Lui Al. Clenciu la o şezătoare literară

Când pe scenă dârz se suie,
Spui cuprins de-ngrijorare:
Alexandru ăsta nu e,
Nici cel Bun şi nici cel Mare!

epigramă de Ion Larian Postolache din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ateu

Nu crezi în legile divine,
Nici în legenda cu Iisus,
Şi totuşi văd că-ţi merge bine...
- Păi, am şi eu un "sfânt", pe sus!

epigramă de Ion Larian Postolache din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie

De când mi-a apărut volumul,
Sunt mai solemn decât un cioclu!
Mă antrenez pentru atuncea
Când am să stau în bronz, pe soclu.

epigramă de Ion Larian Postolache din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caricaturistului Al. Clenciu după ce "mi-a făcut figura"!

Un comesean m-a atacat,
Aseară, când sfârşii banchetul,
Şi-atât de crunt m-a maltratat
C-aproape semăn cu... portretul!

epigramă de Ion-Larian Postolache din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai intrat pe scenă eşti transpus total, nu mai ştii nici că te doare măseaua, nici că vrei să ajungi acasă, e inimaginabil, e de nedescris sentimentul pe scenă.

citat din Ştefan Mihalache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creşte "punctul de pensie"

Punctul ăsta creşte aşa de tare
Că-s cuprins deja de-ngrijorare:
Dac-aşa de mare el va fi
Cum o să-l pot să-l pun pe... "I"?!

epigramă de Ion Moraru din revista revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Zugrăvind ovalul feţii
De trecutu-i brusc s-a rupt,
Şi-a urcat pe scara vieţii
Tot săpând pe dedesubt.

epigramă de Ion Larian Postolache din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre vine la cel mai îndepărtat şi solitar ţărm

O pasăre vine la cel mai îndepărtat şi solitar ţărm.
Bea puţină apă –
care devine tulbure, amestecată cu nisip –
apoi îşi reia zborul,
repetă o scenă la fel de veche ca lumea,
scenă care n-a încetat niciodată să aibă loc.
Dacă nu s-ar mai întâmpla, chiar pentru o singură zi,
n-ar mai fi posibil să existe muzica şi nici stelele, nici mierea
şi nici Renoir, nici copii care joacă zaruri
şi nici norii, nici părul tău fluturând în vânt
şi nici măcar ochii tăi care alungă umbrele
în fiecare dimineaţă când te trezeşti.

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesie nouă (soţul unei poete)

Doamna lui e literată,
Dânsul după ea e mort;
Eu l-am întrebat odată:
-Scriitor? -Poet consort!

epigramă de Ion Larian Postolache din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decepţie

M-am dus cu tata să-i cer mâna
Dar mai apoi am constatat,
Că domnişoara mea, cadâna,
Doar mâna mai avea de dat!

epigramă de Ion Larian Postolache din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textierilor de muzică uşoară

Vă ascult a zecea oară,
Dar eu sunt pretenţios:
Muzica, o fi uşoară
Dar luaţi-o în cerios!

epigramă de Ion Larian Postolache din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna asta

Toamna asta numai brumă
Semăna cu o catârcă
Cine voia s-o ia în cârcă
Se îmbolnăvea de reumă

Nici o cale să descuie
Din enigme cea mai grea
Piscul ăsta nimenea
De o vreme nu-l mai suie

Cartea vieţii-lor căzută
Dintr-un raft cu neasemeni
Plopii mei tristeţii gemeni
Jinduiau în somn o ciută

Algoritmul o petardă
Clovnul ăsta desuet
Romburile desenate pe parchet
Noaptea începeau să ardă

Pălărăia care nu e
Nici mai şleampă nici mai şuie
Îşi căta pe uliţi capul
Precum un destin casapul

Cercurile din aplice
Căpătaseră varice
Şi pierzându-şi din elan
Deveneau de porţelan

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada prostului... fără sfârşit

Când prostului îi intinzi o mână,
Să nu te-aştepţi la recompensă;
Nici cel puţin la "Ziua bună!"...
Te va-njura pentru ofensă!?

Când prostului îi dai dreptate,
Să nu te-aştepţi să-l ai fidel;
Nici cel puţin că-i speli păcate...
Ce ţi le pune-n cârcă... el!

Când prostului mai dai o şansă,
Să nu te-aştepţi să recunoască
Nici cel puţin vina... în transă
Ce tu-i visai; onor să-l pască!?

Când prostului îi ridici slăvi,
Să nu te-aştepţi să-şi plece capul...
Nici cel puţin să-şi ia pe tăvi
Lauri; de nu-s, tu ispăşeşti... Ţapul!

Când prostului tot îi dai ghes,
Să nu te-aştepţi la modestie;
Nici cel puţin c-a înţeles
Că-i doar bun simţ... nu măgărie!?!

Când prostului îi spui deştept,
Să nu te-aştepţi la vreo favoare;
Nici cel puţin să-l ai adept...
Te dă afară-n gura mare!

Când prostului îi spui... "valoare",
Să nu te-aştepţi s-o demonstreze...
Nici cel puţin să crezi c-o are;
Că te ia gaj... ca s-o probeze!?

Când prostului îi spui că-i prost
Să nu te-aştepţi la argumente
Nici cel puţin... Nu-şi are rost;
EL, umple săli de... parlamente!

... Şi cum nu-i singur, are adepţi;
Atunci cu prost, să nu te pui!...
Cât frunza şi iarba-s, de inepţi!
Cert; poţi să te adresezi... oricui!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unui membru al Fondului literar la primirea în Uniunea Scriitorilor

Fă cu mine o minune,
Doamne, şi-mplineşte-mi visul:
Fă să intru-n Uniune
Şi-o termin pe veci cu scrisul!

epigramă de Ion Larian Postolache din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe biroul dentistului se află reproduceri după nuduri celebre

Cu poze-atâtea demoazele,
Dentistul meu face minuni:
Că-mi ia durerea de măsele
Şi-o mută-n alte regiuni!

epigramă de Ion Larian Postolache din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Ion Larian Postolache, după ce a uitat să participe la propria-i sărbătorire

În ziua ceea minunată
Ne-ai demonstrat ce-nseamnă fler:
Lipsind, i-ai dat un caracter
De sărbătoare-adevărată.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitoarei S., purtătoare a unei exagerate minijupe, care se lăuda că a fost descoperită de maestrul P.

I-am cercetat activitatea
Maestrului, şi-s amărât:
L-ar fi stimat posteritatea
De n-o descoperea atât!

epigramă de Ion Larian Postolache din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă spui

Să nu mă spui
nimănui
pecetluişte-ţi buzele
cu mărturisirea
acestei iubiri
imposibile...

Nici ţie
înspre seară
să nu-ţi spui
că strâng în pumn
o fantomatică gară...

Nici mie
să nu-mi spui
că ai dat vântului
toate cuvintele
ce-au tăcut
în tomnateca vară...

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Mircea Trifu, la apariţia cărţii "Nici Cincinat, nici Păstorel"

Cum Cincinat şi Păstorel
S-au dus şi azi e numai el,
E un motiv de-ngrijorare:
Cu cine să se mai măsoare?

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constanţă

de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struţ, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaş,
nici strămoş şi nici urmaş,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloşcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăieşte, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalţă, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Cenaclul Academiei, au citit poetele Veronica Ruso şi Constanţa Craiu - într-o şedinţă prezidată de Şerban Cioculescu

Două poete azi au încercat
În triluri de argint să ne răsfeţe.
Şi-un critic literar a prezidat
Un reuşit concurs... de frumuseţe.

epigramă de Ion Larian Postolache din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!