Când moare un om, rubedeniile şi prietenii lui se grăbesc să-l îngroape. De când e lumea lume se ştie că morţii încurcă viaţa celor vii.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu ştie când va muri. Nimeni. Omul, când se uită înainte, i se pare că viaţa lui va fi lungă. Şi de asemenea i se pare că viaţa e ceva, că viaţa e mult, că viaţa e totul. Poate să fie aşa, şi poate să fie şi altfel. Pentru că, atunci când omul se uită în urmă, i se pare că viaţa a fost puţină, dacă nu chiar nimic.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul, unora le-aduce moarte ori schilodiri. Altora, avere. Aşa a fost de când lumea.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi morţii tac. Orice le-ai spune, morţii tac. Tac chiar şi aceia care în lunga lor viaţă au fost destul de gălăgioşi.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zaharia Stancu a sondat adânc pshiologia ţăranului în care mocneşte revolta. Aceasta este meritul artei literare a lui Zaharia Stancu: a pătruns cu un simţ ascuţit şi realist în existenţa socială a satului.

George Călinescu în Opinii despre romanul Desculţ (Zaharia Stancu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui încurcă lume

Criticat, l-a prins mânia
Şi nedumerit întreabă:
"Cum nu-şi face datoria,
Când mereu se află-n treabă?"

epigramă de Geo Olteanu din Viaţa Buzăului (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să-mi fie teamă? O viaţă are omul. Şi cu-a morţii două.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţii sunt mai grei decât viii, sau cel puţin aşa le par oamenilor.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu trăieşte când vrea, ci când îi vine rândul.

citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vii gol pe lume, dar când pleci din ea trebuie să pleci îmbrăcat. De ce trebuie? Pentru că aşa poruncesc străvechile legi nescrise ale lumii.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurcă lume

vă rog să mă ajutaţi să învăţ
ce trebuie făcut mai întâi când se moare
de când mă ştiu am fost un încurcă - lume
şi n-aş vrea ca în momente solemne
să - ncurc lumea asta cu lumea de dincolo
lumea de dincolo e un fel de şaitroc prin care
Dumnezeu spală lumea asta
se-agaţă de-o rugăciune ca un prospector falit
De ultima gâlmă de aur

aşadar vă rog să îmi spuneţi
Ce trebuie făcut mai întâi când se moare
de când mă ştiu am furat vreo şapte mirese
fugeam cu ele în braţe în timp ce alţii
se tocmeau pentru ele cereau băuturi fine
n-aş vrea să vă pomeniţi că fug cu mortul în braţe
în timp ce mă tocmesc pentru el cer băuturi fine
apă vie sau crismă

ce trebuie făcut mai întâi când se moare
să plâng să chem preotul ori medicul de familie
cum să aleg locul unde să sape
printre străini la oraş ori printre rude la ţară
nu vreau să supăr pe nimeni
dacă plâng mai întâi
preotul vine şi spune nu-i timp de pierdut
acum e-n locul acela cu păşuni verzi şi ape line
mă năpădeşte invidia ca sorgul bucata de pământ îngrădită
cu îngeri de silicon şi poze fixate cu cea mai bună amorsă
de chem preotul mai întâi
medicul de familie începe să bombăne că nu-l plăteşte nimeni
pentru ore suplimentare
că programul informatic nu recunoaşte codul numeric
de chem medicul de familie groparii se - mbată
şi lasă pământul căscat ca o gură de care
apropii oglinda să vezi dacă se abureşte

veţi spune că sunt egoist că şi cei cei trăiesc au nevoie
de cineva care să se gândească la ei
dar dacă aici m-aş ruga pentru un viu
dincolo un mort rămâne fără - ndurare

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre frunză

Oare frunza se gândeşte
când e mică şi când creşte,
ce rol are ea de-i verde
şi de unde se hrăneşte?

Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald şi când e rece?

Oare frunza are simţuri
şi se sperie de vânturi,
ştie frunza când e noapte
şi de ce plouă în rate?

Ştie frunza sau nu ştie
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare ştie
şi bătrână şi pustie?

Ştie frunza când e ruptă
şi când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată şi e frântă?

Sau când doare poate ştie
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
ştie frunza... cine ştie?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă ştii vreodată când pleci la drum unde o să ajungi?

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te doare mult carnea, sufletul se linişteşte şi te lasă în pace.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacerea unui avar

Când a simţit, Mitruţ, că moare,
Un loc de veci a cumpărat,
Plătise-un metru doar, pătrat,
Or să-l îngroape, în picioare.

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este clopotul din limbă,
lumea se schimbă.
Clopotul tace,
lumea tot se preface...

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dorm, închipuirea îmi rămâne trează. Visez. E blestemul de care nu pot scăpa.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când morţii sunt aşa departe

Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine ştie? – poate
Ne uită.

Când morţii sunt aşa departe,
Şi când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea – cine ştie? – dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.

Priveşte-n jurul tău – e marea
Vieţei; pleacă şi o-nfruntă,
Îmbată-ţi ochii-n contemplarea
Minunilor ce te aşteaptă;
Trăieşte, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.

poezie celebră de Ovid Densusianu din Limanuri albe (1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când intri în luptă, te cuprinde un fel de ameţeală, mai curând un fel de beţie. Atunci nu mai ai timp să te gândeşti la moarte.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori şchiopătând, alteori târându-se pe brânci, viaţa merge înainte.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când

Ultim zbor de cules floare,
Îmbătări de polen, nectar
Şi-ac smuls din pântec, insectar;
Aşa din când în când se moare!

Cuib de ciocănitoare
Cu pui în pomul găunos
Ce hulă îl prăvale jos;
Aşa din când în când se moare!

De-abia născut ce stă-n picioare
Pe stepa-n răgnete arzând
În lins ce nu-i al mamei, blând;
Aşa din când în când se moare!

Doar dăruire-n aşteptare
Şi înşelat de suflet cast
Plângând de nenoroc nefast;
Aşa din când în când se moare!

Sublim amor cu violare
De vis şi trup pur neatins,
Cu gust amar de viaţă stins;
Aşa din când în când se moare!

O dragoste, când totul doare
Orbul rănit, ce nu o ştie
Şi singur stingere-şi îmbie;
Aşa din când în când se moare!

Ochi plânşi înălţaţi la altare
Cu semn întretăiat de mână
Ce-şi pierde pereche-n ţărână;
Aşa din când în când se moare!

Părinţii duşi rămaşi o boare
De-o lumânare aprinsă arar
Ce plâng şi-acum şi n-ai habar;
Aşa din când în când se moare!

Îi-este ultim apus de soare,
Noapte eternă stând să-nceapă
Fără de gând că zori nu crapă;
Aşa din când în când se moare!

Când nu mai e nimic, uitare,
Mai mult decât de trup prezenţă,
Nici gând de urmă, de esenţă...
Aşa din când în când se moare!

Totu-i o apă trecătoare
Ce spală timp de umbre duse
Ce nici n-au fost de n-ar fi spuse...
Aşa din când în când se moare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!