Apa voalată

Suntem în faţa unui zid masiv. O fată trece şi se opreşte să-şi încheie pantoful. E deajuns micul ei gest, e deajuns ca, plecându-se, părul să-i atingă obrazul pentru ca din zid să izbucnească o vână groasă de apă. Nicidecum surprinsă, fata se expune şuvoiului.
Rochia udă i se lipeşte de corp dându-ne impresia fascinantă a celei mai pure nudităţi, iar zidul se deschide lent, ca un portal, spre o câmpie imensă şi goală.

poezie clasică de Dolfi Trost din Diamantul conduce mâinile (1940)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O adiere suavă îi mângâie faţa, vântul se joacă cu părul, iar rochia se lipeşte de corp la fiecare pas. Mersul îi este uşor, dansează printre oameni ca o pană purtată de aerul cald şi ar vrea să-i îmbrăţişeze pe toţi cei din jur. Viaţa este atât de frumoasă! Inima Celinei bate într-un alt ritm, accelerat, se măreşte, creşte în piept de bucurie şi toate gândurile îi şoptesc că totul este posibil, simte cum puteri magice, secrete, scriu un scenariu şi pregătesc o nouă regie a unui joc care abia acum începe.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toată aparenţa sa de formulă absurdă, suprarealismul este un puternic punct de tranziţie spre arta ce vine.

Dolfi Trost în Rampa (14 aprilie 1935)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba boului

În cele din urmă s-a pus problema
Să se măsoare limba boului.

Întâi s-a încercat cu metrul
Apoi cu kilometrul
Dar nu a fost deajuns.

Atunci s-a folosit tot felul de măsurători:
Distanţa dintre alfa şi omega
Cea dintre vid şi materie
Şi chiar cea dintre sens şi nonsens,
Dar tot nu a fost deajuns.

Nimic nu a fost deajuns.

Nimic n-o să măsoare niciodată
Cât e de lungă limba boului.

poezie clasică de Geo Bogza din Statui în lună (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă psihanaliza n-ar fi pentru moment compromisă, aş fi vrut să arăt adânca corelare dintre procesul sublimării şi cel suprarealist.

citat din Dolfi Trost
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub efectul dezamăgirilor

tirania n-a pierit s-a schimbat la faţă
zeii s-au înmulţit poporul îl subjugă
românii migrează pentru o nouă viaţă
la străini bogaţi e fiecare slugă.

sclavia modernă s-a extins în lume
zâmbetul e-o picătură în ocean de dureri
zei nesimţitori iar se ţin de glume
azvârle cu oase-amăgitoare în tăceri.

Dumnezeu ca sfinţii e neputincios
suferă în taină precum universul
nu-i deajuns să fii credincios
e important norocul să-şi afle demersul

nu-i deajuns cu zeii să fii cuviincios
prin lumea asta bântuie Lucifer perversul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baloane de săpun

Îmi plac baloanele de săpun,
pentru că nu se plâng niciodată.
E deajuns să se nască puţin
şi pot deja să zboare lin.

Îmi plac baloanele de săpun,
sunt cuminti şi zboară putin.
E dejuns să le privesc
şi ele se sparg, din cauza mea.

Îmi plac baloanele de săpun,
pentru că se sparg în linişte.
E deajuns uneori să le mângâi
şi ele se sparg, de emoţie.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Are tot ce doreşte cel în stare să-şi dorească doar cât îi e deajuns.

aforism de Publilius Syrus din Sentinţe
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti pus în faţa unei situaţii dificile, nu-i deajuns să ai inteligenţă. Ea trebuie să fie la purtător.

aforism de Dumitru Delcă (februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce nu primim întotdeauna deajuns este dragoste. Şi ceea ce nu dăm întotdeauna deajuns este dragoste.

citat clasic din Henry Miller
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupt... corp la corp

mă simt piatră din rotundul haosului căzută pe drumul care duce spre nicăieri. aud compromisul cântând din sufletul negru, văd amăgirile cum aleargă pe străzi
şi, în această lume în care semnul egalităţii dintre noi şi animal dispare, halucinaţiile cu mâini abia înaripate mă poartă spre orizontul cu mai mulţi sori.

o bucată din mine, obosită de această vânătoare a zilei de mâine, îmi spune că nu sunt în deajuns de nebună pentru actul de umilinţă, care mă fracţionează ritualic lăsându-mă pradă unor triste iluminări.

dar mă calmez! cu un surâs evlavios, lupt... corp la corp cu fiecare speranţă, mă salvez cu propriile-mi lacrimi într-un impuls din ce în ce mai slab până la oprirea definitivă.

pe scena existenţei în aerul înalt, voi lipsi de la gloria lumii, ca o cupă plină de neprevăzut în care este greu de crezut dacă mai poţi muri creştineşte.

Doamne, ce greu este să fii piatră!

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu şosete de diamant

Zveltă ca o pipetă
trece pe bicicletă
fata cu şosete de diamant.
ea are părul de diamant
şi faţa de diamant
şi fustă verde de brocart.
în pulpa de sticlă a acestei fetiţe
se vede săpat un mecanism cu rotiţe
şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc
pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.
...

