Balanța

Perfidul nume, fără acoperire
-Corespondent, absent în realitate-
Doar simplă noțiune despre cantitate,
Crezută de novici!... E-o ispitire!

E judecata oarbă-ntr-o minciună
Înșelătoare-n dublul de-nțeles;
E neputința, la dreptate, fără acces,
Ce moare iluzoriu-n vis... fără arvună.

Ustensil zilnic, mască la sustras,
Ce-nclină-n avantaj de numerar;
Cu unic sens la cel ce-are cântar
Cu greutăți apăsătoare, într-un tas.

Înclinație paranormală-n caracter,
Cu iz de explicație astrală;
Un simplu horor scop ce-ți spune boală,
Ori ghinion, averi... ce-ar fi din cer.

Dar însăși viața-i cumul de minciuni,
Cu păcăleli, în false de percepte;
Că munca, cinstea și morala-s drepte,
Iar fericire, lux și averi-s deșertăciuni?!

În fond, natura însăși nu o are,
Proliferând și oamenii ca-n junglă;
În marș, peste cadavre, ca să strângă
Doar cei fără de milă... la oroare!

E titlul lecției de primă importanță,
Că răutatea-i singurul destin
Ce-asigură o apreciere... Doar un vis divin
Căci tot ce-i, Univers și lume, n-au nicio balanță...

poezie de (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Judecata

Când judecata nu e dreaptă
E semn... că-i fără judecată;
Cum proasta, nu e înțeleaptă,
Fecioara nu-i... o desfrânată!...

Când orice probă-i ignorată
Și adevăr răstălmăcit;
Ori judecata e ingrată,
Ori cine-o face, pervertit!...

Când cel ce judecă nu simte
Că rău făcut fără de vină
E precum capul fără minte
Și bec aprins, fără lumină...

... Așa e "dreptul", râs în barbă
Cu ușa-nchisă... luată clanță;
Justiția pe-ascuns e oarbă,
Cu greutăți... fără balanță!!!...

Căci... "altul"... n-are importanță!?!

poezie de (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pierdere

Să pierzi, e implicit să ai;
Mai mult decât pe tine, un integru...
Să-ți faci balanța între alb și negru;
Căci nu poți pierde, ce de preferință, dai...

Ba încă, te poți pierde, relativ,
În parte sau total, în circumstanțe;
Avutul de o viață, în instanțe,
Sau parte, fără noimă sau cu un motiv...

E pierderea de fizic sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viață;
Ca și cum existența-i simplă ață
Ce-o rupi... faci nod. Sau este-un simplu cuget...

Mister, este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele... pierduții printre nori;
Sunt numai suferințe, n-au dezmierd.

Să fie doar un tas cu dedicații
În care unii au prescris nereușite;
Un tur de mâini cu mințile zdrelite,
Iar alții, doar câștig și incantații?

Și oare cine ține talere egale
Și cum împarte greutăți... nemăsurat?
Cum apriori poate fi-neînduplecat
D-inechitatea; lux și fericire... cu spitale!?

Să fie doar un minus din egal;
Din ce a fost... scăzut din material?
Sau e un vid, indus universal,
De nerecuperat; cum mortu-i imortal?!?

Cum se acceptă, în singur Univers,
Doar instabilitate și incertă pace?
Suntem sortiți, fără de schimb la a bine-face?!...
Lăsați-o moartă, nu-i dreptate, nu-i niciun demers!

poezie de (17 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Impostura ipocriziei invidiei

Subjug, la tot, într-una, într-o pururea balanță,
Fără criteriu propriu, de ego în importanță;
Ocult pretins de știință, cultura, cultul mistic,
Talentul nenăscut... în impostor artistic.

Pretenția, tupeul fără temeinicie,
Cum popa ce-n ateu își face bogăție
Râvnind să-i vadă morți pe toți, ce-s încă vii
Și, morții să renască spre a boteza copii.

Iluzia, crezută, un adevăr palpabil
Că minte e minciună, nu gajul de capabil.
Speranța, fără margini, că și nimicul crește
Și, zero-umflat din nul, laur se încolăcește.

Jindul, că vreun blestem decade reușite
Vecinului, nevasta i-o ia pe căi greșite.
Credința, într-un cutremur, că va distruge o lume...
Să rămână doar el, cu tot... și cu renume...

poezie de (25 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ghinion

Fapt unic sau o înlănțuire fulminantă
Fără control, voință, nici dreptate...
Pedeapsă aplicată cu seninătate
De-o machiavelică entitate inductantă.

