Omul - ca centru - resimte dublul tăiş al centralităţii sale: el e important şi solitar. Marginalizează tot ce nu e umanitate şi rămâne părăsit în pustiul excepţiei pe care o întruchipează.

Andrei Pleşu în Jurnalul de la Tescani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un centru de gândire deci produce gânduri. Toate formele pe care omul le creează cu mâinile sale trebuie întâi să existe în gândurile sale; el nu poate da formă unui lucru fără ca acel lucru să existe întâi ca gând.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricare ar fi calităţile sale, scrisul explorează cultura muncii, dar marginalizează munca în sine.

citat din Maureen Corrigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Important nu este unde rămâne corpul, ci unde se duce sufletul.

Andrei Ijac
Adăugat de Andrei Ijac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii fac multe acţiuni, multe lucruri, dar nici unul dintre acestea nu ating esenţa - propria lor fiinţă. Îşi gestionează caracterul, încearcă să fie cât mai înţelepţi cu putinţă, dar totul rămâne la suprafaţă, asemenea unei decoraţiuni. O disciplină exterioară va rămâne doar o decoraţiune. Disciplina autentică vine din interior, se împrăştie de la centru spre exterior. Nu trebuie forţată de la exterior spre centru...

citat din Osho
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este călător prin viaţă. Ceea e contează este ceea ce lasă în urma sa la sfârşitul acestei călătorii. Iar la judecata supremă, când pe balanţă vor fi puse faptele sale bune şi faptele sale rele, important este ca balanţa să fie înclinată de faptele sale bune!

Marian Pătraşcu
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotograful nu este altceva decât un martor al vremurilor sale, un cronicar tacit care scrie istoria prezentului cu propriile sale imagini.

Andrei Lupu (19 ianuarie 2014)
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treimea nu se reduce la o esenţă divină abstractă şi impersonală, ci este o Treime de Persoane Care Se iubesc, Care-şi extind iubirea Lor peste noi şi în noi, în Hristos Care pătimeşte pentru noi, Care este întreg iubire pentru noi. Hristos ne cheamă de asemenea să înaintăm cu ajutorul Său spre o umanitate asemenea umanităţii Sale: o umanitate care vrea să sufere pentru ceilalţi ca să-i înnobileze, ca să facă bucurie Tatălui ceresc, dându-I bucuria de a vedea că înaintăm prin iubirea dintre noi spre iubirea faţă de El.

citat clasic din Dumitru Stăniloae
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!

umanitate

Umanitatea este totalitatea valorilor culturale omeneşti, e cultura acumulată, iar din punct de vedere practic ea este un ideal etic, o tendinţă către realizarea unei forme superioare istorice şi a unui alt om, cu sufletul ideal organizat, tendinţa către omul şi societatea perfectă.

definiţie de P. Andrei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi, pe om îl fascinează stabilitatea descoperirii sale: de fiecare dată când creează aceleaşi condiţii îi e dată aceeaşi trăire. Mediul său, bine cunoscut lui, nestatornic, nu-i înlesneşte asemenea trăiri. A înţeles cât de efemeră este lume sa înconjurătoare şi tot ce se poate afla în ea. Chiar şi tonul care vibrează constant este efemer. El întruchipează însă, de-a lungul dăinuirii sale, o identitate neîntreruptă, care revine continuu – cumva este mereu acolo. Prin această descoperire se naşte o nouă bucurie, care nu este altceva decât trăirea de sine însuşi. Se produce o egalizare, la nivel emoţional, cu fenomenul sunetului dezvăluit. Pentru că până şi în omul în sine – acest chip atât de asemnănător imaginii divine – există ceva ce este constant. Acea forţă propriu-zisă ce se înnoieşte şi se pune în mişcare pe sine, cea care îl lasă să zăbovească în continuare asupra descoperirii sale, este noua stare de bine. Iar aşa ceva nu s-a mai întâlnit până acum.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţie pe tăiş

Ursul nostru carpatin
Umblă-n voie prin oraşe,
Nu ştiu cui să mă închin
A nevoie să-i miroase.

epigramă de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice călătorie, mai important decât toate priveliştile, peisajele şi minunile naturii rămâne omul.

citat celebru din Liviu Rebreanu
Adăugat de Necsoiu Doru-Nicusor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care glumeşte (nordicul), este rareori binevoitor şi niciodată fericit; el resimte şi acuză puternic distonanţele vieţii. Nu se amuză cu ele; în fond, suferă şi se irită din pricina lor.

citat din Hippolyte Taine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul şi creaţiile sale sunt ca o ploaie de ciocolată peste umanitate.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disciplina îl opreşte pe om să se abată prin impulsurile sale animalice de la menirea sa, de la umanitate.

Immanuel Kant în Despre pedagogie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru umanitate, întrebarea întrebărilor, problema care se ascunde în spatele celorlalte probleme şi care este mult mai interesantă decât toate celelalte, este cea a determinării locului omului în natură şi a relaţiei sale cu cosmosul.

citat din T.H. Huxley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă necunoaşterea naturii a dat naştere zeilor, cunoaşterea naturii e menită să-i distrugă. Pe măsură ce omul se instruieşte, forţele şi resursele sale cresc o dată cu luminile sale; ştiinţele, meseriile, meşteşugul îi dau ajutoare, experienţa îl linişteşte sau îi procură mijloacele de a rezista efectelor multor cauze care încetează să-l mai îngrijoreze din momentul în care le-a cunoscut. Într-un cuvânt, temerile sale se împrăştie pe măsură ce mintea sa se luminează. Omul instruit încetează de a mai fi superstiţios.

Baronul d'Holbach în Materialiştii francezi din secolul al XVIII-lea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

umanitate

Umanitate. Rasa umană, în mod colectiv, în afară de poeţii antropoizi.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia părăsit de nevastă (hexagramă)

Plânge omul ca năucul
Că l-a părăsit nevasta
Şi că-i cântă zilnic cucul...
Zic, ce pagubă e asta?
Mai mare ar fi beleaua
De i-ar cânta... cucuveaua.

hexagramă de Gheorghe Pârlea din Antologie de... râsoterapie, Ed. Armonii Culturale, 2013 (2013)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce crezi este mai important decât ce vezi. Omul nu trăieşte sub cerul liber, în grădina realităţii fizice; el o admiră prin fereastră, stând la adăpost în casa minţii sale.

aforism de Codrin Ştefan Ţapu
Adăugat de Johnwr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Şi totuşi asta rămâne cel mai important, -
vechiul copac pe care l-au mai văzut şi alţii,
femeia dintâi, pe care-au mai iubit-o şi alţii,
piatra dintâi, pe care-au mai împietrit-o şi alţii...
Şi totuşi asta rămâne cel mai important,
că nu te mai poţi întoarce
pentru că te-au întors alţii,
mereu alţii şi alţii şi alţii,
încât "tu" nu îl mai recunoaşte pe "tu", -
şi trec unul pe lângă altul, amestecându-se cu alţii...

poezie celebră de Nichita Stănescu din Un pământ numit România (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!