Balanța
Perfidul nume, fără acoperire
-Corespondent, absent în realitate-
Doar simplă noțiune despre cantitate,
Crezută de novici!... E-o ispitire!
E judecata oarbă-ntr-o minciună
Înșelătoare-n dublul de-nțeles;
E neputința, la dreptate, fără acces,
Ce moare iluzoriu-n vis... fără arvună.
Ustensil zilnic, mască la sustras,
Ce-nclină-n avantaj de numerar;
Cu unic sens la cel ce-are cântar
Cu greutăți apăsătoare, într-un tas.
Înclinație paranormală-n caracter,
Cu iz de explicație astrală;
Un simplu horor scop ce-ți spune boală,
Ori ghinion, averi... ce-ar fi din cer.
Dar însăși viața-i cumul de minciuni,
Cu păcăleli, în false de percepte;
Că munca, cinstea și morala-s drepte,
Iar fericire, lux și averi-s deșertăciuni?!
În fond, natura însăși nu o are,
Proliferând și oamenii ca-n junglă;
În marș, peste cadavre, ca să strângă
Doar cei fără de milă... la oroare!
E titlul lecției de primă importanță,
Că răutatea-i singurul destin
Ce-asigură o apreciere... Doar un vis divin
Căci tot ce-i, Univers și lume, n-au nicio balanță...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre minciună
- poezii despre timp
- poezii despre păcăleli
- poezii despre natură
- poezii despre măști
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre lecții
- poezii despre ghinion
- lecții de engleză
Citate similare
Judecata
Când judecata nu e dreaptă
E semn... că-i fără judecată;
Cum proasta, nu e înțeleaptă,
Fecioara nu-i... o desfrânată!...
Când orice probă-i ignorată
Și adevăr răstălmăcit;
Ori judecata e ingrată,
Ori cine-o face, pervertit!...
Când cel ce judecă nu simte
Că rău făcut fără de vină
E precum capul fără minte
Și bec aprins, fără lumină...
... Așa e "dreptul", râs în barbă
Cu ușa-nchisă... luată clanță;
Justiția pe-ascuns e oarbă,
Cu greutăți... fără balanță!!!...
Căci... "altul"... n-are importanță!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre virginitate
- poezii despre vinovăție
- poezii despre prostie
- poezii despre lumină
- poezii despre justiție
- poezii despre desfrânare
- poezii despre adevăr
Pierdere
Să pierzi, e implicit să ai;
Mai mult decât pe tine, un integru...
Să-ți faci balanța între alb și negru;
Căci nu poți pierde, ce de preferință, dai...
Ba încă, te poți pierde, relativ,
În parte sau total, în circumstanțe;
Avutul de o viață, în instanțe,
Sau parte, fără noimă sau cu un motiv...
E pierderea de fizic sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viață;
Ca și cum existența-i simplă ață
Ce-o rupi... faci nod. Sau este-un simplu cuget...
Mister, este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele... pierduții printre nori;
Sunt numai suferințe, n-au dezmierd.
Să fie doar un tas cu dedicații
În care unii au prescris nereușite;
Un tur de mâini cu mințile zdrelite,
Iar alții, doar câștig și incantații?
Și oare cine ține talere egale
Și cum împarte greutăți... nemăsurat?
Cum apriori poate fi-neînduplecat
D-inechitatea; lux și fericire... cu spitale!?
Să fie doar un minus din egal;
Din ce a fost... scăzut din material?
Sau e un vid, indus universal,
De nerecuperat; cum mortu-i imortal?!?
Cum se acceptă, în singur Univers,
Doar instabilitate și incertă pace?
Suntem sortiți, fără de schimb la a bine-face?!...
Lăsați-o moartă, nu-i dreptate, nu-i niciun demers!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre valoare, poezii despre suflet, poezii despre suferință, poezii despre schimbare, poezii despre pace, poezii despre nori, poezii despre negru sau poezii despre mâini
Impostura ipocriziei invidiei
Subjug, la tot, într-una, într-o pururea balanță,
Fără criteriu propriu, de ego în importanță;
Ocult pretins de știință, cultura, cultul mistic,
Talentul nenăscut... în impostor artistic.
