Dragostea şi libertatea sunt ambele nevoie esenţiale. Până acum, omenirea a trăit într-un mod atât de nebunesc, încât nu-ţi poţi satisface decât una dintre necesităţi: poţi să fii liber, dar în acest caz trebuie să renunţi la ideea de a iubi... Majoritatea oamenilor au decis în favoarea dragostei şi au renunţat la ideea de libertate. Însă, apoi, oamenii ajung să trăiască precum sclavii. Bărbatul a redus femeia la calitatea de lucru, de marfă şi bineînţeles că şi femeia a făcut acelaşi lucru în propriul mod subtil: i-a băgat pe toţi soţii sub papuci... Dacă iubeşti nu este în nici un caz necesar să-ţi distrugi libertatea. Pot să existe laolaltă; nu există nici un antagonism între ele... Iubeşte omul, însă lasă-i totala libertate. Iubeşte omul, însă de la începutul-începutului lămureşte faptul că nu îţi vinzi libertatea.

Osho în Când iubeşti
Adăugat de Loredana Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul liber aude cum libertatea este dobândită prin echilibrul contrastelor. Numai libertatea poate înţelege libertatea. Libertate, a fi liber, a se elibera pe sine – sunt unul şi acelaşi lucru. Sunt unul şi acelaşi lucru pentru fiecare dualitate de acţiuni eliminatoare ale spiritului liber, atunci când sunetului îi reuşeşte să devină muzică.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este adevărat că viaţa bazată pe ordine şi disciplină ar uniformiza oamenii şi le-ar ştirbi din personalitatea lor. Fără îndoială că omul are nevoie de libertate pentru a se realiza deplin. Dumnezeu însuşi i-a dat-o. A fost creat liber şi în libertate trebuie să se dezvolte. Însă, în calitate de component social el trebuie să se încadreze într-o ordine care să dea tărie şi să armonizeze colectivitatea în sânul căreia se mişcă. S-ar părea că aceste afirmaţii sunt contradictorii. Cum se poate împăca libertatea cu ordinea şi disciplina? Aceste două atribute ale omului, în aparenţă antagonice, cum sunt libertatea, pe de-o parte şi disciplina pe de alta, coexistă perfect în el, fără conflicte, fără mutilarea nici uneia dintre ele, dacă sunt armonizate de o a treia componentă, situată în sufletul omului şi mai importantă decât toate: dragostea. Numai când lipseşte aceasta eşuează celelalte două, acţionând fiecare din ele independent şi anarhic şi ducând la libertinaj dizolvant de societate, libertatea, şi la oprimare-dictatură, ordinea şi disciplina. Nu acesta era cazul fratelui de cruce. În el se dezvolta armonios şi fără stridente şi conflicte aceste calităţi esenţiale vieţii şi luptei româneşti.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată cât de paradoxal poate curge LIBERTATEA, într-unii se manifestă într-un mod condiţionat, în alţii într-un mod Total necondiţionat. În cei care se manifestă condiţionat, condiţiile ca tu să fii liber îmbracă forme şi aspecte dintre cele mai hilare cum ar fi: "Trebuie să fii continent (bărbatul să nu ejaculeze şi femeia să nu juiseze), "Trebuie să nu îţi mişti pupilele", "Trebuie să te poţi ruga neîncetat cel puţin 24 de ore", "Trebuie să ai puteri par-anormale", "Trebuie să elimini complet vocabularul vulgar", "Trebuie să te pişi în chiloţi", etc. etc. etc. Cel care a DOBÂNDIT LIBERTATEA NECONDIŢIONAT ÎŢI VA SPUNE: Eşti deja Asta! Acum spune-mi, ce ai de gând să faci mai departe? Care este Adevărul tău? Pentru că dacă te crezi corpul-minte o să ai nevoie de foarte multe condiţii pentru libertate şi de măcar încă vreo 5.0000000000 de miliarde de existenţe!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc altă libertate pentru oameni şi popoare decât cultura. Nici libertatea de a trăi în prejudecăţi şi în privilegii, nici libertatea de a te folosi de munca altora, nici libertatea de a nu face nimic, nici libertatea de abuzuri lângă suferinţa obştească nu le socotesc libertăţi.