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am tăiat părul, mi-am şters zâmbetul, mi-am ferecat gura. Tot n-a fost deajuns. Oamenii te răstignesc în fiecare zi.

aforism de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi...

(sa fie deajuns o zi să cunoşti un om?...)

Dă-mi doar o zi din viaţa ta
Să-ţi fie ţie bine,
Parfum de viorea-ţi voi da
Şi zile câte-o mie.

Te iau de mână să te simt
Şi dorul pleacă-n lume,
Chiar dacă tu îmi spui, nu mint,
Văd urme de zăpadă.

Miros de primăvară eşti
Sunt raza ta de soare
Când ghiocei se nasc uşor
Pământul râde iară-şi.

O zi şi-o noapte-i deajuns
Să mă cunoşti mai bine,
Şi-o zi cu soare printre nori
Ocean de desfătare fie.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diogene: pentru om lucrurile niciodată nu sunt deajuns...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprarealismul nu caută să introducă visul în realitate, ci transpune realitatea înconjurătoare în vis. Aşa încât, de multe ori, frazele sau tablourile date nu sunt decât concretizarea cât mai precisă a visului, indiferent de angrenajul său în realitatea sensibilă şi perceptibilă.

citat clasic din Dolfi Trost
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui coleg epigramist care lucrează la un magazin alimentar

Nu mai scrie, frăţioare,
Epigrame! E în van.
Ca să ai "piper şi sare"
Nu-i deajuns să fii băcan.

epigramă de Nicolae Lupescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să-mi cer mie iertare pentru că am crezut mereu că nu-mi sunt deajuns.

citat din Alda Merini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme

Şi nu mi-a fost deajuns o viaţă-ntreagă,
Am aţipit ca prunc şi nu vedeam,
Ce eu, umanul, trebuia să vadă
Dar nu cu ochii prin care priveam

M-am rătăcit copil în realitatea,
În care doar exişti fără să fii,
Sub întâmplări ce au pocit dreptatea
Şi dreptul meu divin de a iubi

Mergând legat la ochi pe linii false,
N-am mai ştiut nici unde şi nici când,
Am tot călcat pe lamele de coase,
Lăsând în spate urme sângerând

Şi nu-mi va fi deajuns o viaţă-ntreagă,
Să redevin din nou, noul născut,
Ce a ştiut ce e şi nu se-ntreabă,
De ce să mai iubească n-a putut

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balerina

O micuţă balerină
Se întinse către cer,
Să culeagă, iar, lumină
Pentru colţul său stingher.

Ea pluteşte peste nori
Cu o rochie de zăpadă,
Se închină cu fiori,
Nimenea să nu o vadă.

O răceală, ea mai simte
Pe sub mantia-i rotată,
Şi nu-i soare să-i alinte
Micul corp, uşor de fată.

Ea se-ntoarse, astăzi, tristă
De pe drumu-i efemer,
Dar în pagini de revistă
Apăru dansând – Mon cher!

poezie de Liviu Reti (13 februarie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi, a dărui

A fost odată o poveste
Între o fată şi-un băiat,
El se îndrăgosti fireşte
De-o fată oarbă de la sat.

Vedea în ea o zână bună
Şi o iubea ca un nebun,
Venea la ea pe soare, lună,
Ştiau vecinii din cătun.

Fata mieroasă în cuvinte,
El veşnicul îndrăgostit,
Cu sufletul deschis, cuminte,
Veni la fată în peţit.

Ea îi răspunse cu durere,
Cu drag, cu tine aş pleca,
Nu pot, sufletul îmi cere,
Să mă mărit când oi vedea.

Trecură ani, sperând iubire
El tot în dragoste credea,
Şi într-o zi primi o ştire
Că fata în spital era.

Spuneau vecinii, ea căzuse
Pe scara casei coborând,
Noroc că cineva văzuse
Salvarea apăru curând.

El de atunci în fiece zi
Pe la spital, la ea venea,
Sperând că bunul Dumnezeu
Va fi cu faţa şi spre ea.

După un an spitalizare
Fata din comă se trezi,
Zise simplu, ce visare
Şi spre căsuţa ei porni.

Acolo plin de fericire
Băiatu-n prag o aştepta,
Aici la casa ta iubire
Ai zis când vezi te-oi mărita.

Băiatul plin de fericire
Cu părul lui de negru corb,
Fata-l privi şi cu uimire
Îl întrebă, ce tu eşti orb!

Atunci căzu ca o cortină
În faţa lui era doar ea,
Cu-n gest firesc o luă de mână
Şi-o întrebă dacă-l vedea.

Acum te văd şi eşti aici
Dar ce să fac cu tine orb,
Îmi e ruşine de amici
Eu măritată cu un scorb.

Îmi pare rău, acum văd lumea,
Sunt ca o pasăre în zbor,
Crede-mă că ar fi culmea
Să stau cu orbul în pridvor.

Uimit de cele auzite,
Cu glasul tremurat, uşor,
Cândva tu îmi spuneai iubite,
Nu mă vedeai, dar ţi-era dor..

Străina mea, mergi înainte,
Să ştii că nu sunt supărat,
Însă mai am o rugăminte:
Iubeşte ochii ce ţi-am dat.

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!