Eu doresc linişte, multă linişte, căci aşa pot să trăiesc în armonie cu tot ce reprezintă universul meu.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie

În sfârşit, trăiesc în pace
Inamicii-n bloc la noi.
Doar în linişte pot face
Pregătiri de-un nou război.

epigramă de Aurel Buzgău din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se observă că nevoia omului de a avea prieteni este tipic umană, căci ea reprezintă refuzul acestuia de a trăi în singurătate.

aforism de Ecaterina Chifu din Reflecţii / Reflexions (2006)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se observă că nevoia omului de a avea prieteni este tipic umană, căci ea reprezintă refuzul acestuia de a trăi în singurătate.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori nu poţi slava pe alţii de răul în care trăiesc, căci îţi lipseşte puterea de a spune "nu" răului, de alua măsuri de a-l îndepărta.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne întoarcem la natură! Ea este o mamă iubitoare. Este regretabil că ne-am îndepărtat de ea, deşi ne oferă linişte şi relaxare. Când purtăm în noi lumina culmilor însorite şi strălucirea mării, nimic nu ne mai poate întuneca existenţa, căci aceste elemente eterne au farmecul Divinului ce ne înfrumuseţează viaţa, iar amintirea lor amplifică fericirea trăită în acele spaţii mirifice.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne întoarcem la natură! Ea este o mamă iubitoare. Este regretabil că ne-am îndepărtat de ea, deşi ne oferă linişte şi relaxare. Când purtăm în noi lumina culmilor însorite şi strălucirea mării, nimic nu ne mai poate întuneca existenţa, căci aceste elemente eterne au farmecul Divinului ce ne înfrumuseţează viaţa, iar amintirea lor amplifică fericirea trăită în acele spaţii mirifice.

Chifu Ecaterina Speranţa în Reflectii/Reflexions
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este dureros ca un copil să aibă insomnii. E necesar ca el să-şi creeze un univers interior aparte, în care să fie munţi de verdeaţă, pajişti şi livezi înflorite, cascade înspumate, mări strălucitoare, chipuri dragi lui şi tot ce-i va aduce linişte.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci Liniştea sălăşluieşte şi în adâncul zgomotului şi numai prin Întoarcerea la Linişte poţi cunoaşte cu adevărat zgomotul. Acolo unde este Linişte, este acceptare, compasiune şi blândeţe, pentru că, în Linişte, orice sunet îşi arată adevăratul chip. Doar în Linişte poţi cunoaşte cu adevărat, căci doar în Linişte poţi auzi totul, iar dacă auzul nu îţi este influenţat de aspectele relative ale sunetului, sunetul îşi dezvăluie toate tainele şi se dezbracă de orice aparenţă fictivă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

E linişte în casă,
Doar paşii mei
Îi dau acum viaţă
E linişte în jur
Doar vrăbiuţa
Ciripeşte
Într-un prun
E linişte în ochii mei
Doar gândul bun
Mai străluceşte-n ei

Atâta linişte
Mă doare...
Caut la soare
Alinare
Sunt eu şi el
În curtea goală
Şi vrea cu zâmbet
Să apară
În casa mea
Cea veche
De la ţară

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrificiu şi iubire

Prea multă linişte muşcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus,
Lacrima seacă pe cer se aşterne,
Aripa de albatros cade-n ictus.

Prea multă solitudine aţine
Nevoia de-mbrăţişare dentibus,
Prea multă linişte muşcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus.

Pentru a ajunge la un bun fine,
Din datorie făurim un bambus,
Sacrificiu-i acum pură-afecţiune,
Exitus-i departe, zorii făr'apus.

Prea multă linişte muşcă din carne...

rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, linişte!

Tu, linişte,
De ce mă ocoleşti?
Albi clopoţei,
Îi suni în mine,
Par ca o turlă de albine,
În care aripi bat Dumnezeieşti!
Tu, linişte,
De ce mă ocoleşti?
Sună speranţa,
Dorului din frunză...
Pădurea, cerbii ştie să-i ascundă...
Tu, linişte,
Dintre mesteceni,
De ce, de ce, de ce te legeni?