Pretenția, tupeul fără temeinicie,
Cum popa ce-n ateu își face bogăție
Râvnind să-i vadă morți pe toți, ce-s încă vii
Și, morții să renască spre a boteza copii.
Iluzia, crezută, un adevăr palpabil
Că minte e minciună, nu gajul de capabil.
Speranța, fără margini, că și nimicul crește
Și, zero-umflat din nul, laur se încolăcește.
Jindul, că vreun blestem decade reușite
Vecinului, nevasta i-o ia pe căi greșite.
Credința, într-un cutremur, că va distruge o lume...
Să rămână doar el, cu tot... și cu renume...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre știință, poezii despre vecini, poezii despre talent, poezii despre soție, poezii despre invidie, poezii despre greșeli, poezii despre fățărnicie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ghinion
Fapt unic sau o înlănțuire fulminantă
Fără control, voință, nici dreptate...
Pedeapsă aplicată cu seninătate
De-o machiavelică entitate inductantă.
E-o parte din egalul de balanță
Pierdut nemeritat de la câștig;
Cum pește prins, scăpat, rupând cârlig...
E paria la reușită, dintr-o discrepanță.
Visezi succese sau pretinzi normalul
-Îndreptățit de a ști totul și d-efort-
De ambiții ce n-ai renunța nici viu, nici mort...
Și brusc pierzi tot sau doar esențialul.
E-o blasfemie de ocult a întâmplării
Ce-mparte lumea în săraci ori fortunați.
... Sau din extazici îi transformă în ratați,
Fără respect! E non valoarea renegării!
Te pierzi! Eșantion de etalon;
Ades poate-l invoci, să ai o scuză...
Neimportant e geniul... minte-obtuză!?!...
Ești pur și simplu, la discreția de-un ghinion!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sărăcie, poezii despre succes, poezii despre respect, poezii despre pești sau poezii despre genialitate
Viața
Viața este-un parcurs în paralel;
De îmbătrânire fizică, fără planificare,
Sau câteodată un parcurs spre țel...
Și gând nemuritor într-o perpetuă exersare!
Viața-i o mască adesea obligat s-o porți
Ca să dea bine, sau e-un fel de-a fi
Ce ți-l impui tu singur; un căutat de porți
La care bați c-un nume fără importanță... Știi!...
... Că e și nudul, viața și pe-afară și-n înăuntru,
Ce nici n-arăți cu adevărat decât oglinzii
Și ascunzi perindele ce fug; le știe gându'
Ce-l nu vei spune-n veci nici funiei, nici grinzii!
Viața-i un trepăduș, ce-l știi, crezi că-i al tău
Și nu-i; tu-i ești al ei, la libera discreție,
Chiar de te-ncumeți să faci numai bine, nu și rău...
Rămâne ea, cuiva! Tu!... O zi, cadavrul de pe masa de disecție!
Viața-i frumoasă cum buchetul ce-i în vază,
Ce te încântă în culori și dulci parfumuri;
Dar tija s-a tăiat cu țipătul de-o primă zi, la prima rază
Și tot mai veștedă-i, de-un car de-atât de multe drumuri!...
Viața-i doar gust endorfic de plăcere
Găsită apoi în reflecții din trecute
Atât de rele, când au fost... sau bune efemere!...
Doar gând și mintea le pictând, pe dispărute...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre nuditate, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe, poezii despre fizică sau poezii despre culori
Adversitate-i...
... Când opoziția-i un cert în preambul
Neexplicat, căci e inexplicabil
Când din haotic faci indubitabil,
Vestimentând în robă jurământ credul...
... Se înfiripă încet cu gust de ură
Hrănită sadic din exces narcisic,
Se virulând ca-ntr-o ștafetă de olimpic,
Pasându-se-n ranchiună, ce-adevăr sperjură...
Justificată, e calitate și-și conferă
Temeinicie-n dreptul la dreptate
Fără rabat; că făr-adversitate
Întregu-i incomplet, doar (h)emi-sferă...
... Și se prelinge-n încâlciri colante,
Negând valori prin afirmări meschine
Răstălmăcind bun, rău... și răul bine,
În falsul facerii abracadabrante.