E-o parte din egalul de balanță
Pierdut nemeritat de la câștig;
Cum pește prins, scăpat, rupând cârlig...
E paria la reușită, dintr-o discrepanță.

Visezi succese sau pretinzi normalul
-Îndreptățit de a ști totul și d-efort-
De ambiții ce n-ai renunța nici viu, nici mort...
Și brusc pierzi tot sau doar esențialul.

E-o blasfemie de ocult a întâmplării
Ce-mparte lumea în săraci ori fortunați.
... Sau din extazici îi transformă în ratați,
Fără respect! E non valoarea renegării!

Te pierzi! Eșantion de etalon;
Ades poate-l invoci, să ai o scuză...
Neimportant e geniul... minte-obtuză!?!...
Ești pur și simplu, la discreția de-un ghinion!!!

poezie de (20 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Viața

Viața este-un parcurs în paralel;
De îmbătrânire fizică, fără planificare,
Sau câteodată un parcurs spre țel...
Și gând nemuritor într-o perpetuă exersare!

Viața-i o mască adesea obligat s-o porți
Ca să dea bine, sau e-un fel de-a fi
Ce ți-l impui tu singur; un căutat de porți
La care bați c-un nume fără importanță... Știi!...

... Că e și nudul, viața și pe-afară și-n înăuntru,
Ce nici n-arăți cu adevărat decât oglinzii
Și ascunzi perindele ce fug; le știe gându'
Ce-l nu vei spune-n veci nici funiei, nici grinzii!

Viața-i un trepăduș, ce-l știi, crezi că-i al tău
Și nu-i; tu-i ești al ei, la libera discreție,
Chiar de te-ncumeți să faci numai bine, nu și rău...
Rămâne ea, cuiva! Tu!... O zi, cadavrul de pe masa de disecție!

Viața-i frumoasă cum buchetul ce-i în vază,
Ce te încântă în culori și dulci parfumuri;
Dar tija s-a tăiat cu țipătul de-o primă zi, la prima rază
Și tot mai veștedă-i, de-un car de-atât de multe drumuri!...

Viața-i doar gust endorfic de plăcere
Găsită apoi în reflecții din trecute
Atât de rele, când au fost... sau bune efemere!...
Doar gând și mintea le pictând, pe dispărute...

poezie de (30 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Adversitate-i...

... Când opoziția-i un cert în preambul
Neexplicat, căci e inexplicabil
Când din haotic faci indubitabil,
Vestimentând în robă jurământ credul...

... Se înfiripă încet cu gust de ură
Hrănită sadic din exces narcisic,
Se virulând ca-ntr-o ștafetă de olimpic,
Pasându-se-n ranchiună, ce-adevăr sperjură...

Justificată, e calitate și-și conferă
Temeinicie-n dreptul la dreptate
Fără rabat; că făr-adversitate
Întregu-i incomplet, doar (h)emi-sferă...

... Și se prelinge-n încâlciri colante,
Negând valori prin afirmări meschine
Răstălmăcind bun, rău... și răul bine,
În falsul facerii abracadabrante.

Este pe viață sau pe părți de bunuri,
Împarte-o lume fără scara hărții,
Mizând pe neștiința de mister a morții;
Pân' la o cere, a lăsa pe drumuri...

E purtătoare de dureri atroce
Fără vreun leac, căci nu este o boală;
Doar nevăzutu-i negru, prostul fără școală
Ce crede drept cuvânt doar urletul de voce...

E peste "adversar", nu știe echitate,
Se lăfăie-n minciună, crez, de-i repetată!
Nu are vreo geneză, nu știe soră, tată...
E yangu-n excelență, e doar adversitate!

poezie de (28 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neconvingătoare replicare

Mă întreb pentru ce goana apocaliptică de procreere,
De la bacterii și furnici, primate, păsări, om, lepidoptere?
Ce țintă le e așa supremă, într-un etern consum de-amor?...
E oare râvna narcis, surdă doar pentru un existent decor?
Și cu-i priește oare lupta neîncetată pentru-a fi
Noi replici -când alt scop nu e- decât perpetuul zi cu zi?...
Pentru ce albine viața-și riscă eviscerând pe-un vârf de ac?...
Zău nu mai știu; gândește oare microb să treacă veac de veac?...
... Căci tot nu cred că-i tot doar intuiție și gustul pentru rut,
Așa neînvățat, ca și cum cipul ribozomic e înnăscut
Fără vreo noimă, nici cutumă, numai o simplă repetiție
Fără rol scris?!... Nu-i logică!... Căci lume n-ar mai fi!... Doar dispariție!?!

poezie de (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asexuat

Sunt organism asexuat;
N-am niciun interes frivol...
Iubirea -am deliberat-
E-anacronism, e fără rol!

