Am un papagal minune

Piciorul drept ridică la un prost
Şi stângul la un hoţ şi un sperjur.
Cu el la teste-n Parlament am fost,
A tras un chiot şi-a căzut în tur.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Am un milion de dat, n-ai un post de deputat? (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu trup şi suflet

În trup şi suflet i-a pătruns nesaţul,
Exemplu viu e chiar conducătorul,
Bărbaţii-n parlament ridică braţul
Iar fetele ridică şi piciorul.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotbalist singur şi trist

Piciorul meu e vinovat,
Iubirea când m-a căutat,
Ce vă gândiţi că am făcut
S-o-ndepărtez? I-am tras un şut!

Piciorul meu e vinovat,
Din primul şut a şi marcat;
Sufletul meu, ţipând că-i gol,
Două iubiri i-au dat ocol...

Şi când la două porţi a tras
Piciorul, singur am rămas;
Nici urmă nu-i de marcator
Şi nici de dragoste picior.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prost

Igrec cam brutal a fost
Când i-a spus lui Ics pe drept:
Nu eşti prost fiindcă eşti prost,
Prost eşti că te crezi deştept.

epigramă de Tudor Măinescu (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Cincinat care şi-a fracturat piciorul alunecând pe gheaţă

- Ştii, unchiul tău acela chel,
Care-i poet şi magistrat,
Şi-a rupt piciorul. - "Ce păcat!...
Păcat că nu scria cu el."

epigramă de Mircea Pavelescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

VIŢELUL ŞI DIOGENE

Fiul vacii,-abia ieşit,
Ca viţel, dintr-un liceu,
Declarat nereuşit,
La examenul prea greu
De-absolvire, fiind prost,
Şi-a zis el, că şi-nvăţat,
Fără bani, tot n-ai un rost;
Altceva-i să ai palat,
Nu cum Diogene-a fost
Doar într-un butoi cazat.
Cum văzuse nişte boi,
Că, ajunşi parlamentari,
După votul dat de oi,
Erau astăzi pe cai mari,
Având vile, bani, femei,
Şi-a dorit, normal şi el
Un statut de bou, ca ei.
De aceea, s-a înscris
În partidul mare-al lor,
Împlinindu-se-al său vis
La scrutinul următor.
Cu statutul lui cel nou
În măreţul parlament
Din viţel ajuns, deci, bou,
Furând, însă foarte-atent,
Ca şi ceilalţi, a putut
Să-şi procure, chiar urgent,
Tot ce-n minte a avut:
Bani şi vilă, evident.
Şi atunci, din al său post,
El mugi, cu lung ecou:

"Diogene-a fost un prost
Că n-a vrut să fie bou"!

poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duritate

Igrec cam brutal a fost
Când i-a spus lui Ics pe drept:
"Nu eşti prost fi'ndcă eşti prost,
Prost eşti de te crezi deştept!"

epigramă de Tudor Măinescu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, fă-mă şi pe mine prost

Adesea uitându-mă oglindă
Vreau să cred că sunt un prost
Cu o privire atât de blândă
De ce îmi caut în viată un rost?
De ce am tras atâta la galeră
Doar ca să învăţ ce-i aia un periost.
Ca să faci acum carieră,
Este suficient ca să fi... prost.
La naştere vegheat de ursitoare
Am tras un destin de intelectual anost
Dar acum mă rog în gura mare
- "Te rog Doamne.... fă-mă prost"
În această mare absurditate
Când lumea învaţă contra-cost
De ce nu există o facultate
În care să înveţi cum să fi prost.
Probabil... e o calitate înăscută
Şi un binecuvântat privilegiu
De aceea nici nu se discută
Iar să gândeşti, e un sacrilegiu.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătăţi inegale

Plânge veşnic ochiul
stâng
de ce vede ochiul
drept
şi plâng...
Se întinde braţul
stâng
să apuce braţul
drept
nătâng...
Se aude în timpanul
stâng
vorba din timpanul
drept
zâââng...
Se mişcă piciorul
stâng
pe lângă piciorul
drept
nătâng...
Mă împart în două
şi tresar
jumătăţi cu care plâng
nu rar!...

poezie de Gheorghe Gurău (iulie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mâna mea e în dreptul inimii prin spatele tău
legată cu o eşarfă roşie la ochi piciorul meu
de iederă se caţără pe piciorul tău
înot prin aer cu umerii înfloriţi în primăvară
cristalul swarowski se mişcă pe piept şi măsoară cusătura inimii
o cutie plină cu funda ruptă
stau pe vârfuri apoi pe călcâie încât doar o pagină de hârtie mai încape
părul tău mă atinge în vreme ce ne alungim ca săgeţile
piciorul meu de iederă se ridică în aer ca un braţ tăiat
cristalul swarowski mă loveşte în frunte
femeia închide ochii mirosind câmpiile din buenos aires
mâna mea se retrage de pe şira spinării
mâna ta se retrage până la marginea pieptului
părul tău leagă gâtul meu apoi îl dezleagă
piciorul meu de iederă se ridică în aer şi cade
piciorul tău aşteaptă şi îmi opreşte căderea.

poezie de Ruxandra Cesereanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţăturile lui nea'Goe către fiul său

- Oameni politici de-anvergură
(Ne spuse doamna), ca într-un templu,
În Parlament au fost exemplu.
- Aşa e, fură, tată, fură!