Este pe viață sau pe părți de bunuri,
Împarte-o lume fără scara hărții,
Mizând pe neștiința de mister a morții;
Pân' la o cere, a lăsa pe drumuri...
E purtătoare de dureri atroce
Fără vreun leac, căci nu este o boală;
Doar nevăzutu-i negru, prostul fără școală
Ce crede drept cuvânt doar urletul de voce...
E peste "adversar", nu știe echitate,
Se lăfăie-n minciună, crez, de-i repetată!
Nu are vreo geneză, nu știe soră, tată...
E yangu-n excelență, e doar adversitate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dreptate, poezii despre școală, poezii despre voce, poezii despre tată, poezii despre sadism sau poezii despre promisiuni
Neconvingătoare replicare
Mă întreb pentru ce goana apocaliptică de procreere,
De la bacterii și furnici, primate, păsări, om, lepidoptere?
Ce țintă le e așa supremă, într-un etern consum de-amor?...
E oare râvna narcis, surdă doar pentru un existent decor?
Și cu-i priește oare lupta neîncetată pentru-a fi
Noi replici -când alt scop nu e- decât perpetuul zi cu zi?...
Pentru ce albine viața-și riscă eviscerând pe-un vârf de ac?...
Zău nu mai știu; gândește oare microb să treacă veac de veac?...
... Căci tot nu cred că-i tot doar intuiție și gustul pentru rut,
Așa neînvățat, ca și cum cipul ribozomic e înnăscut
Fără vreo noimă, nici cutumă, numai o simplă repetiție
Fără rol scris?!... Nu-i logică!... Căci lume n-ar mai fi!... Doar dispariție!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre logică, poezii despre intuiție, poezii despre furnici, poezii despre electronică, poezii despre apicultură, poezii despre albine sau poezii despre Apocalipsă
Asexuat
Sunt organism asexuat;
N-am niciun interes frivol...
Iubirea -am deliberat-
E-anacronism, e fără rol!
Dorințele îmi sunt percepte;
Refuz "pipițe", "gigolo"...
Criteriu-i... fără de inepte!
Nici glas, nici inimi "tremolo"!
Lumea-i creată matematic,
Cu calcul de ieșiri, intrări;
Nu-i loc de hâd, sau de simpatic...
Criteriu-i unic... doar valori!
E singură, oportunitatea;
Fără credințe sau etnii!
Valoare-i, superioritatea;
Facem copii, top-jucării!
E-o lume de perfecțiune
Cu standarde de calitate;
Ieșiri "en gros" și micțiune
Vom deveni... eternitate!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre standard, poezii despre perfecțiune, poezii despre matematică, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre gigolo, poezii despre dorințe sau poezii despre devenire
Teleapelul
Mereu inopinată vocea în teleportare
Când chiar neașteptată, este mereu surpriză
Din poli se contactând într-o electroliză
Fără de rezultat știut, o întâmplătoare.
În fond nimic nu este total întâmplător
Căci apelantul știe în timp ce-are să ceară...
Și-a programat apel devreme, de cu seară
Își repetând în minte scopul, sârguitor.
Este inechitabil însăși apelu-n sine
Căci cel care-l primește și-n grabă îi răspunde,
Habar nu are cine-i, cui i-adresat, de unde;
Veșnic nepregătit îl întoarce cum îi vine.
Morala-i foarte simplă; când primești un semnal
Reflecția urgentă-i pentru cine-i, ce-l doare
Și-n timp ce voce asculți, doar puneți întrebare;
Spune-i s-aștepte o clipă, așa doar teatral!
Dă de-nțeles că altu-i deja pe fir, așteaptă
Și timp ia-ți-l să ai răspuns, ce se cuvine;
Să nu fi prins prostește cu pantalonii-n vine
De cel ce te-a sunat, cu vocea-i... înțeleaptă!
Chiar în amurg primesc apel; nimic precis,
Așa din întâmplare, că-i singură și-i plat...