Dorințele îmi sunt percepte;
Refuz "pipițe", "gigolo"...
Criteriu-i... fără de inepte!
Nici glas, nici inimi "tremolo"!

Lumea-i creată matematic,
Cu calcul de ieșiri, intrări;
Nu-i loc de hâd, sau de simpatic...
Criteriu-i unic... doar valori!

E singură, oportunitatea;
Fără credințe sau etnii!
Valoare-i, superioritatea;
Facem copii, top-jucării!

E-o lume de perfecțiune
Cu standarde de calitate;
Ieșiri "en gros" și micțiune
Vom deveni... eternitate!?!

poezie de (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie

Teleapelul

Mereu inopinată vocea în teleportare
Când chiar neașteptată, este mereu surpriză
Din poli se contactând într-o electroliză
Fără de rezultat știut, o întâmplătoare.

În fond nimic nu este total întâmplător
Căci apelantul știe în timp ce-are să ceară...
Și-a programat apel devreme, de cu seară
Își repetând în minte scopul, sârguitor.

Este inechitabil însăși apelu-n sine
Căci cel care-l primește și-n grabă îi răspunde,
Habar nu are cine-i, cui i-adresat, de unde;
Veșnic nepregătit îl întoarce cum îi vine.

Morala-i foarte simplă; când primești un semnal
Reflecția urgentă-i pentru cine-i, ce-l doare
Și-n timp ce voce asculți, doar puneți întrebare;
Spune-i s-aștepte o clipă, așa doar teatral!

Dă de-nțeles că altu-i deja pe fir, așteaptă
Și timp ia-ți-l să ai răspuns, ce se cuvine;
Să nu fi prins prostește cu pantalonii-n vine
De cel ce te-a sunat, cu vocea-i... înțeleaptă!

Chiar în amurg primesc apel; nimic precis,
Așa din întâmplare, că-i singură și-i plat...
Și doar dintr-o greșeală de număr a sunat
Și cum s-a nimerit... ar da din ce-a promis!?

poezie de (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Ce-ar fi viața fără amintiri?
Și sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Și trupul viu fără simț și simțiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.

poezie de (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Definesc viață

Ce-o să mă coste lenea inerției!
Îmi pier timpul
cu ochi fixați aiurea,
neștiut de nimeni, doar îmi purtând securea
inconștient d-epuizarea avuției
abstracte,
partajată între două acte
fără a mi se indica nici anotimpul;
cât va dura plăcerea
fără a mi se cunoaște în vreun fel vrerea.

Oare tu cum numeri...
și ce-nseamnă folos?...
Al cui?...
Pe cine porți pe umeri;
căci nu mi s-a propus
să iau ceva de sus, pe sus,
de ce sunt pus să modelez o scoarță,
să scrijelesc cu-n cui
de os
ce sunt, în fond!...
... Lăsând deoparte mintea-mi hoață
ce pare fără limite de timp, un bond!?

Mă păcălesc -și zic că sunt inteligent-
cu o himeră
denumită arbitrar,
se pare peste tot, mai bărbătește...
suflet;
un excipient,
un fel de sferă,
singurul ce clocotește
fără numerar,
imaterial... nici cel puțin un cuget.

Înseamnă că "sunt"... "lipsă",
și nu sunt, sigur, dacă nu spun... sunt,
sau dacă m-aș piti-n pământ;
deci nu exist, în fapt...
nu sunt,
trăiesc în propriul gând,
sunt o eclipsă
într-o realitate de inapt
ce mi-o fac singur așa-zisă...
o ideală, interzisă...

Oare
sunt eu
... sau e doar viața
ce-i floare
efemeră
iar eu "sunt" gheața,
un fond de Dumnezeu,
o topitură-n timp,
infinitate dintr-o eră;
s-asigur cărăuș... continuu
primăvăratec anotimp,
pe un traseu lipsit de rectiliniu.

Și-n fond greșesc,
că nefiind... n-am cum nimic să definesc!

poezie de (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânditorul

Îmi caut veșnic alte definiții
Așa cum n-au fost spuse înainte,
Căci mă feresc, ca-n dragoste, de repetiții
Și plictisit sunt, doar să fiu... cuminte.

Tot metaforic vreau și-n epitete,
Mă străduiesc ca-ntr-o pictură să pun nuanță,
Căci sunt sătul de-atât de multe etichete
Și de prostia etalată-n soi de importanță!...