Mihail Sadoveanu în M-am dus să văd numai cu duhul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc altă libertate pentru oameni şi popoare decât cultura. Nici libertatea de a trăi în prejudecăţi şi în privilegii, nici libertatea de a te folosi de munca altora, nici libertatea de a nu face nimic, nici libertatea de abuzuri lângă suferinţa obştească nu le socotesc libertăţi.

citat celebru din Mihail Sadoveanu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

libertate (vezi şi independenţă)

Întrebi ce e libertatea? A nu fi sclavul nici unui lucru, nici unei necesităţi, nici unei întâmplări, a coborî soarta până la tine.

definiţie celebră de Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii sunt un lucru ciudat. Dacă nu îi aveţi, lucrurile sunt simple, nu apare nicio problemă. Însă dacă îi aveţi, problemele îşi fac, cu siguranţă, apariţia. Una dintre cele mai mari probleme pe care le creează banii este faptul că nu ştii niciodată dacă tu eşti cel dorit sau ei. Şi acest lucru este atât de dificil de aflat, încât ai prefera să nu îi ai deloc. Atunci, cel puţin, viaţa ar fi simplă. Banii, care ar fi putut reprezenta o mare plăcere, devin însă - în acest caz - o sursă de angoasă. Nu ei sunt însă adevărata sursă, ci propria ta minte. Banii sunt folositori, nu este niciun păcat să îi ai, nu este nevoie să ai un sentiment de culpabilitate.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii, de cele mai multe ori, nu se folosesc de cea mai minunată libertate a lor, libertatea gândului, pretind însă stăruitor libertatea cuvântului.

citat celebru din Kierkegaard
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, fireşte, oamenii sunt liberi să vină şi să plece, însă nu te gândi că e vreun soi de libertate în asta. Libertatea de a visa în Veghe, este sclavie! Iar libertatea de "a alege" este începutul ei.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O prietenie perfectă nu o poţi împărtăşi însă cu mai multe persoane, după cum nu poţi fi îndrăgostit simultan de mai multe persoane(căci dragostea seamănă cu un exces, iar o asemenea stare nu poate fi atinsă în mod natural decât faţă de o singură persoană). Ar fi, de altfel, dificil ca maî multe persoane să trezească în acelaşi timp un sentiment la fel de intens în acelaşi om;şi fără îndoială că nici oamenii virtuoşi nu sunt uşor de găsit. Ca să nu mai vorbim că trebuie să capeţi experienţă în cunoaşterea prietenului şi să intri în intimitatea lui, lucru încă şi mai dificil. Când însă mobilul prieteniei îl constituie interesul sau plăcerea, poţi fi pe placul multora, căci oamenii de acest fel sunt numeroşi, iar pentru a aduce servicii nu este nevoie de timp îndelungat.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea există? Şi dacă există, cum de omul în loc să o lase să trăiască şi să o cultive, face totul pentru a o ascunde, pentru a o însuşi furând-o celor care au tot dreptul la ea?
Istoria este o poveste despre sclavie şi libertate, despre eliberare şi
emancipare, prevaricare şi transgresiunea, războaie şi lupte, care sunt motivate de ideea că, privându-i pe ceilalţi de libertate, este mai uşor să-i îngenunchezi, să-i stăpâneşti pentru a-i menţine într-o stare de perpetuă suferinţă, ceea ce face zborul din "colivie" spre libertate aproape imposibil.

începutul de la Cerşetori de existenţă, Ecce homo - Între Glorie şi Ruină de Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de Marinescu Teodora - Redactor - Realitatea Plus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om liber

Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voştri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-şi caută rostul.

Nici o libertate
n-are nici un rost
singură,
fără setea de ea,
fără nevoia de ea,
fără dorul de ea,
fără negaţia ei
care-i necesitatea.

Hemoragia libertăţii inutile!...

Bronzul fără formă
nu va fi niciodată monument,
libertatea fără necesitate
nu va fi niciodată creaţie,
cred în libertate
dar nu cred în opoziţia
dintre libertate şi necesitate,
a fi liber nu e mai mult
decât a fi necesar,
a fi necesar nu e mai mult
decât a fi liber.

A fi necesar! Ce puţin, nu?
Dar ce mult,
dacă te simţi într-o zi
inutil
când tu te guduri pe ţărm
şi cineva se îneacă în apă,
cerându-ţi surd adevărul.
De ce eu? De ce tocmai mie?
De unde mă cunoaşte pe mine?
Să-şi cheme cunoscuţii,
rudele,
prietenii,
nu pe mine,
eu am nevoie de linişte,
vreau să mă odihnesc,
vreau să mă deconectez,
nu-i aşa,
nu cunosc, n-am văzut, n-am auzit.

... Şi omul se îneacă,
mai mult apăsat
de indiferenţa ta
decât tras în adânc de bulboane
astfel se îneacă el,
în vreme ce tu
teoretizezi
libertatea de a-l lăsa
liber
să se înece,
din moment ce nu tu
l-ai aruncat în apă.

