Ce crimă e! Are omul dreptul să-şi smulgă din piept cel mai bun, cel mai nobil şi cel mai frumos sentiment? Cine ştie, poate singurul sentiment care ne justifică existenţa, care reprezintă bogaţia sufletului nostru? Să-l calci în picioare, să-l distrugi, să te lepezi de el? În numele cărei raţiuni? Ca să obţii preţuirea oamenilor? Ce prostie! Să renunţi pentru alţii la tine, să renunţi la ce-i mai important în tine, la propria-ţi fericire?!

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul
Adăugat de deianira
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea durează atât cât omul ştie s-o preţuiască cum se cuvine.

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este binele, dacă nu înţelepciune? Viaţa devine un paradox. Atunci poate înţelept e şi faptul că tu trăieşti pentru a aduce fericire altora.

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazurile umblă printre oameni. Iar eu vă spun că la necaz nu-i decât un leac: să-l îneci în băutură.

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţinea la el! Ei, şi? Şi el ţinea la ea, şi unde scrie că lucrul cel mai potrivit pe care urmau să-l facă ei doi era să-şi răpească unul altuia libertatea? Bine, ar putea să spună cineva, ce e rău faptul că într-un anumit moment omul se decide să-şi sacrifice o parte sau toată libertatea lui de dragul unei femei? Ce să faci, la urma urmei, cu libertatea? Ei! Ce să faci! Cum ce să faci?! Să te plimbi pe suprafaţa pământului printre oameni, pe străzi sau drumuri şi să te bucuri că tot ceea ce vezi îţi aparţine! E singurul sentiment de posesiune nevinovat... În timp ce o femeie îţi cere să te bucuri numai de ea şi să renunţi la restul lumii. Asta e intolerabil.

citat celebru din Marin Preda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exact aşa se petrece: tocmai ce ţi-am spulberat o condiţionare şi ţuşti ai fugit în alta. "Dar nu este un sentiment pe care îl pot păstra constant." Păi dacă Dumnezeu, Sinele e un sentiment pe care ego-ul să-l poată păstra e tare superficial, tare banal. Nici nu vedeţi că de câte ori vreţi să-l simţiţi pe Dumnezeu, să-l trăiţi, experimentaţi, etc. VĂ AŞEZAŢI EGO-UL PE O TREAPTĂ SUPERIOARĂ LUI, nu-i aşa? Nu-l poţi trăi pe Dumnezeu că nu e un banal sentiment, te poţi doar dizolva în El şi atunci doar Dumnezeu va mai rămâne din tine. Doar Dumnezeu este Real, el e fără formă. Tu nu ai fost născută vreodată, doar Dumnezeu se visează în tine un corp!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte-ţi viaţa cu un intens sentiment de curiozitate. Dacă renunţi la control, vei crea spaţiu pentru ca oportunităţile să ajungă la tine.

Robin Sharma în Călugărul care şi-a vândut Ferrari-ul (ianuarie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soclul e un suport pentru proşti... Iar credinţa e un balon care mai devreme sau mai târziu pierde gazul.

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analizează-ţi propria viaţă şi întreabă-te care este şablonul pe care l-ai adoptat? Renunţi de fiecare dată la tine pentru a-i mulţumi pe ceilalţi? Este oricine altcineva (în afară de tine) mai important pentru tine? Iei decizii punând interesele celorlalţi deasupra intereselor tale? Dacă ăsta este şablonul tău, pune-ţi următoarea întrebare: ţi-ai dori acelaşi lucru pentru copilul tău? Ţi-ar plăcea să-l vezi renunţând la visele sale, la hobby-urile sale, la tot ce-i face plăcere..."din iubire pentru partenerul său"? Gândeşte-te că acesta este şablonul pe care tu îl perpetuezi. Acesta este modelul pe care îl oferi copilului tău. Eşti responsabil să fii un model de urmat pentru copilul tău, nu prin vorbe, ci prin fapte. Copiii nu aud mereu ce le spui, dar văd întotdeauna ce faci.