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie

E linişte dumnezeiască
În casă la vecinii mei,
Căci au ajuns să se iubească...
(Amanta lui cu-amantul ei!)

epigramă de Nicolae Bunduri din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nu este păstrată de cei care vorbesc despre linişte, ci de cei care trăiesc în linişte.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O linişte trebuie ocupată cu gânduri; viaţa mea se numără în momentele de linişte. Sunt momente de linişte ce vrei să le prelungeşti la infinit.

citat din Kilian Jornet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea unui copil este cutremurătoare, căci el nu se poate apăra de răul făcut de ceilalţi.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte între noi

E atâta linişte între noi,
A înflorit de-atâtea ploi,
Răcoarea este în noi doi,
O depărtare de noroi.

Noroi uscat de-atâta timp
Pe ochii noştri şi pe chip,
Nu lasă genele să pice
În somn de linişte şi dulce.

E linişte şi ea ne doare
La orice mică răsuflare,
La orice bobocel de floare,
Ce moare de atâta soare.

E linişte şi consolare,
Eu sunt aici şi-n depărtare,
Eu sunt închis în frământare,
Tu cum mai eşti şi ce te doare?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte, e pace, e Dumnezeu

E linişte, e pace, e linişte deplină
S-a prins de gene somnul pe când voiam să scriu
Stau încărcaţi de stele copacii din grădină
E linişte, e pace, e noapte, e târziu

Simt cum se-ngână şoapte şi foşnete bizare
în aşternutul rece rămas pe canapea
E linişte, e noapte, întinsă pe cărare
Lumina lunii arde cu fulgi de gheaţă-n ea

Lucind lângă fereastră oglinda-i aburită
Şi lacrimi de-ntuneric domoale se preling
E linişte, e noapte, o noapte aurită
De stelele ce intră în casă şi mă ning

Mi-e amorţită mâna şi pleoapele-s închise
Aud tăcerea nopţii lovind cu valuri mici
În neştiute ţărmuri pierdute printre vise
E linişte, e pace, e Dumnezeu aici

poezie de Sanja Cristea Tiberian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercarea de a crea Linişte, produce şi mai mult zgomot, pentru că Liniştea nu poate fi creată. Liniştea există deja, liberă de orice formă de sunet sau de zgomot. Dacă încerci să creezi Linişte, astupi realitatea cu o dorinţă şi creezi rezistenţă la ceea ce este, iar această rezistenţă determină apariţia blocajelor sonore, din simplul motiv că opunerea la ceea ce este, te face prizonierul realităţii asupra căreia acţionezi cu rezistenţă. În clipele de zgomot, lupta contra zgomotului nu este calea către Linişte, pentru că elementul pe care îl condamni, prosperă în realitatea ta, din simplul motiv că energia pe care tu o investeşti în lupta contra lui, reprezintă o hrană pentru el. Ceea ce condamni îşi va mări ponderea prezenţei în realitatea ta, deoarece chiar tu alimentezi energetic această prezenţă. Prin lupta împotriva zgomotului, devii una cu lupta şi devii prizonier în captivitatea zgomotului, întrucât la Linişte nu se ajunge prin război. La Linişte se ajunge prin Sine. Adică, prin Linişte. Deci, nu poţi ajunge la Linişte prin zgomot, ci prin Linişte.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar speranţa în binele ce vine de sus ne menţine pe calea dreaptă ce o urmăm, căci viaţa noastră se desfăşoară sub semnul divinităţii.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nu înseamnă tăcere. Tăcerea este cuprinsă în Linişte sau tăcerea poate deveni Linişte. În clipele de tăcere, încă mai pot exista războaie interioare - aceasta nu este Linişte, căci nicio urmă de război nu poate exista în Împărăţia Liniştii. Tăcerea poate ascunde un vulcan interior, care poate erupe oricând şi la exterior. Tocmai de aceea este necesară această conştientizare: tăcerea are potenţialul de a deveni Linişte, însă, atâta timp cât încă mai există zgomot interior (conflict interior), tăcerea nu se poate integra în Linişte, căci, în Tărâmul Liniştii, tot ceea ce nu este Linişte nu îşi poate susţine existenţa. Prin conştientizarea şi acceptarea Liniştii de dinaintea zgomotului, conflictul îşi pierde din forţa de existenţă, iar astfel are loc transcenderea zgomotului şi eliberarea de sub efectul războiului interior. Această eliberare poate veni în mod spontan, dacă privirea este păstrată constant asupra fundalului în care se întâmplă ceea ce se întâmplă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!