiţi s-ar indigna deopotrivă cu cei nedreptăţiţi.

citat din Solon
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viţa-de-vie

Viţa-de-vie casa noastră
O-mbrăţişa cu ramuri grele
De boabe ce, către fereastră,
Momeau un cer de păsărele.

Cu-nfrigurata-i mână albă
Mama o coardă ne-apleca:
Copiii se-nfruptau în grabă
Din viguroasa miere-a sa.

Azi păsări nu-s, mama e moartă;
Viţa-de-vie-i doar un ciot;
Văl de păianjeni uşa poartă;
Eu plâng şi mă gândesc la tot.

poezie celebră de Lamartine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţime de emoţii

mă poartă gândurile în marea mulţime
cu doruri colorate în geanta de piele
gust deliciile vieţii care au prospeţime
energizez şi noaptea cu visele mele.

romantismul meu creşte în înălţime
se măsoară cu munţii crestaţi de vâlcele
mă poartă gândurile în marea mulţime
cu doruri colorate în geanta de piele.

ocolesc problemele cu pură isteţime
pictând pe batistă lacrimi de stele
splendori populează raiul în lăţime
timpul mă îndeamnă să ajung la ele.

mă poartă gândurile în marea mulţime
cu doruri colorate în geanta de piele.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea credinciosului

Un credincios poartă sarcina altora tot mereu (Gal. 6:2)
El poartă ocară pentru Dumnezeu (Ps. 69:7)
Ş-un credincios e plin cu Duhul Sfânt (Efes. 5:18)
Cu roada neprihănirii pe acest pământ (Filip. 1:11)
Cu mângâiere, râvnă şi cu bucurie (2 Cor. 7:4; Rom. 12:11; 2 Tim. 1:4)
Cu plinătatea Tatălui din veşnicie (Efes. 3:19)
Cu vlagă-i plin şi multă mângâiere (Mica 3:8; 2 Cor. 7:4)
Cu Har de sus, blândeţe şi putere (Fapte 6:8; Tit 3:2; Mica 3:8)

Menirea lui e să vestească pe Isus (Fapte 17:3)
Tot planul Creatorului cum este spus (Fapte 20:27)
Viaţa veşnică şi adevărul bucuros (1 Ioan 1:2; Prov. 8:7)
Şi bogăţia nepătrunsă a Lui Isus Hristos (Efes. 3:8)

Şi pacea să vestească, Calea Mântuirii (Isaia 52:7; Fapte 16:17)
Şi Calea dreaptă unde au umblat martirii (Prov. 9:15)
Ş-un credincios se roagă neîncetat (1 Tes. 5:17)
Cu mâini curate şi cu cap plecat (1 Tim. 3:8; Ps. 35:13)

Fierbinte-n Duh şi adevăr, luptând (Iac. 5:16; Ioan 4:24)
Iertând pe toţi, pe toţi iubind (Marcu 11:25)
Cu faţa la pământ mai poate a se ruga (Ezra 10:1)
Luptând în rugăciune ziua şi noaptea (Rom. 15:30; Neemia 1:6)

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremurile sunt urâte, spun oamenii. Dar dacă ei ar trăi frumos şi vremurile ar fi frumoase. Noi suntem vremurile.

citat clasic din Sfântul Augustin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moravurile uşoare fac vremurile grele.

aforism de David Boia (29 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreptate

La noi, c-avem talent de hoţi,

Când au de unde, fură toţi,

De-aceea cei ce-s pedepsiţi,

Sunt evident... nedreptăţiţi...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezicere

V-om trece... şi eu şi tu...
V-om trece ca un vânt
Un vânt, de toamnă, rece
Ce viaţa o să ne-o sece
Spre moarte dându-ne avânt.

V-om sta in lumea noastră sumbră
Lângă nepoţi, lângă copii
Afară va fi ploaie de vară
Iar tu citindu-le din cărţi, spre seară
Despre fantome si stihii.

De nicăieri, câte-o problemă,
Ne va mai pune la încercare
Dar v-om fi trecuţi prin toate cele
Prin toate vremurile grele
Şi-n viaţa noastră va fi soare.

Impreuna iubito o să fim
Până natura îşi va pierde coloritul
Pierzându-se in nopţile de vară
Când stele vor incepe sa piară,
Atunci iubito, ne va fi sfârşitul.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremurile grele conduc întotdeauna la ceva măreţ.

citat din Betsey Johnson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-ai pierdut printre himere,
Cap în lună, gând spre stele,
Acum doar visezi la ele,
Când nu-şi mai încap în piele;
Bătrâneţile ţi-s grele,
Versurile îţi dau putere
Să mai speli negrul din ele
Tot pierdută între himere...
Cap în lună, gând spre stele.

poezie de Valeria Mahok (21 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Miranda Bailey: Viaţa e scurtă, vremurile grele, drumul lung şi plin de obstacole.

replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boboci de şcoală

BOBOCI DE ŞCOALĂ

Ca într-un buchet, bobocii
de băieţei şi fetiţe
păşesc pe drum nou al vieţii,
la şcoli sau la grădiniţe.

