Snobul

Ştia că adevărul e în vin,
Dar că acesta-i un dicton latin
Şi deci pe dânsul nu-l priveşte:
Când minte, minte-n englezeşte!

epigramă de Gheorghe Leu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"In whisky veritas?"

A fost un vechi dicton latin,
Apreciat chiar şi de zei.
Azi, adevărul, vrei nu vrei,
E doar în whisky şi în gin?!

epigramă de Gheorghe Leu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

In vino veritas?

E-un incomplet dicton latin,
Nu-i adevărul doar în vin;
De mic copil eu bine ştiu
Că e şi-n ţuică, şi-n rachiu...

epigramă de George Budoi din Elogii vinului şi viei (20 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul adevărat

Că adevărul e în vin
E vechiul postulat latin,
Dar ginta noastră românească
Nu-l caută ca să-l găsească.

epigramă de Ioan Pop din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dicton latin: "bârfire humanum est".

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

In vino veritas ?

Spune un dicton latin
Că-adevărul e în vin,
Însă eu vreo câţiva ştiu,
Ce-l găsesc doar în rachiu.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul beţiei şi beţivilor (13 martie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor se situează undeva între prostie şi genialitate. Nu spune un vechi dicton latin "in medio stat virtus"?!

aforism de Mihail Mataringa (12 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ad augusta per angusta" (dicton latin); "À bon entendeur, salut!" (dicton francez)

Nu o spun de sanchi, nici nu rídic tonul,
Într-o lume dreaptă (este vechi dictonul),
"Pe poteci înguste ájungi la onoruri",
Nu sunt cumpărate sau nişte favoruri.

Calea-i dificilă pentru fapte mari
Şi o pot parcurge doar vizionari;
De se-aventurează vrun neisprăvit,
N-ajunge departe, că s-a păbuşit.

Într-o lume strâmbă, vezi cununi de lauri
Şi la mediocri, pe orice coclauri;
Diplome, poziţii, titluri şi onoruri,
Sunt, vai, cumpărate sau nişte favoruri!

poezie de George Budoi din Pamflete şi satire (28 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul

Spune un proverb latin,
C-adevărul e în vin.
De-i în vin şi l-am băut,
Adevărul s-a pierdut.

epigramă de Ecaterina Sofronie din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu acesta-i adevărul

mai uşoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morţii
ţi-e inima după ce ai rostit adevărul ţinut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă să macine
adevărurile mici neluate în seamă

poţi alerga atunci
de la frunte la tâmple şi prin coşul pieptului
fără lanţuri printre zăbrele largi
liber ca pasărea cerului
în ziua ne-mâniei bolborosind
Doamne ce mă fac dacă nu acesta-i adevărul
deja i-am spus ridică-te şi umblă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi minciuna

"Adevăru-i doar în vin,
Spune-un vechi proverb latin"
Dar la noi treaba nu-i bună:
Adevărul e... minciună.

epigramă de AdrianTimofte (martie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muncitorul însă zise că mai bine ar fi să se ducă cu el în târg să-l dea pe bani, că tot şi-a pierdut el ziua de muncă, şi cu ce va prinde pe dânsul să ia niţel mălai. Toţi găsiră cu cale că aşa este mai bine să facă. Se duse deci cu oul în târg. Se aşeză şi bietul muncitor în rând cu femeile ce vindeau ouă. Umblau oamenii de colo până colo şi cumpărau mereu la ouă; dară la el nici unul nu venea. Se mira cum de nu-l întreabă şi pe dânsul nimenea de oul lui. În cele mai de pe urmă, iacă un neguţător chiabur că vine şi la dânsul.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La agapă

Că adevărul este doar în vin
O spune bine un proverb latin.
Dar văd acuma, trist, pe înserate,
Că adevărul e pe terminate.

epigramă de Nicolae Bunduri din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai putea de bucurie fiul cel mic al împăratului. Îi venea să dea fuga, ca un dezmetic, să ia copilaşul să-l sărute. Dară îşi luă seama, nu care cumva să se sperie. Pe dânsul nu-l vedea nimeni, căci era cu căciula în cap. Începu a da înde seară, şi el nu ştia cum să se arate. În cele din urmă auzind că pofteşte la masă pe zâna, se duse şi el şi se aşeză între dânsa şi între copilaşul lor. Aduseră bucate. El mânca ca un lup flămând, căci nu mai ţinea minte de când nu mâncase el legumă fiartă. Zâna se mira cum de se sfârşeşte bucatele aşa de iute. Porunci de mai aduse. Dară şi acele se fituiră într-o clipă.

