În locul lui Noe, nu plecam cu Arca. Plecam cu barca.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picioare de lut

mă întorc femeie astăzi acasă
cu sufletul brăzdat de idei
tu stăteai la o fereastră închisă
într-o gară de doi, printre ploi
citeai o carte închisă, despre noi
eram cuvântul absent sau gara din noi
curgeau sentimente şi vise
fugeai ireal pe alei
ochii curgeau în neştire
când plecai, amândoi
plecam, părăseam facultăţi, munţi
în căutarea de doi
tu treceai, eu plecam
mă chemai, eu treceam
acasă nu'i nimeni acum
păşesc spre un nou început
pe picioare de lut

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

mă întorc azi acasă
cu sufletul brăzdat de idei
tu stăteai la fereastră, într-o gară de doi
citeai o carte, despre noi, amândoi
eram bătrânul sau gara dintre noi
curgeau sentimente şi vise
fugeai pe alei
ochii curgeau în neştire
când plecai, amândoi
plecam, părăseam prieteni, munţi
în căutarea de doi
tu treceai, eu plecam
mă chemai, eu treceam
acasă nu'i nimeni acum
doar gânduri se frâng pe un geam
uitat deschis între noi
păşesc spre un nou început
pe picioare de lut

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui saltimbanc

Ca-n orice fel de iarmaroc,
un saltimbanc pornit să-nşele
scotea luceferi din pingele,
grădini de flori din cozoroc.

Ştiam că-s mofturi şi vopsele,
plecam şi suduiam cu foc.
Ca-n orice fel de iarmaroc,
un saltimbanc pornit să-nşele.

Plecam şi iar veneam la ele,
şi ne rugam, vrăjiţi de joc,
să ne mai facă flori şi stele
Un saltimbanc pornit să-nşele,
ca-n orice fel de iarmaroc.

rondel clasic de Radu Gyr
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

murmura sufletul
ros de gânduri triste
uneori plecam, plecam mai departe
eram învinsul pe pagina ruptă
un joc în care tremura lumina
iar dintre lacrimi şi păcate
cioplite într-o noapte
renaştea un vis
aici, în altă parte
murmura întunericul
offf, ce lungă'i depărtarea
mă căţăram spre stele
şi iar cădeam în haos
mai picurau cuvinte
pe câte o coală goală
scriam, scriam
nebun de spaimă
ca într-o tristă zi de toamnă
mă întorceam în lut, mereu ca la început
şi în noaptea neagră
băte-am stele în boltă
pentru o nouă eră

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

murmura sufletul
ros de gânduri triste
uneori plecam, plecam mai departe
eram învinsul pe pagina ruptă
un joc în care tremură pana
iar dintre lacrimi şi păcate
cioplite într-o noapte
renaştea un vis
aici, poate în altă parte
murmura întunericul
offf, ce lungă'i depărtarea
mă căţăram spre stele
şi iar cădeam în haos
mai picurau cuvinte
pe câte o coală goală
scriam, scriam
nebun de spaimă
ca într-o tristă zi de toamnă
mă întorceam în ţărână, mereu ca la început
şi în noaptea neagră
băteam stele în boltă
pentru o nouă eră

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plecam unul de lângă celălalt nu ni se părea că ne despărţim, ci că mergem să ne aşteptăm altundeva.

citat din Cesare Pavese
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vând locuinţa mea lacustră

Vând locuinţa mea lacustră
Având pereţii din poeme,
O vând, cu soba ei pe lemne,
Cu tot cu puntea ei îngustă.

Tristeţea ploii mă dezgustă
Căci plouă de prea multă vreme,
Vând locuinţa mea lacustră
Având pereţii din poeme.

Vând chiar şi barca mea robustă
Cu care-n larg plecam devreme,
Vând ieftin celui care gustă
Singurătăţile eterne...

Vând locuinţa mea lacustră.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vrei să uşurezi corabia, să nu începi cu barca de salvare.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, Caron, ce ticălos meschin! Un obol, ca să plimbi o umbră cu barca?

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneţia m-a dezamăgit. Ce inundaţii! Pe străzi se putea circula numai cu barca!

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2010)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi părăsesc barca de salvare, când văd spre ce ţărm pluteşte.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevastă-mea şi vecinul au mers cam departe

Că se sărutau pe scară
Când plecam de-acasă, fie,
Însă i-am surprins aseară
Discutând filozofie!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca

La arca locuinţei mele
Nr 70
De pe str. Kirov
M-au condus poeţii
După întâlnirile noastre literare.
Eram vestită ca inabordabilă.
Şi uite aşa arca nu a cunoscut sărutul.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cor subpământean

În adânci tenebre,
Care zac funebre,
Să dăm în destin:
Şi, ca răzbunare
Toţi, cu-ndemânare,
Moartea s-o gătim!