Şi iată-te
în apă şi tu,
cerând ajutor,
ingrată e lumea,
oamenii au ajuns la indiferenţă,
fără nici o ruşine,
fără nici o remuşcare,
stau pe ţărm,
şi tu te îneci
şi îi strigi
şi ei îţi lasă libertatea
de a nu-ţi fi necesari,
dacă de atâtea ori
le-ai închis uşa-n nas
şi telefonul, când te-au rugat
întâmplător, ceva,
de ce să te tulbure acum,
când eşti liber să bei
toată apa lumii?

Bucură-te de libertate
naufragiul personal,
de ce să-i mai chemi,
de ce să-i mai învinovăţeşti,
ei fac cu tine
ceea ce şi tu faci cu ei,
îşi văd de treabă.
Nu-i treaba mea, nu-i treaba mea,
de ce să mă bag,
aşa a murit acum mulţi ani
un strălucit profesor de matematici,
într-o Craiovă indiferentă,
venea de la baia de aburi,
îi făcuseră frecţie la cap
şi a căzut pe stradă,
trecătorii - unii dintre ei elevi -
îl ocoleau, mirosea a spirt
şi lor li se părea că e beat
şi câţi nu au plâns apoi
aflând că l-ar fi putut salva
doar aplecându-i-se deasupra
cu puţină apă rece!

Indicii greşite, aşa şi pe dincolo,
toţi suntem hiperdeştepţi,
toţi ştim,
zvonuri şi colportaje,
nimic limpede
şi senzaţia bolnăvicioasă
că eşti liber
într-o seară
dumnezeiască
de pe lume.

Atunci, poţi comite crime,
atunci, poţi iubi mortal,
nici nu e mare deosebire
între iubire şi crimă,
iubeşti din toată lumea
o singură fiinţă,
omorând în sufletul tău
restul de cinci miliarde,
o seară de miracol,
în care ţi se pare
că eşti liber
să faci
numai ceea ce trebuie.

Astfel şi ei,
astfel şi eu,
omorâi o pădure întreagă
să-mi fac hârtie
pentru ca poemele mele
să ajungă la voi,
omorâi o mină de plumb
şi luai din viaţa semenilor mei,
tipografii de la "Casa Scânteii",
editorii de la "Cartea Românească"
şi muncitorii ceferişti
şi muncitorii de la fabrica de hârtie,
muncitorii forestieri,
ca să ajung până la voi,
astfel şi eu,
liber la masa mea de scris
dar nedoritor de libertate,
când e să-mi fac publică
libertatea de poet.

Sunt un om liber,
ceea ce scriu eu
ajunge până la voi.
Sunt un om liber,
poezia mea
are adresă,
are culoare,
are apartenenţă,
are personalitate juridică,
are miros,
are patrie,
are părinţi,
are defecte
şi are prin ce pădure
să ajungă la voi.

Câte nuiele m-au bătut în copilărie,
câte nuiele m-au bătut în tinereţe,
toate s-au prefăcut
în pădurea aceasta
care-mi este hârtie,
pentru poezia mea,
pentru libertatea de a vă fi poet.

Ceea ce ieri m-a durut
astăzi mă mângâie,
ceea ce m-a ars alaltăieri
astăzi mă oblojeşte,
pădurea-mi acoperă cu vuietul ei
rănile copilăriei şi ale adolescenţei,
supravieţuiesc rănilor mele
făcute cu nuiaua
şi tot pe nuia îmi transcriu
supravieţuirea
şi libertatea de a vă fi necesar.
Vă sunt necesar? Aveţi nevoie de mine?
E destul că, din când în când,
cade o pădure
în capcana hârtiei de scris?

Vă dau toată libertatea mea
pentru un semn de viaţă,
spuneţi-mi că vă mai sunt necesar,
nu mă lăsaţi singur, să înnebunesc
în libertatea cea mare
că n-aveţi nevoie de mine.