Îmbrăcaţi ca de sărbători,
îşi duc emoţii în ghiozdan.
Ducând bucheţele!
păşesc timizi în primul an.

Iar în fragedă mlădiţă,
cu vis de emancipare
duc măreaţă năzuinţă
în performanţe şcolare.

În vacarm de gălăgie
prin clasă şi pe coridor,
îşi consumă energie
gruparea prichindeilor.

Dragostea spirituală
din pedagogii devotaţi,
adună boboci de şcoală,
să-i facă elevi educaţi.

De emoţii au probleme
Elevii neiniţiaţi,
dar în jocuri fac şi teme
cu dascăli experimentaţi.

Profesorii sunt repere
pentru bună conduită,
când disciplina le cere
să facă paşi înainte.

Toţi în gând poartă credinţă
şi speranţă nesfârşită,
că a muncii stăruinţă,
cu har va fii răsplătită.

Către toţi şcolarii ţării,
glasul părintesc străbate
cu povaţa învăţării,
spre visuri realizate.

Urări din cuget alese,
vor încununa destine
cu mai sau mai mici succese
prin timp ce ca valul vine.

17.09.2014
© Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Visele copilăriei (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buburuza colorată (poezie pentru copii)

Buburuza colorată, rămasă îngândurată
Sus spre soare s-a suit, şi la soare s-a-ncălzit.

Acum încearcă să zboare: îşi întinde aripioare,
Uite... o, că a zburat: lucru foarte minunat.

Buburuza colorată, zboară şi este distrată:
Se înalţă către soare, fluturând, din aripioare.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremurile grele nu durează niciodată la infinit, dar oamenii puternici sunt indestructibili.

citat clasic din Robert Schuller
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul

Zborul, mă uneşte cu infinitul
trecând prin toate formele
ce-mi stau la îndemână
iau chiar formă de triunghi
şi astfel baza rămâne Pământul
şi vârful se uneşte cu cerul.
Soarele apare şi inundă triunghiul
cu Lumina sa plină de iubire
şi mă scufundă-n sfera puterii
pentru a putea cunoaşte eternitatea
acolo stau la masă cu îngerii
cu Liana şi cu Mama Mamelor.
Mă învîrt printre stâlpii adormirii
şi mă întreb ce forme au
unii sunt ca o colonă
alţii sunt răsuciţi ca viţa de vie
şi alţii poartă forme geometrice
cu simboluri bine alese.
M-am legat de un stâlp
ce poartă semnul iubirii
dar vreau să mă leg
şi de cel ce poartă semnul iertării
şi uite aşa aleg toţi stâlpii
şi mă leg de semnul infinit şi Soare
cu raze aurii ce-mi curg din inimă.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremurile grele creează întotdeauna oportunităţi să experimentăm mai multă iubire în viaţa noastră.

citat din Barbara de Angelis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile...

Te las, plecând spre dincolo de moarte,
Să duci simbolul vieţii mai departe...
Te las, spre transcendent, o nouă cale,
Să împlineşti destinul mamei tale.

Eu dorm decăt sub cărămida rece
Unde, zidit, mi-e trupul obosit.
Dar timpul pentru toţi, acelaşi trece
Doar eu mă tot grăbesc spre nesfârşit.

Cât tu măsori secundele-n clepsidră
Eu ca un vis pământul îl străbat...
Mai pune-mi o lumina în firidă,
Ca în adâncul nopţii să nu cad!

Nu te-ntrista! Mă soarbe amintirea
Şi fiinţa mea în fiinţa-ţi e-ncrustată.
Nu plânge, nu! Ai să-mi raneşti iubirea...
Se vede doliul fluturând în poartă.

Aici am flori şi vise, îngeri, stele...
Un drum ce duce către Dumnezeu.
Mai bine-n amintirea mamei tale
Fă numai fapte bune, dragul meu!

Aşa voi fi de-a pururi lângă tine...
În timp şi-n vremuri veşnic vom trăi.
Mai roga-te-n genunchi acum, copile
Şi-n urmă, la mormânt, nu mai privi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune niciodată, niciodată...

De spui în viaţă: niciodată, niciodată!
Convins de hotărârea ta,
destinul a tot ştiutor...
te va purta ca vântul răsfăţat,
din poartă în poartă,
spre scopuri precise,
spre capăt de şoaptă,
fiind dinainte prescris,
nu cum vrem noi,
nici cum vrei tu,
ci cum vrea EL,
căci toţi suntem lucrarea Lui enigmatică.
Nu spune niciodată, niciodată!

poezie de Valeria Mahok (6 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!