Nedumerire

Soacra asta-i de mirare,
De o lună nu mai moare,
N-o credeam atât de crudă,
Ca să-mi facă mie-n ciudă.

epigramă de Aurel Buzgău din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devotament

La duhovnic şi-n altar,
Zece ani mereu am zis:
Ţine-l, Doamne, pe primar,
Ca să-mi facă ce-a promis.

epigramă de Aurel Buzgău din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânzătoarea

Am cerut şi eu să-mi dea
Nu din raft, de sub tejghea.
Mă refuză surâzând...
Prea arăt a om de rând!

epigramă de Aurel Buzgău din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentinţă

Zeci de probe-s la dosare,
Da-nchisoare n-o să fie,
Hoţu-i om atât de mare,
Că nu-ncape-n puşcărie.

epigramă de Aurel Buzgău din Urmaşii lui Cincinat (aprilie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima plecare

Mi-am zis: "Ce-ar fi să mor şi eu un pic?
Să fiu purtat pe sus, pe năsălie,
atent la orice şoaptă mă adie
când toţi vor crede că n-aud nimic".

Citit, interesat, apoi... drogat!
La două zile am redus efectul,
c-am studiat cu mare grijă-aspectul
cu graba unora la îngropat.

Luasem şi măsuri, c-ar fi nasol
să nu asculte ce-am pus pe hârtie
şi să încerce să îmi facă mie
îmbălsămare-a-ntâia, cu formol.

Eu, treaz, bine-mersi, pe-afară, mort,
mă abţineam, cu mare greutate,
să nu cumva, de râs, să cad pe spate,
sau, poate, chiar să mor, aşa, nemort.

N-a fost uşor şi – recunosc! – chiar chin,
că-i auzeam ce zic pe fiecare
de m-au umplut de ciudă şi mirare.
şi zău că mi-a fost greu să mă abţin.

De ciudă - pentru ceea ce-am gândit,
căci am uitat: "De morţi numai de bine",
iar de mirare că, vorbind de mine...
din ce credeam, niciunul n-a bârfit.

Aş fi-nghiţit în sec, dar nu mişcam
căci mărul prim ar fi stricat surpriza,
şi-ar fi pornit devreme vocaliza
pe care... mai târziu o aşteptam.

Ei, asta e! – mi-am zis, ce-o fi o fi!
Mai am o zi şi gata aşteptarea,
iar mâine-seară pot să-mi fac plimbarea
şi-atunci, la tot ce-a fost, mă voi gândi.

A doua zi, efectul a-ncetat
şi - fir-ar ea să fie de-ntâmplare! -
căzând pe mine-un strop de lumânare,
am şi urlat, dar m-am şi răsturnat

Şi, parcă, scris de moarte să nu scap,
căci, vorba-ceea, tot ce-i viu se duce,
dar să-mi rămână, veşnic, scris pe cruce
"Te vom iubi chiar şi... căzut în cap"?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei incertitudini

Atât de coaptă de iubit,
Atât de crudă de păstrat.
Prea multe într-un singur strat...
De evitat, sau de dorit?!

Îmi pare de nerefuzat,
Pe cât de greu de cucerit.
Atât de coaptă de iubit,
Atât de crudă de păstrat...

Prin ea te simţi hipnotizat
Şi nu ştii de-ţi va fi sfârşit,
Sau paradisul mult visat.
Atât de crudă de păstrat,
Atât de coaptă de iubit.

rondel de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evidenţă

Despre cum e-n viaţă
Un răspuns există:
Unii se răsfaţă,
Alţii-abia rezistă.

epigramă de Aurel Buzgău din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţia

Dacă astăzi îl înhaţă,
Mâine liber o să fie,
Că aicea se învaţă
Cum să ieşi din puşcărie.

epigramă de Aurel Buzgău din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atac cerebral

Creierul, nefolosit
Şi uitat, şi părăsit,
Într-o zi de disperare,
A decis să se omoare.