Raluca Rusu în Ghidul relaţiei de cuplu
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni răi... Alţii nici nu există. Ori sunt nişte vite grase care îşi păzesc prada şi îşi consumă propria grăsime, ori sunt nişte câini turbaţi care te apucă de beregată! Alţii nu există.

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, aşadar, suntem absolut dispuşi să admitem existenţa unui sentiment "oceanic" la un mare număr de oameni şi dacă înclinăm să-l raportăm la o fază primitivă a sentimentului eului, de îndată se pune o nouă întrebare: De unde dreptul de a considera acest sentiment drept sursă a trebuinţei religioase?

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când porneşti pe drumul evoluţiei tale vor fi lângă tine oameni care se vor împotrivi schimbării prin care vrei să treci. Nu vor dori să piardă, să renunţe la obişnuinţa de a te şti într-un anume fel, aşa că vor face tot posibilul pentru a-ţi împiedica creşterea şi evoluţia. Poţi să le rămâi lor loial, să le satisfaci nevoia de a se agăţa de tine şi să renunţi la tine şi la visurile tale sau poţi să îţi rămâi loial ţie, să mergi pe drumul firesc al evoluţiei tale şi să renunţi la ei, dacă nu îşi doresc să evolueze alături de tine. Alege conştient pe cine păstrezi în viaţa ta!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa e cu femeile... Una se lipeşte de tine şi-ţi stoarce toată vlaga, alta te jupoaie de tot ce ai, a treia de înşală la orice pas şi se mai găseşte şi câte una care te bagă în mizerie, în noroiul ăsta de fiecare zi... Spălat, măturat, scutece şi alte asemenea lucruri. Şi asta-i viaţa...

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i plină de enigmă şi de taine... Lumea-i plină de mistere... Când întâlneşti ceva inexplicabil, care sub veştmântul misterului poate ascunde atât de multe hidoşenii, trebuie poate să trecem mai departe şi să păstrăm convingerea că lumea e frumoasă, iar faptele oamenilor sunt nobile şi înţelepte... În felul acesta ne putem feri, poate, de multe murdării.

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Profesorul Vilczur
Adăugat de doina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un criminal nu are niciodată răbdare. Toţi se grăbesc să obţină ceea ce i-a împins la crimă. Şi întotdeauna încep să se învârtă sub nasul poliţiei. Se simt mai siguri la vedere decât în umbră, unde pot atrage bănuiala asupra lor.

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 2 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

oraş

Oraşul este un monstru. A pus între om şi pământ asfalt şi beton. De unde să-şi ia omul sentimentele? Sentimentele vin din pământ, ca toate sevele vitale. În oraş seacă, se fărâmă, se prefac pulbere, rămâne numai creierul înfierbântat de lupta pentru existenţă.

definiţie clasică de Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o femeie, acolo unde începe dragostea se termină toate principiile.

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 2 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capătul fiecărei tragedii stă prostia!

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul - singurul care se poate răzbuna şi după ce îl ucidem. Nu ne rămâne decât să-l domolim cu propriile noastre amintiri, trezindu-i un vag sentiment de melancolie.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremurile de astăzi, când mintea există numai pentru a face rău, ce este prostia, dacă nu cel mai de preţ bun?

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai uimitor sentiment din câte cunosc e dorul. Omul are impresia că este total absorbit de realitatea înconjurătoare, acomodat cu mediul, preocupat de noile lui probleme. Şi deodată o străfulgerare orbitoare: chipul cuiva, ochii cuiva, ochii şi gura cuiva. Le simţi cu un realism zguduitor şi îţi dai seama că tot ce te înconjoară este lipsit de importanţă, indiferent, ba chiar dizgraţios. Dizgraţios tocmai de aceea că ne îndepărtează de acele mâini, de acea gură. Cunoşti dumneata durerea de inimă, durerea aceea fizică ce ne sfâşie pieptul, scurt şi violent?...

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!