Trecere

Ştim tâlcuita vieţii carte,
Din naştere grăbim spre moarte;
Vedeţi, aşa ne plimbă soarta,
De la o gaură, la alta.

epigramă de Alexandru Băeţan din Umor aniversar (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne grăbim ...

Ne grăbim să spunem: ieri
Ne grăbim spre nicăieri.
Ne grăbim să concluzionăm,
Ne grăbim să urcăm.
Ne grăbim să alegem,
Ne grăbim să culegem.
Ne grăbim prea mult,
Ne grăbim spre tumult.
Ne grăbim indiferent,
Ne grăbim emergent.
Ne grăbim fără sens,
Ne grăbim şi suntem.... contrasens.

poezie de Liviu Reti (16 ianuarie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târgul de moarte

Moartea se plimbă cu coasa pe roţi
Modernizată, lipeşte afişe la porţi,
Face statistici şi trage la sorţi.

O tabacheră cu mii de ţigări chiştocate,
Plămâni înnegriţi ca litera-n carte
Sunt prezentări la târgul de moarte.

Tabachera înnegrită-i purtată pe roţi,
Preoţii afumă cu lacrimi la porţi,
Statistica rămâne deschisă la toţi.

Mai ai în tabacheră ţigări chiştocate?
Întreabă un înger desenat într-o carte,
Coasa-i arată spre târgul de moarte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nume adunat pe-o carte

Poate vi se par poveşti -
Dar e clar că fără carte
Este greu să (mai) trăieşti
... După moarte.

epigramă de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi... care nu ne facem spaimă de carte, ştim cu toţii – şi de pre băncile de unde d-voastră îmi acordaţi o binevoitoare ascultare şi de pe înalta catedră unde această bunăvoinţă mă întăreşte – ştim, zic, că orice ştiinţă adevărată îşi află adăpostul şi temeiul său în cărţi, pre cum ştim iarăşi că ele sunt vama cea mai înaltă şi cea mai netăgăduită a ştiinţei celei adevărate.

citat celebru din Alexandru Odobescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea morţii

Cine nu se naşte nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorinţele te depăşesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieţii, plânsul este al morţii.
Să trăieşti ca şi cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeaşi credinţă.
În fiecare om zace un mort – trecutul.
Când mori te întorci la locul naşterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poţi atrage atenţia.
Datorită morţii a intrat morala în viaţa noastră.
Viaţa este un împrumut al morţii.
Pot trăi la nesfârşit cei ce nu au nimic de făcut.
Când ştii de toate mergi spre moarte cu ochii închişi.
De unde ştim că nu ne aşteaptă cu dor cei care au plecat?
Ştim că vom muri, dar nu ştim uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poţi ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viaţă.
Cunosc moartea mai bine decât morţii.
Cine pătrunde trufaş în moarte?
Cineva arde, cineva putrezeşte în viaţă fiind.
Orice termen de garanţie aminteşte de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morţi.
Cei vii se duc, morţii rămân ca martori.
Când viaţa nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie şi nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro mergem? - Spre fericire!

Să ne grăbim, să ne ascundem în miezul unui curcubeu
Cu braţul fericirii tundem oricâte-ar sta în drum, mereu!
Să ne grăbim avem doar clipe, ce se împrăştie nebune,
În taina vieţii să-nfiripe un ţărm de vis, o altă lume.

Să ne grăbim iubirea mea, să nu ne fie prea târziu,
Cât arde-n ceruri sfântă stea şi zorii vin cu purpuriu
Oooo, ce frumoşi şi tineri suntem, ce plin paharul de extaz,
Cu dragoste şi drag să umplem infernul ăsta-n Alcatraz.

Vezi ce culori se întipăresc pe luciul tinerei amiezii?
E pentru că: ştiu să iubesc şi gheaţa din cuibul zăpezii
Şi arde-n pieptul meu jăratec şi vreau şi ţie a-ţi dărui
Se poate-n ritmul meu sălbatec, o nemurire dăltui.

Să ne grăbim, pândeşte-o noapte, ce vrea tăcere să-mpresoare
Se desluşesc noian de şoapte şi gândul nicio grijă n-are
Eu vinovată din iubire, doar cu iubirea ta respir
Ferestre mari de închipuire, îşi ţes podoabe, fir cu fir.

Să ne grăbim, e-aşa puţin şi timp şi spaţiu şi curajul
Mai vreau din cupa cu senin să-i sorb vieţii tot mirajul
Ce tineri suntem, nişte zei, noi, cei de azi întru iubire!
Când ochii tăi şi ochii mei, au infinit de strălucire!

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice carte îşi merită dreptul la naştere, la dragoste şi, poate, la moarte.