epigramă de Aurel Buzgău din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soacra şi fiica

I-auzi pe toţi vorbind de soacră
Şi când te scoli şi când te culci.
O fi ea, soacra, poamă acră,
Dar tare face... fructe dulci.

epigramă de Aurel Iordache din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardelenească

Viaţa-i grea. El însuşi ştie
S-o înfrunte cu tărie.
Rezultatele-s mai bune
Când tăria e de prune.

epigramă de Aurel Buzgău din Antologia epigramei româneşti, 2007
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrame despre soacră

Oricât de mare-i cantitatea
Nu-i pot cuprinde-ntreaga fire.
Motivu-i că realitatea
Întrece orice-nchipuire.

epigramă de Aurel Buzgău din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deducţie

Şeful acesta, presupun,
E-nvăţat de un dulău,
Căci se crede foarte bun
Doar atunci când este rău.

epigramă de Aurel Buzgău din ziarul "Viaţa Buzăului" (27 aprilie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivaţia

La români, rapid, se pune
De-un partid, de-o uniune,
Căci se simt grozav de bine:
Au acum ce să dezbine.

epigramă de Aurel Buzgău din ziarul "Viaţa Buzăului" (27 aprilie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi raţa

Unui om, săracul, într-o dimineaţă,
I-a murit o raţă,

Bietul om, de ciudă, tare s-a-ntristat,
Când văzu că-i moartă cu adevărat.

Dar la scurtă vreme, în aceeaşi lună,
I-a murit şi soacra – tot de moarte bună...

Morala:

Să nu pierzi nădejdea, orice-ar fi să fie:
După întristare, vine bucurie.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa-i ultima ce moare!

Speranţa-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exişti
Când vor unii să te doboare
Tu speră şi ai să rezişti!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când simţi că totu-i în zadar
Şi-atunci când visul tău dispare
Tu speră şi visează iar!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunţa, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când viaţa ţi se pare crudă
Dar după nori, vine şi soare
Tu speră şi fă-i vieţii-n ciudă!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când lacrima în ochi îţi vine
Şterge-o, apoi, în continuare
Tu speră că va fi şi bine!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă zâmbetul ţi-e trist
Mâine vei râde poate tare
Tu speră, nu fii pesimist!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când vorbe dure te lovesc
Aceeaşi gură, azi, usturătoare
Tu speră că-ţi va spune:"Mă căiesc"!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai în tine doar suspin
În suflet nu-l lăsa să se strecoare
Tu speră şi alungă-l ca pe-un spin!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă ai căzut... eşti jos,
Ridică-te... stai în picioare
Tu speră şi fii curajos!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai simţit dezamăgire
Nu te simţi fără valoare
Tu speră, vei simţi şi fericire!

Speranţa-i ultima ce moare
Şi azi şi mâine şi mereu
Nu întreba: "Cât să sper oare?"
Tu sper... asta fac şi eu!!!!

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene cu justificare - Aurel Buzgău

Laud sus şi foarte tare
Munca lui prolifică,
Însă preţu' la vânzare
Nu prea se justifică.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleşii neamului

E o minciună fără rost,
Din partea celui ce susţine,
Că totu-n ţară merge prost...
Când el o duce-aşa de bine.

epigramă de Aurel Buzgău din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satisfacţie

Stă cu diploma pe masă,
Are-acum şi masterat,
Dar cei şapte ani de-acasă
Încă nu i-a terminat.

epigramă de Aurel Buzgău (mai 2007)
Adăugat de Aurel Buzgău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţionament

Critica de sus în jos
Pentru toţi e de folos;
Despre cea de jos în sus
E ceva mai greu de spus.

epigramă de Aurel Buzgău din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingeniozitate

Este mai senin de când
Vise de-mplinit nu are;
Şi le-a rezolvat pe rând,
Renunţând la fiecare.

epigramă de Aurel Buzgău din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!