Petre Ispirescu în Zâna zânelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul

Adevărul astfel sună:
De pe când era flăcău,
El ştia - una şi bună -
Permanent să facă... rău.

epigramă de Grigore Drăgan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleodor voi să se codească oarecum, ba că trebile împărăţiei nu-l iartă să facă o călătorie aşa de lungă, ba că n-are călăuz, ba că una, ba că alta; dară aşi! unde vrea să ştie pocitul de toate astea! El o ţinea una, să-i aducă pe fata lui Verdeş împărat, dacă vrea să scape de ponosul de tâlhar, de călcător de drepturile altuia, şi să rămâie cu sufletul în oase. Aleodor se ştia vinovat. Deşi fără voia lui, dară ştia că a făcut un păcat de a călcat pe moşia slutului. Mai ştia iară că de omul dracului, să dai şi să scapi. Să n-ai nici în clin, nici în mânecă cu dânsul. Făgădui în cele din urmă să-i facă slujba cu care-l însărcina. Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop ştia că, deoarece Aleodor i-a făgăduit, apoi are să-şi ţie cuvântul, ca unul ce era om de omenie.

Petre Ispirescu în Aleodor împărat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pudoare

Adevărul vrând s-ascunză,
Să nu-l afle nici pământul,
Eva folosea o frunză...
Nu ştia că bate vântul.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candidatul

Nu ştii ce să admiri la dânsul:
Acea beţie de cuvinte,
La care te cuprinde plânsul,
Ori c-are mult curaj şi minte?!

epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorul de împărat rămase ca un zăpăcit. Se întoarse acasă, dară cu gândul era tot la dânsa. Tată-său, văzându-l tot pe gânduri şi trist, nu ştia ce să-i mai facă să-l înveselească oarecum. Când iată că-l poftesc la altă nuntă de împărat, unde se şi duse cu împărăteasa şi cu fiul său. Ca şi la cealaltă nuntă feciorul de împărat jucă cu fata cea necunoscută şi frumoasă, care venise şi la această nuntă şi se prinse în horă lângă dânsul. După multe întrebări, află de la dânsa că şedea tocmai înspre partea aceea, încotro era împărăţia tatălui său, doară căci nu-i zisese că şade chiar la dânsul. Atunci fiul de împărat îi făgădui să o ducă acasă, daca era singură, şi ea priimi. Însă tocmai când era să se spargă nunta, ea pieri de lângă dânsul din horă. Se întoarseră deci acasă împăratul şi cu ai lui, însă fiul lor se topea d-a-n-picioarele şi nimeni nu ştia din ce pricină. Deşi se făcuse vâlvă că feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zână, el însă se apăra înaintea tatălui său că nu ştie la sufletul său nimic. Toţi vracii şi cititorii de stele se aduseră şi nimeni nu ştiu să-i ghicească răul de care suferă. Unul dintr-înşii zise că e teamă să nu dobândească lipici.

Petre Ispirescu în Zâna munţilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Vineri şi Bau-Bau

când eram copii mici
ni se spunea de către cei vârstnici că toate vor fi cum trebuie
ni se spunea să nu fim îngrijoraţi
ne asigurau că nu sunt motive să ne temem
ne implorau să-i credem
şi i-am crezut...
am devenit dependenţi
de ceea ce credeam că sunt onestitatea şi adevărul
dar oamenii nu sunt oneşti
deloc...
fiecare minte
şi ne minţim pe noi mai ales
minciunile noastre sunt agravate de alte minciuni
minciuni cu care trăiesc în armonie...
acesta-i momentul în care ventilatorul împrăştie rahatul
iar noi ne-întâlnim în sfârşit faţă-n faţă cu adevărul

bătrâneţea-i o curvă

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiatul se duse la împărat şi ceru şi dânsul să-i păzească fetele, într-o noapte. Împăratului i se facu milă de tinereţele lui şi-l sfătui să-şi caute mai bine de treabă, decât să se răpuie. El stărui. Împăratul primi. Acesta nici că bănuia măcar a fi argatul de la grădinărie; aşa de mult se schimbase. Când îl arătă fetelor şi le spuse împăratul ce voieşte, nici ele, vezi, nu-l cunoscură. Numai cea mică, fiind cu cuiul la inimă, îl cunoscu şi începu a tânji de dragoste. Noaptea următoare, când plecară ele la joc, îl luară şi pe dânsul. El ştia ce i se pregăteşte, dară se feri ca de oala mălaiului să nu dea în clapcă. Ajunseră la palatul vrăjit, jucară până despre ziuă, apoi se puseră la masă. I se aduse şi lui băutura din care băuse toţi cari veniseră înaintea lui, băutură care trebuia să-l facă a-şi pierde minţile şi simţirea, băutură care să-l piarză şi pe dânsul ca pe ceilalţi.

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!