Vis

În somn la masa mea de scris
Visam să scap de sărăcie;
"Scapi", mi-a zis Băsescu-n vis,
"Dar când... nici Dumnezeu nu ştie!"

epigramă de Ion Romanescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certitudine

Dragostea, pe-acest pământ,
Mereu mi-a dat bătăi de cap
Sigur sunt, nici în mormânt
De focul mândrelor... nu scap.

epigramă de Ion Romanescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plâns în somn, iubito

Am plâns în somn, iubito,
Visam c-ai fi murit
Şi chiar după trezire
Plânsei necontenit.

Am plâns în somn, iubito,
Visam că m-ai lăsat
Şi chiar după trezire
Plânsei nemângâiat.

Am plâns în somn, iubito,
Visam ce drag ţi-s eu
Şi chiar după trezire
Amarnic plâng mereu.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantheism la repezeală

Vin acum şi zic:
Băi frate! Tu ai văzut un somn să doarmă
sau aerul să respire oameni
sau o baltă de spadă în sânge
sau o casă zidind un zidar?
Pe bune frate! Pe bune!
Tu ai văzut un înger mort de beat
deasupra lui cu un beţiv păzindu-l?
Nici eu frate! Frate nici eu!
Doar Dumnezeu ştie
frate.. doar Dumnezeu
mai ştie
de minele din tine
de tinele din eu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi noapte te-am visat

Noaptea a trecut
În visuri grele m-am zbătut
Şi nu pot visul hoinăresc
Să-l tălmăcesc

Gânduri mă cuprind
Lumini în suflet mi se-aprind
Şi fiindcă gândul mi-e pustiu
De-aceea-ţi scriu

Azi noapte te-am visat
Şi m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Şi-apoi m-ai înşelat

Minciunile din vis
Eu niciodată n-am crezut
Dar noaptea asta m-am temut
De-aceea eu ţi-am scris

Răspunde-mi tu sau să-mi răspundă orişicine
Care din voi, visul sau tu, minţiţi mai bine

Azi noapte te-am visat
Şi m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Şi-apoi m-ai înşelat

Răspunde-mi tu sau să-mi răspundă orişicine
Care din voi, visul sau tu, minţiţi mai bine

Azi noapte te-am visat
Şi m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Şi-apoi m-ai înşelat.

cântec interpretat de Titi Botez
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Dumnezeu a împărţit darurile

Când Bunul Sfântul Dumnezeu
Rostit-a blând numele meu,
Mi-a spus că îmi dă spirit, minte,
Talent la scris şi simţăminte,
Şi-a spus că-ar fi prea mult ca mie
Să îmi mai dea şi bogăţie...

pamflet de George Budoi din Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (5 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sărăcie scapi muncind.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sărăcie

Sărăcia

E boală grea, supărătoare,
Face ravagii în stomac,
Iar de bagi mâna-n buzunare,
Abia găseşti pentru... spanac.

definiţie epigramatică de Ion Romanescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nebunii visam

Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Şi jur c-aş fi dormit la infinit,
De nu simţeam, acolo, mâna ta.

Când buzele ni se împerecheară
Şi trupurile sau înlănţuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleşit.

Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce şi fierbinte
Şi-n clipele atâtea de puţine,
Iubito, nu erai deloc, cuminte.

Ce nebunii visam în dimineaţă,
Cuvintele când se topeau în şoapte
Şi când simţeam că soarta mă răsfaţă,
Eu mă rugam, să fie iarăşi noapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am săturat să am dreptate

- Înger, îngeraşul meu,
ce mi Te-a dat Dumnezeu,
venele se taie greu...
Inutilitatea noastră cea de toate zilele
nu mai mi-o da mie astăzi
nici în timpul zilei
pentru a-mi câştiga cu ea "existenţa"
făcând sluj în faţa proştilor atotştiutori
şi a curvelor atotputernice,
şi nici în timpul nopţii
când, după ce-mi iau calmantul,
aştept cu nesaţ
entuziasmul încremenirii
cu speranţa că numai în somn
există un viitor.
M-am săturat să am dreptate, Îngere!
Pentru mine, gloriosul
veni, vidi, vici
se traduce: am venit, am văzut, am scuipat!
Dar, de la o vreme, scuipatul mi-a secat ;
nu mai am resurse, Îngere,
înţelegi?!...

... Nu ştiu ce şi cât înţelege Îngerul ;
stau de vorbă cu El
pentru că n-am cui spune ce mă doare.
Cert e că, smerit fiind,
ştie să tacă,
ştie să asculte...
Ciudat mai e şi Îngerul ăsta!
Când am dreptate,
nu mă contrazice, dar nici nu-mi vorbeşte.
Uneori însă, deşi nu am dreptate,
mă ia în braţe pe neaşteptate, ca pe-un copil,
şi – fără să merit câtuşi de puţin –
mă strânge la piept
până când orice zbatere, orice scâncet
se-neacă în dragostea Lui.

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nebunii visam

Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Şi jur c-aş fi dormit la infinit,
De nu simţeam, acolo, mâna ta.

Când buzele ni se împerecheară
Şi trupurile sau înlănţuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleşit.

Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce şi fierbinte
Şi-n clipele atâtea de puţine,
Iubito! nu erai deloc, cuminte.

Ce nebunii visam în dimineaţă,
Cuvintele când se topeau în şoapte
Şi când simţeam că soarta mă răsfaţă,
Ispita avea gust de mere coapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la masa boierească scapi cu fuga pe fereastră.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu mi-a dat...

