Când identificarea cu irealul a dispărut, atunci vei rămâne în puritatea ta veşnică.

H.W.L. Poonja în Doar rămâi tăcut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai de ce să te identifici cu ceva. Identificarea te face să te simţi separat de natura ta fundamentală.

H.W.L. Poonja în Doar rămâi tăcut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când gândul recunoaşte liniştea sclavia rămâne, Acum când Liniştea dinaintea gândirii se auto-recunoaşte, libertatea veşnică rămâne.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce erai tu înainte ca nimic să Fii/fie? Ce rămâne atunci când nici măcar moartea nu mai rămâne? Ce rămâne atunci când nici naşterea nu-ţi mai rămâne? Ce rămâne atunci când nici măcar gândul nu mai rămâne? Moartea mai rămâne? Dar reîncarnarea gândului, de azi, pe mâine şi într-o altă "viaţă" mai rămâne? Dar aceste întrebări, mai rămân? Ce erai tu înainte ca nimic să Fii/fie?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căutat puritatea

Am căutat puritatea
în albul trandafirilor.
Am căutat puritatea
în lacrima zorilor.

Am căutat puritatea
în albul zăpezilor.
Am căutat puritatea
chiar şi-n albul mieilor.

Am căutat puritatea,
n-am găsit-o nicăieri.
Am căutat ziua, noaptea,
astăzi, ieri şi-alaltăieri.

Un înger m-a ajutat
să descopăr puritate,
în sufletul tău curat,
care-acum îmi este parte.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea va veni atunci când nu există ego.

citat din H.W.L. Poonja
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţimile n-au cunoscut niciodată setea de adevăr. Ele reclamă iluziile la care nu pot renunţa. Preferă totdeauna irealul faţă de real; irealul acţionează asupra lor cu aceeaşi forţă ca şi realul. Mulţimile au tendinţa vădită de a nu face distincţii între unul şi celălalt.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânjim după ceea ce rămâne din noi atunci când murim şi exact această viaţă veşnică liberă de închisoarea formei este adevărata noastră fiinţă Nenăscută, necreeată şi mai înainte de toţi vecii!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oamenii vor renunţa la orice cale, când vor înlătura din minte orice concept, atunci vor cunoaşte cine sunt cu adevărat.

H.W.L. Poonja în Doar rămâi tăcut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât timp cât durerea există, alături de ea se află speranţa că va înceta odată şi odată. Când până şi durerea a dispărut la fel cum a dispărut bucuria, atunci se întrevede posibilitatea sfârşitului.

Babs Deal în Cad zidurile
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însă oamenii cred că ei sunt sunt gândurile lor, iar aici începe alergătura şi agitaţia. Identificându-se cu gândurile, oamenii nu mai trăiesc viaţa aşa cum este, pentru că trăiesc viaţa gândurilor, fiind conduşi în direcţia pe care o dictează gândurile, devenind supuşii propriilor gânduri. Identificarea cu gândurile creează identificarea cu egoul. Dar, să nu înţelegem greşit: gândurile nu reprezintă egoul în sine, pentru că egoul reprezintă identificarea cu gândurile proprii, care, după cum se observă, nici măcar nu sunt proprii, ci sunt atrase prin frecvenţa de vibraţie. Identificarea cu "propriile" gânduri determină apariţia lipsei de conexiune conştientă cu Ceea Ce Susţine Existenţa Gândurilor. Identificarea cu conţinutul realităţii te împiedică să cunoşti Realitatea în Sine.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ardem tăceri

Când totul este la trecut
degeaba mai ai remuşcări
de-aceea este important
s-apreciezi atunci...
când ai avut
ceva frumos
şi-a dispărut.
Părerile de rău...
într-un ultim zbor
au gust de poezie...
Chiar nu mai contează
când tot ce-a fost frumos
a dispărut, în ceaţă...
Mai aştept să-mi spui,
că iubind eşti iubit
şi precum ai visat
te declari fericit!

poezie de Eugenia Calancea (18 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ardem tăceri

Când totul este la trecut
degeaba mai ai remuşcări
de-aceea este important
s-apreciezi atunci...
când ai avut
ceva frumos
şi-a dispărut.
Părerile de rău...
într-un ultim zbor
au gust de poezie...
Chiar nu mai contează
când tot ce-a fost frumos
a dispărut, în ceaţă...
Mai aştept să-mi spui,
că iubind eşti iubit
şi precum ai visat
te declari fericit!

poezie de Eugenia Calancea (18 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lupta cu nimic. Fii una cu totul. Atunci îţi vei vedea chipul pretutindeni.