Vorbiţi-mi, scrieţi-mi, atenţionaţi-mă,
(Adresa mea este:
Adrian Păunescu, Bucureşti sectorul I,
strada Dionisie Lupu numărul 84)
dacă nu, să ştiţi că renunţ,
şi aşa sun unii care cred
că am scris prea mult,
arătaţi-mi adevărul, confirmaţi-mă,
infirmaţi-mă, dar auziţi-mă,
sunt un om liber,
adică nu pot trăi singur,
sunt un om liber,
adică am nevoie de ecou,
sunt un om liber,
adică
nu pot
fără voi,
nu pot,
credeţi-mă, sunt un om liber.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Antologia "Sunt un om liber" - 1989 (11 iulie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Ce este iluzia? A. M: Credinţa mintii ca eşti liber de ea este iluzia. I: Ce este libertatea? A. M: Eliberarea de minte cu toate "alegerile" sau credinţele ei despre "libertate" este Libertatea. I: Este libertatea o stare a minţii? A. M: Absolut nu, libertatea este de minte, nu pentru minte, de gând, nu pentru gând, de "eu", nu pentru "eu". I: Atunci cine se mai bucură de libertate dacă nu mai este "eu"-l? A. M: Libertatea este bucurie, fericire în ea însăşi fără subiect şi fără obiect. Când conştiinţa se recunoaşte pe sine ca şi conştiinţă explozia de fericire care are loc este definită drept ananda-beatitudine neţărmurită fără formă. I: Este libertatea o stare trecătoare? A. M: Cu siguranţă nu, libertatea este liberă atât de stările trecătoare cât şi de cele aparent netrecătoare. Ea este dincolo de orice aşteptare sau dualitate.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când spun "munţi" e prea lipsit de conţinut cuvântul "a plăcea". Dar acesta este începutul. Apoi " a plăcea" devine "a iubi" şi, parcă, nici acest verb nu e cel mai potrivit. Cert este că ei îţi învăluie la început sufletul, apoi pătrund în el şi începi să le simţi lipsa, îţi doreşti din nou, întâlnirea cu ei, vor deveni o chemare veşnică. Dacă există o îndoială, ea porneşte de la faptul că nu ne convine ideea de a fi înrobiţi de lucruri, numai că ei, munţii, nu sunt lucruri, ci un întreg univers a cărei frumuseţe omul o cucereşte cu efort şi, uneori, cu mai mult decât atât: ei sunt şi ştiinţă fiindcă avem nevoie de ea pentru a-i cunoaşte, pentru a-i înţelege, pentru a pătrunde în tainele lor. Între oamenii care îi colindă trebuie să existe relaţii de prietenie, de ajutorare, chiar de sacrificiu fiindcă, uneori eşti silit să-ţi rişti cel puţin sănătatea pentru a-ţi salva coechipierul. Acestea şi altele sunt munţii. Şi totuşi, în primul rând, ei sunt iubire."

Aurel Neron în Muntele şi iubirea, Capitolul al II-lea
Adăugat de Neron Aurel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adeseori, când spunem "Te iubesc!", ne focalizăm mai ales pe ideea de "te," adică a acelui care iubeşte şi mai puţin pe calitatea iubirii care este oferită. Acest lucru se petrece întrucât suntem captivi în ideea de sine. Gândim că avem un sine. Dar nu există aşa ceva precum un sine individual, separat. O floare este alcătuită numai din elemente "neflorale", cum ar fi clorofila, lumina soarelui şi apa. Dacă am îndepărta elementele neflorale ale florii, floare nu ar mai exista. O floare nu poate fiinţa numai prin ea singură. O floare poate fi numai interexistenţa noastră, a tuturor... Fiinţele umane sunt la fel. Nu putem exista numai prin noi înşine. Putem numai să interexistăm. Sunt alcătuit numai din elemente de nesine, precum pământul, soarele, părinţii şi strămoşii mei. Într-o relaţie, poţi vedea natura interexistenţei dintre tine şi cealaltă persoană, poţi vedea că suferinţa sa este propria ta suferinţă şi că fericirea ta este propria sa fericire. Din această perspectivă, vorbeşti şi acţionezi diferit. Acest lucru în sine poate alina atât de multă suferinţă.

citat din Thich Nhat Hanh
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Ascultă... Luci te iubeşte, Lia!
Lia: Nu, zău?! Ce nostim!
Maria: Vorbesc serios! Te iubeşte. Nespus de mult...
Lia: De unde ştii? Ţi-a spus el?
Maria: Nu... Dar nici nu era nevoie să-mi spună. Mi-am dat singură seama. Până una alta, chiar şi Nick a înţeles acest lucru.
Lia: Îmi pare rău, dar nu pot să te cred. Ţii prea mult la el, din cauza asta spui asemenea tâmpenii.
Maria: Nu-i adevărat! Nu sunt tâmpenii. Iar ca să te conving, am să-ţi spun că am observat de foarte mult timp faptul că el te iubeşte, nu acum, de curând; încă de când eram pe Terra şi nici măcar nu plecasem în misiune. De altfel, acesta a fost unicul motiv pentru care n-am încercat în tot acest timp să-l cuceresc de partea mea, din cauza ta, am renunţat la el, în favoarea ta; demonstrează-mi că n-am greşit atunci, procedând astfel!
Lia: Poftim?!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a te slăbi spiritual au găsit o metodă sigură, garantată 100%, şi anume să te înveţe să nu te iubeşti pe tine însuţi. Dacă un om nu se poate iubi pe sine, el nu poate iubi nici pe oricine altcineva. Invăţătura lor este foarte amăgitoare. Ei spun, "Iubeşte-i pe alţii" pentru că ştiu că dacă nu te iubeşti pe tine nu poţi să mai iubeşti deloc. Ei nu contenesc să spună, "Iubeşte-i pe alţii, iubeşte omenirea, iubeşte-l pe Dumnezeu, iubeşte natura, iubeşte-ţi soţia, iubeşte-ţi soţul, copiii, părinţii, dar nu te iubi pe tine," căci a te iubi pe tine este egoist, potrivit lor.