Și doar dintr-o greșeală de număr a sunat
Și cum s-a nimerit... ar da din ce-a promis!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teatru, poezii despre surprize, poezii despre semnale, poezii despre seară sau poezii despre numere
* * *
Ce-ar fi viața fără amintiri?
Și sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Și trupul viu fără simț și simțiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.
poezie de Valeria Mahok (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Valeria Mahok despre viață, poezii despre trup și suflet, citate de Valeria Mahok despre suflet, poezii despre roboți, citate de Valeria Mahok despre iubire, poezii despre gură, poezii despre amintiri sau citate de Valeria Mahok despre amintiri
Definesc viață
Ce-o să mă coste lenea inerției!
Îmi pier timpul
cu ochi fixați aiurea,
neștiut de nimeni, doar îmi purtând securea
inconștient d-epuizarea avuției
abstracte,
partajată între două acte
fără a mi se indica nici anotimpul;
cât va dura plăcerea
fără a mi se cunoaște în vreun fel vrerea.
Oare tu cum numeri...
și ce-nseamnă folos?...
Al cui?...
Pe cine porți pe umeri;
căci nu mi s-a propus
să iau ceva de sus, pe sus,
de ce sunt pus să modelez o scoarță,
să scrijelesc cu-n cui
de os
ce sunt, în fond!...
... Lăsând deoparte mintea-mi hoață
ce pare fără limite de timp, un bond!?
Mă păcălesc -și zic că sunt inteligent-
cu o himeră
denumită arbitrar,
se pare peste tot, mai bărbătește...
suflet;
un excipient,
un fel de sferă,
singurul ce clocotește
fără numerar,
imaterial... nici cel puțin un cuget.
Înseamnă că "sunt"... "lipsă",
și nu sunt, sigur, dacă nu spun... sunt,
sau dacă m-aș piti-n pământ;
deci nu exist, în fapt...
nu sunt,
trăiesc în propriul gând,
sunt o eclipsă
într-o realitate de inapt
ce mi-o fac singur așa-zisă...
o ideală, interzisă...
Oare
sunt eu
... sau e doar viața
ce-i floare
efemeră
iar eu "sunt" gheața,
un fond de Dumnezeu,
o topitură-n timp,
infinitate dintr-o eră;
s-asigur cărăuș... continuu
primăvăratec anotimp,
pe un traseu lipsit de rectiliniu.
Și-n fond greșesc,
că nefiind... n-am cum nimic să definesc!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre religie, poezii despre realitate sau poezii despre limite
Gânditorul
Îmi caut veșnic alte definiții
Așa cum n-au fost spuse înainte,
Căci mă feresc, ca-n dragoste, de repetiții
Și plictisit sunt, doar să fiu... cuminte.
Tot metaforic vreau și-n epitete,
Mă străduiesc ca-ntr-o pictură să pun nuanță,
Căci sunt sătul de-atât de multe etichete
Și de prostia etalată-n soi de importanță!...
Tot reflectez la timpul cum era-n înainte;
Cum oare se-nghega dorința, gândul,
Când încă nu erau nici gestul, nici cuvinte?...
Cum se iubea și cum cerea, mânca... flămândul?
Sau e un moft, când lumea-i foarte simplă
Așa cum și natura pare sau o fi? Nu știu
Și nu-i nevoie-n van de zvâcnete de tâmplă
Când totu-i mai ușor, fără obstacol ca-n deșert... pustiu!
Și câte exemple sunt, de "limpezi" reușiți... Ce fistichiu!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre obstacole, poezii despre mofturi sau poezii despre metafore
Demoni
am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început și fără sfârșit,
unde până și Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe fața Pământului,
vorbind cu El însuși
despre noua
arhitectură a Raiului,
am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind niște umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenușă
de fier
peste ochii obosiți ai societății
și peste
noua dezordine mondială,
să mă cert
de moarte
doar cu demonii mei
fără viziune,
care îmi denaturează
perspectivele asupra lumii
și năzuințele,
din când
în când.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre viziune, poezii despre sfârșit, poezii despre rai, poezii despre ochi, poezii despre fier sau poezii despre cenușă
Timpuri
Timpuri grele împovărează umerii vechii țărâne,
Când nu știm ce foc aduce lumina zilei de mâine.