H.W.L. Poonja în Doar rămâi tăcut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc actorii

Odihnă veşnică, Ilinca Tomoroveanu

Se duc actorii... unul câte unul,
Rămâne scena goală de valori,
Degeaba bate gongul ca nebunul,
Au dispărut şi ultimele flori.

Se duc actorii... cine să-nţeleagă
Cuvintele din ochii lor închişi?
Ce neputinţa clipei... o reneagă,
Cum o făceau şi ultimii proscrişi.

Se duc actorii... fug înspre cuvinte
Şi-nspre tăceri ascunse în amurg,
Când primăvara veşnicia -şi vinde
Uitărilor... şi ploilor ce curg.

Se duc actorii... teatrul lăcrimează,
Culisele au îngheţat de dor,
Iar timpul duşmănos... avertizează,
În suflet moare zilnic... un actor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Identificarea sinelui cu mintea este cea care cauzează suferinţa. Atunci când se întâmplă acest lucru, mintea capătă un caracter coercitiv. Când reuşeşti să scapi de acest lucru, atunci mintea este doar un instrument minunat, care poate exprima ceea ce apare de la nivelurile cele mai profunde.

citat din Eckhart Tolle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea majoritate a conflictelor interioare sunt cauzate de identificarea completă a oamenilor cu ceea ce conţine Viaţa, fără a conştientiza Viaţa în Sine. Conţinutul Vieţii, nu înseamnă Viaţa în Sine, ci ceea ce se petrece în Viaţă. Identificarea cu conţinutul Vieţii, te face Una cu conţinutul Vieţii şi te ţine departe de Ceea Ce Eşti Cu Adevărat: Viaţa în Sine, care se exprimă printr-o formă umană. Liniştea în Sine, care se exprimă printr-o formă de sunet. Nu eşti sunetul care provine din Linişte, eşti Liniştea din care provine sunetul, căci orice formă ar prinde sunetul cu care te identifici, Liniştea rămâne neschimbată. Sunetul vine şi pleacă. Tu, rămâi. Prezenţa Ta rămâne, indiferent de diversitatea sunetelor care îţi calcă pragul realităţii.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme există moarte, Biserica rămâne de neclintit! Zdruncinaţi-o cu toţii, subminaţi-o din temelii, rasturnaţi-o, aruncaţi-o în aer - tot nu veţi izbuti s-o distrugeţi. Chiar dacă s-ar întâmpla acest lucru, voi veţi pieri primii sub dărâmăturile ei. Şi atunci cine o să vă mai apere de moarte? Cine o să vă mai dea atunci credinţa dulce în nemurire, în viaţa veşnică, în fericirea de apoi?

Leonid Andreev în Jurnalul Satanei (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio religie nu poate să-şi menţină puritatea atunci când biserica devine vasalul supus al statului.

citat din Felix Adler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă veşnică

Să nu mă-nfloreşti, dacă vezi că mă scutur,
Căci tu-mi trimiţi toamna în zbor lin de flutur;
Eu-ţi dau ţie păsări, tu lasă-mi lacrimi-ploi,
Acum nu mai e pic de primăvară-n noi!

E toamnă... dar iubirea noastră n-a rodit,
În urma ei rămâne un vis ne-mplinit;
Nimic nu mai poate durerea să-mi cearnă,
Mi-e ger! Mă aştept la o veşnică iarnă!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dispărut

Mi-ai dispărut din gând,
Eu te chemam, în loc să te alung.
Ţi-am oferit spaţiu în mintea mea,
Tu ai revendicat-o, ca fiind, deja a ta.
Mi-ai dispărut din tablou,
Te-am reconstruit în vis.
Ţi-am dat noi valenţe
Şi culori de nedescris.
Mi-ai dispărut din vers,
Fără tine, e ambiguu, şters.
Tu îi erai pură armonie,
Acum plânge a nostalgie,
Se sprijină un vers pe altu'
Într-un ritm de vibrato.
Mi-ai dispărut din drum,
Nu mai vreau să aflu calea către tine,
Eu te ridicam pe un piedestal,
Eu, pentru tine, eram oricine.
Mi-ai dispărut ca şi nume,
Când te scriam pe pagini, anume.
Nu mai vreau să te ştiu, pe de rost,
Mi-a fost de ajuns, doar să te cunosc.
Mi-ai dispărut din tot,
Aproape, am reuşit să te scot,
Dar laşi urme adânci,
Nu priveşti înapoi şi fugi.
Mi-ai dispărut din suflet,
Şi nu plăteai chirie,
Am oferit în avans şi
Tot eu, am ieşit pe datorie.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!