Tot reflectez la timpul cum era-n înainte;
Cum oare se-nghega dorința, gândul,
Când încă nu erau nici gestul, nici cuvinte?...
Cum se iubea și cum cerea, mânca... flămândul?

Sau e un moft, când lumea-i foarte simplă
Așa cum și natura pare sau o fi? Nu știu
Și nu-i nevoie-n van de zvâcnete de tâmplă
Când totu-i mai ușor, fără obstacol ca-n deșert... pustiu!

Și câte exemple sunt, de "limpezi" reușiți... Ce fistichiu!

poezie de (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Demoni

am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început și fără sfârșit,
unde până și Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe fața Pământului,
vorbind cu El însuși
despre noua
arhitectură a Raiului,

am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind niște umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenușă
de fier
peste ochii obosiți ai societății
și peste
noua dezordine mondială,
să mă cert
de moarte
doar cu demonii mei
fără viziune,
care îmi denaturează
perspectivele asupra lumii
și năzuințele,
din când
în când.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpuri

Timpuri grele împovărează umerii vechii țărâne,
Când nu știm ce foc aduce lumina zilei de mâine.
Veșnic cântă orologiul lumii pline de sfârșituri,
Pe când viața își încheie simfonia doar în chipuri.

Oameni fără de valoare fură pâinea unor neamuri
Și se roagă în biserici purtând fel și fel de hramuri;
Într-o lume-n care unul calcă viu peste dreptate,
Tot acela se-amăgește năziund spre demnitate.

Și mari vise își destramă firul fără tălmăcire,
Pierzându-și apoi lumina într-un hău de amăgire;
Cei ce caută frenetic cheia tainei către soartă,
Își fereacă pe vecie simpla fericirii poartă.

Timpul trece fără milă și în goana lui amară,
Omenirea înnebunește în trecerea ei fugară.
Însăși viața e o luptă pentru rostul ei în lume,
Cu stindardul de izbândă doar uitarea unui nume.

poezie de (9 august 2014)
Adăugat de Alexandra ChirvasituSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Augustin Jianu

Pleacă lumea prin lume

Pleacă lumea prin lume,
Plec și eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.

Fără țintă anume,
Cu un dram de noroc,
Și nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.

Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.

Mai privesc ochii țintă,
De grăbiți trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea ușor trădători.

Despre viață și taine,
Numai ochii vorbesc,
Dezbrăcați ca de haine,
De minciuni și livresc.

Pleacă lumea prin lume,
Plec și eu spre destin,
Trecător fără nume,
Augustin clandestin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Moartea

Mai mult, mult, suntem morți decât vii, că-n fond viața-i o mică parte a morții
atotstăpânitoare, sigură de-al său statut de veșnicie fără nicio intervenție a sorții,
căci inerția-i o scutește de ambiții; nu i se pretinde vreun sfârșit că n-are început,
nu naște din ceva, e doar un recâștig de liniște din zbuciumul de-un viitor trecut!

E demografic "pan", în preponderență, moartea, că este mult mai populată, multă
și nici nu-i complicată cum e viața ce-o-ntrerupe cu un strigăt de izbândă; o insultă
ce-și va primi pedeapsa, niciodată prea târziu, căci oricum n-are nicio vârstă
neviețuitoarea și nici cu firea nu se pierde, căci singura în echitatea ei e justă!...

... Pentru că moartea e egală, o necunoscută fără fală, ascunsă, rece
și-oricât este de nedorită, este universul acceptabil; la oricine trece...
doar o amintire-i de exist, infinitezimal de scurtă, fără vreo convingere,
într-o beție a amânării gândului de-orice reflecție îl amăgind până la stingere.

De ne-am muri trăirea, să nu fim, oh cât ne-am prelungi din moarte
și-am fi un punct neînceput, de negru ce nicio viață n-ar desparte,
doar s-adunând în linii, în carouri; ar fi-n sfârșit eterna netrăire
cum spațiul dintre stele, ce-s puține! Am fi și noi în fine un minus univers, o nimicire...

poezie de (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Explicație

Încerc într-un târziu să aflu ce-i esență
din trecerea prin timp, galop de existență,
căci naștere și moarte nu ar avea mobil
la om, la vertebrate!?... Cum moartea-i la bacil...

... indus în lanț, mecanic, mim la necerebrate
fără de gând în simțuri, mesaj, celeritate,
neștiind c-a ști-i s-aleagă a face e reprodus;
nimic decis, doar ciclu cu naștere-n apus!