Veșnic cântă orologiul lumii pline de sfârșituri,
Pe când viața își încheie simfonia doar în chipuri.
Oameni fără de valoare fură pâinea unor neamuri
Și se roagă în biserici purtând fel și fel de hramuri;
Într-o lume-n care unul calcă viu peste dreptate,
Tot acela se-amăgește năziund spre demnitate.
Și mari vise își destramă firul fără tălmăcire,
Pierzându-și apoi lumina într-un hău de amăgire;
Cei ce caută frenetic cheia tainei către soartă,
Își fereacă pe vecie simpla fericirii poartă.
Timpul trece fără milă și în goana lui amară,
Omenirea înnebunește în trecerea ei fugară.
Însăși viața e o luptă pentru rostul ei în lume,
Cu stindardul de izbândă doar uitarea unui nume.
poezie de Alexandra Chirvasitu (9 august 2014)
Adăugat de Alexandra Chirvasitu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre uitare

Pleacă lumea prin lume
Pleacă lumea prin lume,
Plec și eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.
Fără țintă anume,
Cu un dram de noroc,
Și nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.
Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.
Mai privesc ochii țintă,
De grăbiți trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea ușor trădători.
Despre viață și taine,
Numai ochii vorbesc,
Dezbrăcați ca de haine,
De minciuni și livresc.
Pleacă lumea prin lume,
Plec și eu spre destin,
Trecător fără nume,
Augustin clandestin.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre vestimentație, poezii despre tăcere, poezii despre trădare sau poezii despre noroc
Moartea
Mai mult, mult, suntem morți decât vii, că-n fond viața-i o mică parte a morții
atotstăpânitoare, sigură de-al său statut de veșnicie fără nicio intervenție a sorții,
căci inerția-i o scutește de ambiții; nu i se pretinde vreun sfârșit că n-are început,
nu naște din ceva, e doar un recâștig de liniște din zbuciumul de-un viitor trecut!
E demografic "pan", în preponderență, moartea, că este mult mai populată, multă
și nici nu-i complicată cum e viața ce-o-ntrerupe cu un strigăt de izbândă; o insultă
ce-și va primi pedeapsa, niciodată prea târziu, căci oricum n-are nicio vârstă
neviețuitoarea și nici cu firea nu se pierde, căci singura în echitatea ei e justă!...
... Pentru că moartea e egală, o necunoscută fără fală, ascunsă, rece
și-oricât este de nedorită, este universul acceptabil; la oricine trece...
doar o amintire-i de exist, infinitezimal de scurtă, fără vreo convingere,
într-o beție a amânării gândului de-orice reflecție îl amăgind până la stingere.
De ne-am muri trăirea, să nu fim, oh cât ne-am prelungi din moarte
și-am fi un punct neînceput, de negru ce nicio viață n-ar desparte,
doar s-adunând în linii, în carouri; ar fi-n sfârșit eterna netrăire
cum spațiul dintre stele, ce-s puține! Am fi și noi în fine un minus univers, o nimicire...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre trecut, poezii despre stele sau poezii despre populație
Explicație
Încerc într-un târziu să aflu ce-i esență
din trecerea prin timp, galop de existență,
căci naștere și moarte nu ar avea mobil
la om, la vertebrate!?... Cum moartea-i la bacil...
... indus în lanț, mecanic, mim la necerebrate
fără de gând în simțuri, mesaj, celeritate,
neștiind c-a ști-i s-aleagă a face e reprodus;
nimic decis, doar ciclu cu naștere-n apus!
Mintea, singură-i scula de vrând; e programată
în parcurs de drum s-adune în fiu uzatul tată
și-n pus la cap fărâme, neantu-o aberație
din fost, citit, exist test... Nou s-aibă explicație!...
... deci singurul motiv de-a fi e-o dizertație
și atunci; etern aș fi... sau ioc, de-mi fac total ablație?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre simțuri sau poezii despre naștere
Șofer... de-o viață
Îs la pas, pe strada cu sens unic,
Fără s-apăs adânc pedala,
Căci am un simțământ lăuntric;
Se circulă... tot alandala.