Dumnezeu mi-a dat cuvântul,
mi-a dat lacrima şi gândul.
Mi-a dat zâmbetul copilăriei
şi puterea bărbăţiei.
Mi-a dat avântul tinereţii
şi liniştea bătrâneţii.
Mi-a dat visul înălţării
şi măreţia afirmării.
Mi-a dat aripi ca să zbor,
curajos, cutezător.
Cu zâmbetul m-a înzestrat
şi chipul mi-a luminat.
Pentru fapta-i nobilă, măreaţă,
smerit, acum, îi mulţumesc!
De la El am primit viaţă,
porunca Lui împlinesc.

poezie de Dumitru Delcă (3 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
şi ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
cu toate că asculta şi el.
Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
şi-şi miscă geana parca-ar zice
că ea ştie ceva,
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte la masa de scris

ore lungi le petrec la masa de scris
vesele cuvinte îmi străbat fiinţa
în toamna vieţii un vis mi-este promis
care să întregească toată conştiinţa.

în inimă dezvolt sentimente de pace
este menirea mea în acest univers
însămânţez în lume slovele dibace
să schimbe purtarea îngerului pervers.

melancolică-n galben romantică în verde
trăiesc natura toamnei longevivă vivace
îngerii de veghe vreau să mă dezmierde
să trec peste abisuri puternică locvace.

nici o amintire în mine nu se pierde
insomnia nopţii muguri de lumină se preface.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt la masa de scris

aştept să se întoarcă visele nomade
să picteze noaptea altarul cu îngeri
iubirea arzândă ctitoreşte arcade
peste focul ce arde regrete, înfrângeri.

flăcări de speranţă ard gânduri uscate
golul din mintea mea se umple cu idei
am împletit cuvinte de stele fermecate
un romantism aparte curge din condei.

azi voi plăti facturi cu ultima cutumă
să nu rămân datoare nimănui
pe doruri se asterne praful de humă
unde dragoste este nici disperare nu-i.

se risipeşte freamătul la masa de scris
slove deschid cerul cu miracol promis

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâni...

Fântâni de dor,
Fără somn uşor.
Fântâni de vis,
Fără nume scris.
Fântâni de trăiri,
Pline cu amintiri.
Fântâni la apus,
Tinereţea mi s-a scurs,
Cu bune şi rele,
Cum mi-a fost scris în ele.
Învârtind al destinului fus,
Caut lumina spiritului frumos,
Şi mă scald aprins,
Spre înălţimi de vis,
Pentru nemurire.

poezie de Valeria Mahok (15 septembrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

... şi era duminică

când m-am trezit era dimineaţă
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era şi Dumnezeu printre ei
de undeva dintr-un colţ
mă privea ca pe un străin
mi- a scanat trupul gol
întins pe masa acoperită
cu un cearşaf alb
mi-a contabilizat bătăile de inimă
şi pe fundalul acela de linişte deplină
s- a aplecat peste mine
şi mi-a şoptit
"nu e foarte rău
linişteste-te..."
când am deschis ochii
instinctiv
m-am uitat pe fereastra întredeschisă

cerul era plin cu păsări...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aş putea crede în Dumnezeu când, numai săptămâna trecută, mi-a prins limba în rola unei maşini de scris electrice?

citat din Woody Allen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă ştie

Se pleacă ziua înspre seară
Se-aprinde un luceafăr sus
Mă-nconjura tăceri de ceară
Pândind cuvintele ce nu-s.
Mi-s munţii-alături la picioare
Şi trece-un maine peste ieri
Mai plânge-un cântec, mă mai doare
Mai sufla-un vânt de nicăieri.

Mă mai arat într-o oglindă,
Mă mai privesc un pic şi las
Să-mi ardă stelele în tindă,
În liniştea ce mi-a rămas.

Un val se-nalţă peste-o mie,
O zi s-a dus, o alta nu-i
M-am rătăcit şi nu mă ştie
Nici Dumnezeu de sunt a Lui...

Mă uiţi, Dumnezeu
Mă tulbură-o stea
E sufletul meu
E inima mea...

poezie de Adriana Cristea (31 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţelul, amicul meu

Într-o curte, la o casă,
Cu flori mândre la terasă,
E-un căţel, ca nimeni altul,
Cred că-l ştiţi şi voi, Băiatul!...
Cu picioarele lui, scurte,
Se tot zbenguie prin curte,
Iar blăniţa lui tărcată
Se iveşte după poartă.

Latră rar şi cum se ştie,
Nu prea face gălăgie,
Nici nu sforăie în somn,
Ce mai, parcă e un domn...
Pe când m-am apropiat
De căţelul, zis Băiat,
M-a luat cu binişorul,
Mi-a adulmecat piciorul,

Ne-am simţit, aşa, deodată,
Buni amici pe viaţa toată.
Dar avea o jucărie
Ce mi-a trebuit şi mie,
Un oscior roşcat, din plastic...
Ce-a urmat, a fost fantastic!
Când am pus mâna pe os,
M-a privit în ochi, gelos,

S-a pornit pe un lătrat,
Spre picior şi-a îndreptat
Dinţii lustruiţi, colţoşi,
Rânduiţi şi sănătoşi!
Şi am înţeles îndată
Că nu-i fraier niciodată.
Chiar de-i lord, Băiatul ştie:
Ce-i al lui, nu-i jucărie!

poezie de Gabriela Genţiana Groza (8 iunie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!