Cugetări

Când bolilor le cazi în plasă
Şi-n viaţă se adună anii,
Amicii-n pace toţi te lasă
Dar te înghesuie duşmanii!

epigramă de Vasile Larco din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţuire

Nu cred că-s vorbe spuse-n van,
Dar când se-adună-n viaţă anii,
Pe doctori nu mai dai un ban
... Ci dai toţi banii!

epigramă de Vasile Larco din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento mori

Când toţi anii se adună
Şi de-a valma, şi-n răspăr,
Într-o viaţă de minciună
Moartea-i ultimu-adevăr.

epigramă de Ioan Crăciun Petrişan din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe soclu te lasă în pace duşmanii. Dar te găinăţează ciorile şi vrăbiile.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

A fost în anii cei trecuţi
O viaţă plină de nevoi,
Acum părem ca nou-născuţi...
Nu mai avem nimic pe noi!

epigramă de Vasile Larco din În aşteptarea luminării (2006)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preferinţe şi tranziţie

Românii toţi vor să trăiască-n pace,
Preferă-un vin direct de la butoi,
Şi muzica, se vede că le place,
Căci multe sunt cu cântec, pe la noi.

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele, cântece, chipuri

Adună stelele, dacă asta ţi-e dorinţa.
Adună cântecele şi păstreză-le.
Adună chipurile femeilor.
Adună-le şi păstrează-le pentru ani şi ani.
Apoi... desfă-ţi mâinile, lasă-le să plece şi spune adio.
Lasă stelele şi cântecele să plece.
Lasă chipurile şi anii să plece.
Desfă-ţi mâinile – spune adio.

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii

Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;

Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.

Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de tranziţie

Când pentru masă se adună,
Românii cei cu şapte vieţi,
Nu-şi mai urează: "Poftă bună!",
Ci doar "La poftă să aveţi!"

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima femeie salariat

A fost, cum nu s-a pomenit,
De toţi colegii lăudată,
Iar când o sarcină-a primit
S-a şi văzut însărcinată.

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă anii se adună

Chiar dacă anii se adună mulţi,
nu voi uita cât am iubit odată,
voi regăsi întotdeauna punţi
să retrăiesc minunea căutată.
Chiar şi copil voi fi, din când în când,
şi-n visul meu, călătorind prin vreme,
te voi zări prin pajişti alergând,
iar dorul meu, vibrând, o să te cheme.

Voi sta cu părul răscolit de vânt,
privind de-a lungul vremii înapoi
şi pe poteca strâmtă, alergând,
ne-om întâlni, căzând în iarbă goi.
Îmbrăţişaţi vom luneca la vale,
prin văile umplute de ţărână,
nimic n-o să ne poată sta în cale,
cât timpul ne va ţine împreună.

Eu am rămas acelaşi, neschimbat,
doar ochii trişti mai obosiţi îmi par,
pe chipul parcă mai îngândurat,
când în trecut te caut în zadar,
sau când apari, dar nu aşa de clară
precum aevea te ştiam cândva,
iar umbra ta începe să mă doară,
când visul meu n-o poate contura.

Fă, Doamne, o minune pentru noi,
cum ai făcut, atunci, întâia oară –
din viaţă noastră dă-ne înapoi
doar amintiri care să nu ne doară!

poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana (2016)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă duşmanii să se înalţe. Ca să-i vezi cât sunt de mici.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de Paşte, prin magazine

Azi oamenii din tot oraşul
Se-agită: vine Iepuraşul!
Dar când la preţuri ei privesc
Toţi iepureşte o zbughesc.

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mila nu poate fi aşezată în rândul bolilor, ea fiind un leşin... vertical. Cazi în direcţia propriei singurătăţi.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrobaţi suntem toţi. Unii cu plasă, alţii fără.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pericolul apare atunci când analizezi o zi irosită şi ajungi la concluzia că nu s-a întâmplat nimic rău. La urma urmei, a fost doar o zi. Însă adună aceste zile care vor alcătui un an şi apoi adună anii, care vor alcătui o viaţă şi poate că acum poţi vedea cum repetând micile eşecurile de astăzi îţi poţi transforma cu uşurinţă viaţa într-un dezastru de proporţii.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist

Tolba goală de-o mai ai,
Cu săgeţi amice-ncarc-o.
De nu poţi, nu va fi bai:
O să te ajute Larco!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara pensionarului

Când codrul prinde iarăşi viaţă
Şi-i zumzet, murmur, tril, verdeaţă,
Să i se-ofere mărţişoare
Şi pensie mulţumitoare!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mondială a păcii

O vorbă-n omenire zace,
Şi nu ştiu ce-ai putea să faci:
Azi lumea luptă pentru pace
Cu-arătătorul pe trăgaci!

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intervenţii la dezastrul produs de inundaţii

Sfaturi dau, cu ochii rouă,
Guvernanţii laolaltă,
Semn că nu se fac că pţouă...
Numai că o lasă baltă!

epigramă de Vasile Larco din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă apicolă

Trudă iarăşi la stupină,
Casniţele se aşează.
Peste toate, o regină,
Zi şi noapte este trează,
Fiecare locu-şi are,
Rostul... şi-n deplină pace,
Adună nectar din floare
Şi pastură-n stupi va face.

Trudă iarăşi la stupină,
Trec apicultori spre soare,
Prin oceane de lumină
Înspre mierea din ogoare.
Doici, celeste, sanitare,
Paznici, trântori, sacagii,
Toate au un rol sub soare,
Taină-n stupii aurii.

Casniţele se aşează
Şi culegătoare triste,
Peste câmp de flori dansează,
Vor pleca spre lumi de vise.
Pastoralului spectacol
Şi trup şi suflet ne unim,
Viaţa este un miracol!
Noi nu ştim să o trăim.

Peste toate o regină,
Jurământul de-a conduce,
Cu nectar şi cu lumină,
Familia să-şi educe.
Despre rod şi căpăceală,
Despre lăptişor de matcă,
Despre vremea de afară,
Despre secetă şi apă.

Zi şi noapte este trează,
Trudeşte, propolis pune,
Vrednic ramele fixează,
Rod bogat ca să adune.
Zumzet viu butura este,
Trâtori nu-şi mai ştiu menirea,
Stupul, scumpa lor poveste,
Ne aduce fericirea.

Fiecare locu-şi are...
O cazarmă de iubire,
Amnar, lacrimă şi miere,
Prinse-n nevăzute fire.
Diafragma limitează
Cuibul unui stup. Şi iată,
Doar în patruzeci de zile,
Făptura cea înţeleaptă,
Trece-n marea adormire.

Rostul... şi-n deplină pace,
Moartea şi odihna sa
Este pilda care face
Omul, prisăcar ce vrea,
Dintr-un suflet de ocară,
Drod a fi, oprind duşmanii,
Suflet – clopot de aramă,
Trupu-mpovorat cu anii.

Adună nectar din floare!
Prigoriile opreşte!
Lupii de albine, Doamne...
Viaţa stupului sorteşte!
Trec furnicile-n armate,
Vor să prade stupul dulce.
Când regina e pe moarte,
Încotro s-o mai apuce?!

Şi pastură-n stupi vor face,
Pâinea-n ţăst brodat cu rame...
Mierea asta mult îmi place!
Aliment îi spunem, oare?!
Soare, floare şi lumină,
Evantai de aripi moi...
Şi la noi, ca în stupină –
Faguri plini şi faguri goi.

Şi pastură-n stupi va face,
Adună nectar din floare.
Rostul şi-n deplină pace,
Fiecare locu-şi are.
Zi şi noapte este trează
Peste toate o regină.
Casniţele se aşează,
Trudă iarăşi la stupină.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!