citat clasic din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu este superior, nimeni nu este inferior, şi nu există nici persoane egale între ele. Fiecare este unic. Egalitatea este, din punct de vedere psihologic, o aberaţie. Nu toţi oamenii pot fi un Albert Einstein sau un Rabindranath Tagore. Însă aceasta nu înseamnă că Rabindranath Tagore este superior pentru că nu poţi fi asemenea lui. Nici el nu poate fi ca tine. Eu cred că fiecare reprezintă o manifestare unică. Trebuie deci să renunţăm la toate ideile de superioritate, inferioritate, egalitate şi inegalitate şi să le înlocuim cu ideea nouă de unicitate. Într-adevăr, fiecare individ este unic. Priveşte doar cu mai multă iubire şi vei vedea că fiecare individ are ceva propriu, un lucru pe care nu îl mai are nimeni altcineva.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu avem existenţă fară transcendenţă. Dacă omul se menţine înăuntrul destinului, dacă rezistă neclintit până la moarte, el nu poate să facă acest lucru doar prin sine. Ceea ce însă îl ajută aici este de altă natură decât orice ajutor venit din lume. Faptul că stă pe propriile lui picioare îl datoreaza unei mâini insesizabile, care poate fi simţită numai în libertatea sa, venind dinspre transcendenţă!

citat clasic din Karl Jaspers
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiască România

Dacă ne-nfruntă munţii, cu munţii ne vom bate
Pentru lumina ţării şi pentru libertate
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus
Decât slujirea ţării nimic nu-i mai presus
Jurăm credinţă luptei, oricât ar fi de grea
Jurăm că pentru ţară şi viaţa ne-o vom da
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România

Trăiască-n fericire şi-n linişte poporul
Trăiască România, trăiască tricolorul.

Dar ţara nu se face cu laşi, cu apatrizi
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curăţăm tot răul din viaţa României
Că noi suntem partidul şi ţara omeniei
Nu creadă hoţii muncii că ei sunt mari şi tari
Noi suntem patrioţii revoluţionari
Avem contract pe viaţă cu visul şi cu glia
Trăiască libertatea, trăiască România

A noastră este ţara c-o moştenim deplin
Va trebui întreagă s-o dăm celor ce vin
La cei născuţi şi astăzi, şi mâine, şi poimâine
Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine
Nici călăreţi pe aer, nici cai fără călări
Nici ţară fără lume, nici lume fără ţări
Să crească-n lume pacea, dreptatea, bucuria
Trăiască libertatea, trăiască România

Trăiască muncitorii, ţăranii, cărturarii
Trăiască demnitatea cea fără de avarii
Dacă renunţi la luptă, n-ai ce să mai aştepţi
Nimica nu se face-n poziţie de drepţi
Să facem România prin toţi şi pentru toţi
Un teritoriu liber de-orice prejudecăţi
Să fie-al nostru dreptul şi-a noastră datoria
Trăiască libertatea, trăiască România

Jurăm din milioane de inimi şi destine
Din orice fel de sânge ne murmură în vine
Jurăm bătrân şi tânăr, femeie şi bărbat
Credinţă României necondiţionat
Că ţara-i bogăţia ce veşnic ne rămâne
Şi glasul ei ce îndeamnă: "Deşteaptă-te, române!"
Nu ne-nspăimântă nimeni cu forţa sau pustia
Trăiască libertatea, trăiască România

Suntem, de e nevoie, o ţară de soldaţi
Suntem, de e nevoie, un lanţ de munţi Carpaţi
Durerea ţării noastre făcută-i să ne doară
Ne place libertatea, ca oameni şi ca ţară
Şi soarele dreptăţii să lumineze sfânt
O ţară roşu, galben şi-albastru pe pământ
Aceasta-i viaţă noastră, aceasta ni-i tăria
Trăiască libertatea, trăiască România.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Cenaclul Flacăra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!