Încerc să țin doar inerția,
Să mă feresc de orice "stop";
Să nu transform în noapte, ziua,
Să n-am finalul, singur scop.
Mi-am luat, pe parcurs, parteneri
Printre puținele escale,
Ce le înscriu, trecute, ieri...
Le rup și da și nu, petale.
Adaug ani, câte puțin,
Șofez, preventiv, experiențe.
Ades nici nu mai intervin...
Nu fac deranj de existențe.
Bagajele-am făcut remorci,
Ce las garate la sfârșit;
Oricum nu poți să le întorci,
Căci strada duce-n infinit...
Încerc să îmi predau ștafetă,
-Un mâine eu, nou regăsit
Vechi- să devin o amuletă...
"Pierdut șofer, pe sens unic!!!"
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre infinit sau poezii despre automobiliști
Interioare...
Ascunzișuri acoperite de fumigene mascante
cu cotloane întortocheate ce irump în ieșiri violente,
uneori doar exprimate în subterfugii ezitante,
sau pur și simplu, sunt doar recunoașteri de realități... evidente.
Inexplorabilul e doar dogmatic, invocat în loc de neștiință...
Este-o simplă inerție, ce încearcă să-și justifice inacțiune,
sub neverosimilitatea unei pretinse lipse de putință,
dar cu pretenția unei pseudocunoașteri proclamate, sau prin... delațiune.
Suntem copleșiți de descoperitori futuriști de destine
fără școli pertinente ale științei, doar profitori de ocazie, autodidacți,
simulatori de evenimente incontrolabile, invocate spre deruta de sine;
cu scop coercitiv, de obținere de profituri fără nicio justificare, niște abstracți...
Oricum suntem niște produși cosmici, ai astralului nemărginit,
sensibili conjuncturilor de așezări la masa... Universală,
și precum oceanul, ce se ridică doar la trecerea unei Luni-satelit...
Inima, mintea, și în general trupul, nu sunt numai o existență... carnală.
Interioarele, în fond, țin de-o arhitectură cu proiecte precise,
cu termene de execuție asumate și realizate după standarde personale,
ce ar ține de reguli, regulamente și legislații, la plural "bine- simțite";
dar adesea sunt dejucate machiavelic, cu cert suport în relații... de o minte anormală!
Concluzia ar fi irefutabilă, prin însăși înțelesul de "interior",
care presupune fără putință de tăgadă, că totul necesită o deschidere...
Deci pentru evitarea exploziei concentrării minciunii și a perversului "superior"
Ar fi necesară, la fața locului, pentru început, cel puțin o serioasă... descindere!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre violență, poezii despre ocean sau poezii despre legi

Altfel de mamă
Noi cu toții avem 3 mame:
una-i mamă pe Pământ,
una este Mamă-n Ceruri,
iar a treia e Natura,
ce ne-nvață ce-i frumosul
prin miros de albi nuferi
și-n dulce zbor de fluturi..
Dar, noi fii nerecunoscători
uităm că ochii noștri
se vor oglindi mereu
în văi, munți și ape limpezi,
căci, Natura este mama...
Mama noastră... a tuturor.
Azi distrugem tot ce este mai frumos...
Florile și iarba verde
se vor stinge fără rost,
căci, noi oameni
fără suflet
otrăvim natura vie,
negândindu-ne vreodată
cât de greu o să ne fie...
Fără roua dimineții,
fără roze cu parfum îmbietor...
Doar izvoarele secate
și copacii fără frunze,
ne vor aminti mereu
că natura a fost prezentă
și a fost Mamă peste tot...
Tot ce-a fost viu și frumos!
Lacrimi reci, de sânge, parcă
se preling acum din ramuri
și Natura ne șoptește,
printr-un suspin dureros..
Să o lăsăm să trăiască,
căci, de n-am mai avea Mamă....
Vom fi simpli muritori
într-un haos monoton..
Fără dulce aer proaspăt,
fără iarbă de mătase..
Și cât vei vedea cu ochii
câmpiile vor fi pustii,
doar cu pâclă peste vii...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre trandafiri, poezii despre sânge sau poezii despre roz