Plecam în umbră;
O pânză sumbră
Pe cer da zor:
Când totul doarme,
Cătuşe-şi sfarme
Cel veghetor!

poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă duceam la teatru şi plecam acasă mai puternică. Cred că teatrul îţi dă un soi de încredere în viaţă... Nivelul de educaţie e foarte scăzut şi mi se pare că e nevoie ca publicul să se întâlnească cumva cu texte mari şi cu aspiraţii mari.

Ada Galeş în revista "Yorick" (noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

Epigrama după scop
E-n morală un potop,
Dar cum n-am construit arca,
Îl înfruntăm şi cu... barca.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum plecam cu tata la coasă

rămân o vreme într-un dreptunghi
săpate urmele trupului
şi un ceas de piatră într-o cruce de piatră
care-şi macină timpul în fire de nisip
pe care le spulberă vântul
pe ochii închişi ai morţilor din adânc

e atât de tăcut ţintirimul din sat
încât fiecare cruce e un poem nescris
liniştea cade din turla înaltă a bisericii
şi se sparge peste satul din vale
ca o noapte lovită de săgeţile luminii
când soarele abia iese pe coama dealului
atunci trist mă năpădesc amintirile
cum plecam cu tata la coasă
şi somnul lui e acum mai lung decât somnul
mi se pare moartea neîngrădită şi liberă
iar viaţa discriminată întreruptă înainte de limită
fără să fie nimeni vinovat
invocând chemarea celui de sus
de ce o face atâtea chemări
m-am întrebat prima oară când a murit bunicul?
bătrânii îmi spuneau că cei buni pleacă primii
minciună, unul rău a plecat la fel
îl ştiam nu-mi dădea niciodată nimic
l-a chemat şi pe el

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

m-am întors pe ţărm într-o iarnă
cerurile erau uscate şi reci

ploua în jur şi era frig în lume
ploua a iarnă prin geamuri sparte
se întuneca în jur, eu mai scriam o slovă

era târziu în noapte şi noaptea era grea
mă întorceam mereu pe drumul sorţii
eram dublura unui eu pierdut în doi

veşnic rătăcit pe drumul meu
plecam şi reveneam mereu
în geamurile vieţii timpul încă bate

azi nu mai ştiu, trăiesc sau e firesc
să scriu pe ziduri lumii în cetate
plecam, mă întorceam tăcut în noapte

din rupte buzunare se scurgeau idei
pasul greu punea amprenta în palma vieţii
se ridica un semn de întrebare
privea în jur, pleca apoi pe jos

pe scoarţa lumii scriam povestea unui om damnat în a sa soartă
vroiam să plec şi nu am mai rămas
îngheţau frunze pe ramuri târzii
se stingea o ţigară, mai ardea câte un gând

era frig, era iarnă, priveam către cer
atunci am simţit acut acel fior
ningea în ochii mei cu fulgi târzii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre fulgi de zăpadă

m-am întors pe ţărm într-o iarnă
în iarna ultimului veac
ningea în jur şi era frig în lume
ningea a iarnă prin geamuri sparte
se întuneca în jur, eu mai scriam o pagină de carte
era târziu în noapte şi noaptea era grea
mă întorceam mereu pe drumul sorţii
eram dublura unui eu pierdut în noi
un pelerin, un scrib sau un nebun
veşnic rătăcit pe drum
plecam şi reveneam mereu
în geamurile vieţii timpul încă bate
azi nu mai ştiu, trăiesc sau e firesc
să scriu pe ziduri lumii în cetate
plecam, mă întorceam tăcut în altă noapte
din rupte buzunare se scurgeau idei
pasul greu punea amprenta în palma vieţii
se ridica un semn de întrebare
privea în jur, pleca apoi pe jos
pe scoarţa lumii mă scriam
povestea unui om damnat în a sa soartă
vroiam să plec şi nu am mai rămas
îngheţau frunze pe ramuri târzii
se stingea o ţigară, mai ardea câte un gând
era frig, era iarnă, priveam către cer
atunci am simţit acut acel fior
ningea în ochii mei cu fulgi târzii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca Sufletului

Aleg gandurile,
Le asez in arca sufletului meu.
E incapatoare aceasta arca.
Striga cele ramase afara
Ca vor sa urce la un loc cu cele alese,
Dar nu le las.

Ma lupt din rasputeri.
Le alung si le condamn,
Dar ele fac recurs,
Isi cer drepturile de a se aseza in mintea mea.
Eu castig procesul
Si-n arca e lumina.

Minte si suflet,
Gand si iubire si dor.
Spun ce nu se poate spune,
Stau cu mine, fata in fata,
Incerc sa vaslesc cu indemanare
Dar vaslele arcei sunt grele...

poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!