Traian Vasilcău în Atentat la Veşnicie (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să dai naştere unui animal deja pe moarte? Care e diferenţa între o fiinţă născută moartă şi una pe moarte, care agonizează 80 de ani? Niciuna. Doar suferinţa. Dar suferinţa asta nu înseamnă nimic. Din moment ce ei nu pleacă din lumea asta spre o alta, unde ar putea folosi ce au învăţat în agonia de aici, suferinţa piere şi ea odată cu ei. Pleacă goi şi neştiutori, la fel de goi şi neştiutori cum erau când au venit.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să vă spun?

Ce să vă spun? Noi ăştia suntem prea comunişti
Ca să mai fim, de soarta ce ne pândeşte, trişti;
Fireşte soarta noastră de inşi supuşi la soarte,
Căci drumul nostru-n viaţă, el, nu cunoaşte moarte.

În spate-mi veşnicia trofeele-şi înalţă,
Nainte-mi viitorul sandalele-şi descalţă
Ce trece Rubiconul, ca să-şi încerce cale
Şi noi nădejdi şi aripi spre ţările astrale.

Se poate pân' la urmă să afle alte astre
Mai priincioase vrerii şi visurilor noastre.
Să afle! Dar iubirea s-o ducă-n orice parte,
Leac pentru jalea vieţii şi cale peste moarte.

poezie celebră de Mihai Beniuc din Zi de zi (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să vă spun?

Ce să vă spun? Noi ăştia suntem prea comunişti
Ca să mai fim, de soarta ce ne pândeşte, trişti;
Fireşte soarta noastră de inşi supuşi la soarte,
Căci drumul nostru-n viaţă, el, nu cunoaşte moarte.

În spate-mi veşnicia trofeele-şi înalţă,
Nainte-mi viitorul sandalele-şi descalţă
Ce trece Rubiconul, ca să-şi încerce cale
Şi noi nădejdi şi aripi spre ţările astrale.

Se poate pân' la urmă să afle alte astre
Mai priincioase vrerii şi visurilor noastre.
Să afle! Dar iubirea s-o ducă-n orice parte,
Leac pentru jalea vieţii şi cale peste moarte.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura neagră

gaură neagră, gaură neagră mereu mă atragi în orbită
eu mistuit de pelagră, tu-cred de foame cumplită
eu mistuit de iubire, tu de o beznă adâncă
eu scufundat în peire, tu ca o mare în stâncă...

gaură neagră, gaură albă, gaură fără culoare
gaură dalbă, gaură-n salbă din care totul dispare
ţi-am evitat orizontul dornic de evenimente
ş-am achitat mereu contul cu aur pur-sentimente

gaură neagră, gaură frântă fix la mijloc de enigmă
când întru-n tine inima cântă, o melodie de sigmă
mai slobozesc o scantee în voluptoasele hăuri
tu să mai naşti o lactee, eu să mai gust alte găuri...

poezie de Iurie Osoianu (25 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ne aleargă

Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Şi zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, şi-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veşnic ne grăbim.
Trebuie să facem şi una, şi alta,
Trebuie să mergem, trebuie să venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.

Timpul ne aleargă şi trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu şi de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.

Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar fiinţe mute.

Timpul ne aleargă. Hai să-ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul şi trupul ni le obosim
Si scânteia vieţii, încet-încet, piere.

Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideţi să trăim iar, cu-adevărat!
Haideţi să ne pese, să ne bucurăm
Si să ne vorbim din nou, ca altădat'

Să avem prieteni şi să ştim ce-i doare,
Să râdem, să plângem, să ne întâlnim
Nu doar când se naşte sau atunci când moare
Cineva pe care zicem că-l iubim.

Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a şti când viaţa ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim

Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârşit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Şi nouă, de noi, ni se face milă....

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa e un joc pe viaţă şi pe moarte, în care, la sfârşit, credem că ştim ce-ar fi trebuit să facem.

definiţie de Alexandru Dragomir în O teză de doctorat la Dumnezeu. Exerciţii de gândire. Antologie de Gabriel Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modelul reflectă perioada finită dintre naştere şi moarte, dar ritmul vieţii tale îmbrăţişează eternitatea.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru oamenii din jur

Stimaţi colegi, prieteni sau duşmani,
Vă las un ultim semn aici, pe carte,
Voi alergaţi – furtună, după ani,
Ne-nţelegând că sunteţi frunze moarte.
Voi vă vedeţi imaginea-n oglindă,
Impresii false, buletin de ştiri...
Sufletul prin hăţişuri vă colindă
Şi vă hrăniţi cu mii de amăgiri.

Stimaţi colegi, prieteni sau duşmani!
Mi-s literele hrană şi lumină,
Muncesc pe bani puţini, ori fără bani,
N-am facultate, vilă sau maşină.
Nici soţ nu am! Am doi copii cuminţi –
Lumină-n timpuri, turn de veghe vieţii...
Eu nu-mi doresc decât să îmi zâmbiţi!
Sunt pentru voi scânteia tinereţii.