Mintea, singură-i scula de vrând; e programată
în parcurs de drum s-adune în fiu uzatul tată
și-n pus la cap fărâme, neantu-o aberație
din fost, citit, exist test... Nou s-aibă explicație!...

... deci singurul motiv de-a fi e-o dizertație
și atunci; etern aș fi... sau ioc, de-mi fac total ablație?!?...

poezie de (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șofer... de-o viață

Îs la pas, pe strada cu sens unic,
Fără s-apăs adânc pedala,
Căci am un simțământ lăuntric;
Se circulă... tot alandala.

Încerc să țin doar inerția,
Să mă feresc de orice "stop";
Să nu transform în noapte, ziua,
Să n-am finalul, singur scop.

Mi-am luat, pe parcurs, parteneri
Printre puținele escale,
Ce le înscriu, trecute, ieri...
Le rup și da și nu, petale.

Adaug ani, câte puțin,
Șofez, preventiv, experiențe.
Ades nici nu mai intervin...
Nu fac deranj de existențe.

Bagajele-am făcut remorci,
Ce las garate la sfârșit;
Oricum nu poți să le întorci,
Căci strada duce-n infinit...

Încerc să îmi predau ștafetă,
-Un mâine eu, nou regăsit
Vechi- să devin o amuletă...
"Pierdut șofer, pe sens unic!!!"

poezie de (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie

Interioare...

Ascunzișuri acoperite de fumigene mascante
cu cotloane întortocheate ce irump în ieșiri violente,
uneori doar exprimate în subterfugii ezitante,
sau pur și simplu, sunt doar recunoașteri de realități... evidente.

Inexplorabilul e doar dogmatic, invocat în loc de neștiință...
Este-o simplă inerție, ce încearcă să-și justifice inacțiune,
sub neverosimilitatea unei pretinse lipse de putință,
dar cu pretenția unei pseudocunoașteri proclamate, sau prin... delațiune.

Suntem copleșiți de descoperitori futuriști de destine
fără școli pertinente ale științei, doar profitori de ocazie, autodidacți,
simulatori de evenimente incontrolabile, invocate spre deruta de sine;
cu scop coercitiv, de obținere de profituri fără nicio justificare, niște abstracți...

Oricum suntem niște produși cosmici, ai astralului nemărginit,
sensibili conjuncturilor de așezări la masa... Universală,
și precum oceanul, ce se ridică doar la trecerea unei Luni-satelit...
Inima, mintea, și în general trupul, nu sunt numai o existență... carnală.

Interioarele, în fond, țin de-o arhitectură cu proiecte precise,
cu termene de execuție asumate și realizate după standarde personale,
ce ar ține de reguli, regulamente și legislații, la plural "bine- simțite";
dar adesea sunt dejucate machiavelic, cu cert suport în relații... de o minte anormală!

Concluzia ar fi irefutabilă, prin însăși înțelesul de "interior",
care presupune fără putință de tăgadă, că totul necesită o deschidere...
Deci pentru evitarea exploziei concentrării minciunii și a perversului "superior"
Ar fi necesară, la fața locului, pentru început, cel puțin o serioasă... descindere!!!

poezie de (12 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

Altfel de mamă

Noi cu toții avem 3 mame:
una-i mamă pe Pământ,
una este Mamă-n Ceruri,
iar a treia e Natura,
ce ne-nvață ce-i frumosul
prin miros de albi nuferi
și-n dulce zbor de fluturi..

Dar, noi fii nerecunoscători
uităm că ochii noștri
se vor oglindi mereu
în văi, munți și ape limpezi,
căci, Natura este mama...
Mama noastră... a tuturor.

Azi distrugem tot ce este mai frumos...
Florile și iarba verde
se vor stinge fără rost,
căci, noi oameni
fără suflet
otrăvim natura vie,
negândindu-ne vreodată
cât de greu o să ne fie...

Fără roua dimineții,
fără roze cu parfum îmbietor...
Doar izvoarele secate
și copacii fără frunze,
ne vor aminti mereu
că natura a fost prezentă
și a fost Mamă peste tot...
Tot ce-a fost viu și frumos!

Lacrimi reci, de sânge, parcă
se preling acum din ramuri
și Natura ne șoptește,
printr-un suspin dureros..
Să o lăsăm să trăiască,
căci, de n-am mai avea Mamă....
Vom fi simpli muritori
într-un haos monoton..
Fără dulce aer proaspăt,
fără iarbă de mătase..
Și cât vei vedea cu ochii
câmpiile vor fi pustii,
doar cu pâclă peste vii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook