Unui poet

În buzunarul tău, poete,
Tu ai trei sute de sonete
Pentru vreo douăzeci de fete.
Ce-ai da să ai şi... pentru ghete!

epigramă de Ion A. Basarabescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei poete

În sonete şi rondele
Ai picioare inegale,
Totuşi şarmul dumitale
Ştim că este... între ele!

epigramă de Gheorghe Leu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul cu trei sute de biserici

În oraşul cu trei sute de biserici,
De trei ani,
Sună clopotele-ntruna...
Şi oraşu-i plin de lume
Ce se-ntreabă:
- Unde-i sfântul?
Unde-i sfânta fără nume?...
Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?...
Preoţii-mbrăcaţi în negru, ca şi cioclii,
De trei ani,
Încruntaţi privesc mulţimea albă adunată-n stradă,
Preoţii-mbrăcaţi în negru păsărilor mari de pradă
Tremură când văd mulţimea răzvrătită de trei ani!...
- Unde-i sfântul?
Unde-i sfânta fără nume?
Să ne spună,
Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?
Cui trimitem noi atâtea lumânări
Şi-atâţia bani?
Unde-i sfânta iertătoare de păcate?...
Să ne spună...
Şi-ntrebările mulţimii răzvrătite
Se ridică
Ca şi valurile mării frământate de furtună,
Şi-n oraşul cu trei sute de biserici
Parcă pică
Din văzduh ameninţarea:
- Să ne spună... să ne spună...
...................
În oraşul cu trei sute de biserici,
De trei zile,
Nu mai sună nici un clopot - nici un clopot de aramă;
Şi oraşul cu trei sute de biserici,
De trei zile,
Pare-a fi pictat în dosul unui geam de panoramă!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Liturghii profane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mult, de mult eram mic... Mama n-a început prin a mă învăţa să scriu sau să citesc, ci să socotesc. Voia să mă facă să nu-mi fie teamă de matematică. După ce mă învăţase să socotesc de la 1 până la 10, a sărit. Ea ştia că tot aşa de uşor se adună doi cu trei ca douăzeci cu treizeci, ca două sute cu trei sute, ca două milioane cu trei milioane. Eu mă ţineam fălos că ştiam să număr. Mult, mult. Regula de trei simple a ştiut să mă facă s-o inventez. Apoi a început calculul mintal.

Grigore Moisil în revista Femeia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

După zece ani de bâjbâieli intermitente, eu am încercat un compromis în dozarea timpului unei zile din viaţa şcolarului. Patru ore copilul să fie al şcolii şi douăzeci al familiei. Din acestea din urmă, trei ore să fie rezervate temelor pentru acasă, patru pentru ajutor gospodăresc, trei pentru joc şi zece pentru odihnă.

Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Alexandru Clenciu

-Ce fericit pari azi, poete!
Te-a avansat, ţi-a mers la fete?
Pleci la Paris, ai luat vreo primă?
-Hai, nu cobi. Găsii o rimă.

epigramă de Ioan Năstoiu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La dentist

Recomandat de-ai lui părinţi,
M-am dus la el: rapid, tâlharul
Mi-a scos din gură vreo trei dinţi
Şi mi-a golit şi buzunarul.

epigramă de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (14 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul fatidic

Cărţile-s cu cap făcute-
Ca în Parlament la noi-
Să rămână doar trei sute
Şi nu douăzeci şi doi...

epigramă de Ionel Negruţ din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miting sponsorizat

Într-o piaţă, ca la meci,
Strigă-ntruna, vai de ei,
Demonstranţi - vreo douăzeci,
Pentru patruzeci de lei.

epigramă de Ica Ungureanu (ianuarie 2012)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din anotimp în anotimp, poemul

Mai cântă-mi, poete,
vreo două cuvinte
De viaţă, de moarte,
de neam, de alean,
Când ţi-este iubirea-n
sonete sorginte
Să bem din poeme-n
pocal de mirean.

Ne curgă şi versul,
din buze pe barbă,
Ca mustu-năsprit,
tulburat de vocale,
Rămână dulceaţa-n
prelins, ca o narbă
Din lirica vie(i), în
antal, pe podvale.

Te uită la pomi
cum îşi scutură frunza,
I-o ploaie-arămie
peste chip întomnat
Şi cheamă-ţi zefirul
ce-şi fluieră muza
Să vină la masă-
'ntr-un ritm cadenţat.

Ochioasa vergură,
cu grape-n urechi,
Se mlădie toată-
'ntr-un toc de stihar
Şi poala şi-o-nvârte
în versuri perechi
Pe-o geană de suflet
ca un chilimbar.

Mai scrie-mi, poete,
mai scrie panseuri
Cu tuşul dorinţei
prin vene ce-şi curg
Duium de vlăstare,
înflorind în eseuri
Prin oasele veacului
anotimp înfirând.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem pentru o femeie (amfibrah)

Pe frunte să-ţi iasă opt cute,
Să n-ai pentru farduri trei sute,
O cremă să n=ai la culcare,
Nici pudră, nici ruj la sculare! mm

epigramă de Mihai Haivas din Geometrie conjugală (2013)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

La teatrul de operetă se joacă spectacolul "Casa cu trei fete"

Să mă-nsor, merg după masă
Să văd Casa cu trei fete,
Sper să am noroc la casă
Şi să nu găsesc bilete!

epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alabastru

nu mă compar cu anticii coloşi
când mă cuprinde cerul sub axile
cioplesc în alabastru un cuvânt
trei sute au murit la Termopile

nu mă răzbun pe zeii furioşi
când mă cuprinde dorul de sibile
cioplesc în alabastru un cuvânt
trei sute au murit la Termopile

nu mă închin la regii nemiloşi
chiar de rămân cu negru în pupile
pelerinaj prin viaţa de apoi
trei sute au murit la Termopile

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat (17 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cei care au impresia că "pâinea se mănâncă de când lumea": "lumea" (umană) are între 2.000.000 şi 200.000 de ani, însă pâinea există de vreo 5000, iar pentru unele populaţii doar de câteva sute.

citat din Cristian Mărgărit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odeletă

În cinstea ta, -
Cea mai frumoasă şi mai nebună dintre fete, -
Voi scrie trei ode,
Trei romanţe,
Trei elegii
Şi trei sonete.
Şi-n cinstea ta, -
Cea mai cântată din câte-n lume-au fost cântate, -
Din fiecare vers voi face
Câte-un breloc de-argint, în care
Gândirile-mi vor sta alături, ca nişte pietre nestimate
De-a pururi încrustate-n bronzul
Unei coroane princiare!...

Din ţara-n care dorm de veacuri vestiţii Faraoni,
Din ţara
În care Sfincşii stau de vorba cu Nilul sfânt
Şi cu Sahara,
Din ţara-n care palmierii
Vestesc arabilor furtuna
Şi caravanelor pierdute
Că nu se mai întorc niciuna,
Din ţara asta minunată
Tăcută,
Tristă
Şi bizară,
Îţi voi aduce trei smaralde nemaivăzute-n altă ţară,
Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden,
Şi trei rubine-nsângerate, ascunse toate-ntr-un refren
De Triolet,
Pe care nimeni nu-l va înţelege, - fiindcă nu-i
În lume nimeni să-nţeleagă
simbolul Trioletului!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odeletă (În cinstea ta)

În cinstea ta, -
Cea mai frumoasă şi mai nebună dintre fete, -
Voi scri trei ode,
Trei romanţe,
Trei elegii
Şi trei sonete.
Şi-n cinstea ta, -
Cea mai cântată din câte-n lume-au fost cântate, -
Din fiecare vers voi face
Câte-un breloc de-argint, în care
Gândirile-mi vor sta alături, ca nişte pietre nestemate
De-a pururi încrustate-n bronzul
Unei coroane princiare!...

Din ţara-n care dorm de veacuri vestiţii Faraoni,
Din ţara
În care Sfincşii stau de vorbă cu Nilul sfânt
Şi cu Sahara,
Din ţara-n care palmierii
Vestesc arabilor furtuna
Şi caravanelor pierdute
Că nu se mai întorc nici una,
Din ţara asta minunată,
Tăcută,
Tristă
Şi bizară,
Îţi voi aduce trei smaralde nemaivăzute-n altă ţară,
Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden,
Şi trei rubine-nsângerate, ascunse toate-ntr-un refren
De Triolet,
Pe care nimeni nu-l va înţelege, fiindcă nu-i
Pe lume nimeni să-nţeleagă simbolul Trioletului!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil bruneţel

reminiscence

Eu voi muri într-o noapte pentru că urăsc inexistenţa soarelui. Răsăritul care va urma se va întâmpla fără mine, născând o zi de douăzeci şi trei de ore, cea de-a douăzeci şi patra voi fi luat-o să o duc
într-o stea, să o populez cu cele şaizeci de minute în care am fost fericit cu tine în toţi anii pe care i-am trăit împreună.

poezie de Sorin Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săngera în aripi timpul călător

Toată frumuseţea lumii, poete
Ai exlporat-o prin femeile
Ce le-ai iubit ca un nebun
Şi le-ai adorat în veşnice sonete
Străluciri de stele palide pe un cer rebel
Poetule, ai iubit cometele ce pier
Ca-ntr- un vis himeric, irizări de jad
N-ai ştiut, poete, în ce hăuri cad
Şi le-ai nemurit în poeme ireale
Sau le-ai pus pe note muzicale
Ce dacă le sângerau penele
Şi le usturau visele de dor
Erau mieji de stele singuratice
Săngera în aripi timpul călător.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta

Douăzeci de primăveri
Am făcut alaltăieri,
Dar adun, stimate doamne,
Şi vreo douăzeci de toamne.

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să îmi răspunzi, poete?!

Poţi să îmi răspunzi, poete, vreun cuvânt mai ai la tine,
Pentru mine, ce-n iubire sclav am fost şi am rămas?!
De iubirea mi-este scrisă-n slova cărţii sibiline,
Sub coperţi închise-n pripă, strâns legate-n canafas?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Vreun biet vers ai la-ndemână,
Să-ntocmeşti o odisee, despre-un nesfârşit calvar,
Sau în ceasul de pe urmă mă voi odihni-n ţărână,
Fără să mă ştie nimeni, simplu mort pe-un inventar?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Poate-ţi prisoseşte-o strofă
Din eternul somn al morţii să mă scoţi nemuritor,
Să-mi privesc sfârşitu-n faţă nu ca pe o catastrofă,
Ci ca pe o ploaie-n treacăt, peste Styxul curgător?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Mi-ai făcut o poezie,
Mie-ndrăgostitul veşnic, ce-am bătut la poarta ta,
Ce-am purtat o viaţă-ntreagă a iubirilor făclie?!
A sosit clipa, poete, scrie, nu mă întrista!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilios: Aşa au murit regele meu şi fraţii mei... acum aproape un an. Am cugetat mult la vorbele încriptate ale regelui cu privire la victorie. Timpul a demonstrat că sunt pline de înţelepciune, căci printre grecii liberi din întreaga Grecie, s-a răspândit zvonul că înţeleptul Leonidas şi cei trei sute de spartani ai săi şi-au pierdut vieţile atât de departe de casă. Nu doar pentru cei din Sparta, ci pentru întreaga Grecie, cu promisiunea că această ţară va rezista. (Ia suliţa din mâna unui soldat.) Dilios: Acum, pe acest petic de pământ numit Plateia, hoardele lui Xerxes vor fi nimicite!
Armata spartană: Hei! Hei!
Dilios: În timp ce barbarii se adună, spaima le strânge inimile în mâinile ei de gheaţă... ştiind foarte bine ce grozăvii au suferit pe când se aflau în bătaia suliţelor şi săbiilor celor trei sute. Acum privesc de acolo peste această câmpie şi văd zece mii de spartani comandând treizeci de mii de greci! Hei! Hei!
Armata spartană: Hei! Hei!
Dilios: Duşmanii sunt de trei ori mai mulţi, veşti bune pentru orice grec. Azi salvăm lumea de misticism şi tiranie şi vom păşi către un viitor mai luminos decât ne-am imaginat vreodată. (Îşi pune coiful.) Mulţumiţi-le lui Leonidas şi celor trei sute de viteji ai lui! Victorie! (Armata grecilor strigă şi se pregăteşte de atac.)

replici din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!