Vă las un ultim semn aici, în carte
Şi vă săăărut cu verbe – adevăr
Voi încolţi în ani-lumină-n moarte,
Iar stele, azi, îmi încolţesc în păr.
Drec îngeri timpul vieţii s-mi măsoare...
La tâmplele-mi vor poposi... şi plâng.
Tristeţea şi singurătatea doare.
Tăcut, se stinge ultimul amurg...

Voi alergaţi – furtună, după ani
Şi amintiri la glezne sunt legate,
Secundele sunt calfe şi zidari,
Ne pietruiesc acelaşi drum – spre moarte.
Un drum anost şi nepermis... şi grav,
Ca o himeră rătăcind în noapte,
Un suflet tris şi-nlăcrimat, bolnav,
Continuânduşi drumul către moarte.

Ne-nţelegând că sunteţi frunze moarte,
Credeţi adesea-n reînmugurire.
Vi-i trupul alungat de vânt, departe...
Simţiţi în plâns a lacrimii plutire.
Gustaţi din plin a vieţii clorofilă,
La neîntinăciune cugetând,
La inima destinului, haină,
La tihnă, la iubire, la cuvânt.

Voi vă vedeţi imaginea-n oglindă –
Reflexie în ochiul de bazalt,
Ce poate infinitul să-l cuprindă...
Pierduţi într-un etern anonimat,
Făcând un pact cu minus infinitul,
M-aţi alungat vremelnic în uitare,
Dar nu veţi ştii când va veni sfârşitul,
Nici ceasul, nici secunda când se moare...

Impresii false – buletin de ştiri,
Pedepse, crime şi iluzii, sânge,
Copii orfani cu lacrimi în priviri...
Ne derulăm războaiele tacit –
Caleidoscop de nerostite plângeri,
Uitând de dreptul de-a ne fii iubit.
Şi-n suflet încolţeşte lan de sângeri...

Sufletul prin hăţişuri vă colindă
Şi seva-n cianură se preface,
Trec frunze-n şiruri stranii, se agită,
Trec îngeri îmbrăcaţi la patru ace,
Se vând la diavol suflete curate
Şi diavoli îngenunche spre iertare
Sub candelele – flamuri de dreptate
Şi se aprinde timpul din amnare.

Şi vă hrăniţi cu mii de amăgiri
Aţi rătăcit prin labirint de stele,
V-au încolţit în suflet trandafiri
Când v-aţi întors spre pământene ere.
Cu isop fi-veţi iar stropiţi şi har
Va încolţi în sufletele voastre...
Lumini de stele şi priviri de jar,
Vor lumina tăcerile albastre.

Şi vă hrăniţi cu mii de amăgiri...
Sufletul prin hăţişuri vă colindă...
Imprsii false - buletin de ştiri.
Voi vă vedeţi imaginea-n oglindă.
Ne-nţelegând că sunteţi frunze moarte,
Voi alergaţi – furtună, după ani.
Vă las un ultim semn aici, în carte,
Stimaţi colegi, prieteni sau duşmani.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Head shot

Dintr-o clipă în alta
Dintr-o vorbă în alta
Dintr-o nehotărâre în alta
Vom deveni simple doruri
Umbre ale umbrelor noastre
Statistică...

Ne-om prăvăli într-o depărtare atât de îndepărtată
Că luminii i-ar lua o veşnicie numai să îi atingă suprafaţa...

Vom foşni sub zăpada vremii
cu aceeaşi sfială cu care astăzi ne temem de viaţă?

Dintr-o clipă în alta
Dintr-un singur foc...

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmul metabolic al istoriei e prea rapid ca să-l putem sesiza. E ca şi cum, urmărind ciclul vieţii de o zi a muştei efemere, am pierde din vedere specia şi soarta ei. Totodată, ritmul metabolic al geologiei e prea lent, ca să-l putem percepe, drept care, de la naştere şi până la moarte, ni se pare nouă, care suntem prinşi doar în ritmul bătăilor inimii umane, că tot ce se întâmplă pe această planetă se reduce la ce ni se întâmplă nouă, personal, intim, secret.

Russel Banks în Continental Drift
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnule; te afli în puterea justiţiei, sărac şi nenorocit, far alt ajutor decât elocinţadumitale spre a-ţi redobândi libertatea, dacă judecătorul dumitale va fi cumva destul demilos spre a se lăsa a fi înduioşat de istorisirea sinceră a fatalităţii care de la naştere apasăasupra dumitale. Care-ţi va fi soarta? Dar eu aştept totul de la Dumnezeu. Ai încredere înnemărginita lui bunătate!

Alexandre Dumas în volumul Mână de mort
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

Te-am invitat într-o călătorie
Pe-o barcă, printre stele.
Te-am chemat cu mine
Să locuim pe-un nor
Să nu cunoaştem naştere,
dorinţă, clipă, moarte.
Te-am chemat în zări
Să ne ascundem de noapte,
Să ne hrănim cu şoapte
Departe de naştere,
dorinţă, clipă, moarte.

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pas pierdut (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această carte umple o gaură de care era nevoie.

citat din Moses Hadas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!