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Am un milion de dat, n-ai un post de deputat? (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poker... domestic

Eu nu-mi mint draga soţioară,
(Dacă mă prinde, mă ucide)
"Am fost la cineva aseară
Şi-am tras, pe bani, două partide."

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Catrene prin gaura cheii (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pătaţii

Fluturaşul văd că are
Pete mici pe aripioare,
Ciupercuţa brumărie,
Patru, cinci pe pălărie.

Şapte văd pe buburuză,
Opt pe pupăza mofluză.

Pete au şi purceluşii
Şi motanii, jucăuşii,
Iar lăţosul de Grivei
Pe blăniţă are trei:
Una-n frunte, alta creaţă,
Pe piciorul drept din faţă
Şi pe stângul dinapoi
Încă una, însă voi,
N-aveţi pete, vă spălaţi,
Ca să fiţi mereu curaţi.
Doar la Nelu, iată-o pată
Pe năsuc, de ciocolată!

poezie pentru copii de Vasile Larco din Cartea copiilor cuminţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-cădere

Au fost, chiar în mai multe rânduri,
Nişte-accidente repetate -
Văzând-o, am căzut pe gânduri,
Văzându-mă, căzu pe spate.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Catrene prin gaura cheii (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce a fost mai semnificativ în călătoria pe Lună nu a fost aceea că omul a pus piciorul pe Lună, ci că şi-a pus privirea pe Pământ.

citat din Norman Cousins
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

omul de serviciu:
numai eu să fac curat
în Parlament?

senryu de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim într-un stat de drept; dreptul îl folosim să dăm cu el în stângul.

calambur aforistic de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul

Nenorocitul de mine
Am călcat în Valea Plângerii
- Ai călcat cu dreptul sau cu stângul?
- Cu stângul.
- E rău.
- Şi dacă aş fi călcat cu dreptul
Tot rău ar fi fost.
Acelaşi lucru.
E bine să nu calci
În Valea Plângerii.

Şi acum mi-a plecat şi calul
S-a întors în galop acasă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există-n fiecare dintre noi întreceri care ne ajută să înaintăm. Cele dintre piciorul stâng şi piciorul drept.

aforism de Cornel Stelian Popa (23 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiot

Aş urca într-un tren
să nu mai cobor niciodată,
aripi să capete,
să mă ducă,
să mă tot ducă...

Iar eu, chiot mereu
să fiu...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea strămoşească

Atunci când a bătut a uscăciune vântul peste ţară,
Ca la un semn, mii de corăbii pânzele-şi săltară,
Iar căpitanii-n roi urniră şi-n convoi plecară
Şi n-au privit în urmă cum plânge a lor mamă.

Şi-am fost şi eu purtat de-acele valuri,
Şi-am cunoscut şi eu străinele meleaguri,
Şi n-am privit nici eu deloc în urmă,
Cum stă şi plânge şi se vaită a mea mumă.

Şi m-am trezit păşind într-o câmpie nouă,
Iar talpa mi-era goală printre spini,
Eu în călcâiul stâng îmi aveam inima
Şi-n dreptul singurul meu ochi viril.

Şi fiecare pas făcut mă-ndurera mai tare,
Simţeam că nu mai văd, că inima mă doare...
Şi din călcâiul drept ţâşneau lacrimi amare,
Iar stângul sângera din ce în ce mai tare.

Şi paşi mărunţi, nesiguri, încă mă poartă în uitare;
Şi-o ceaţă densă se aşterne-n zare...
Iar eu, eu cu piciorul drept, cu-o blândă grijă,
Sondez pământul să nu calc cu stângul în vreo schijă.

Departe e ţărâna din care m-am născut...
De ghiara unui vultur îmi simt pieptul străpuns,
E glasu-acelei patimi ce-n sânge-mi gravitează:
Neobosita, dulcea chemare strămoşească.

Desculţ prin pietre sau noroi sau iarbă verde,
Al ţării mele glas, nicicând nu îl voi pierde!
O ţară, ca şi-o mamă, sunt unice pe lume,
Căci doar acestea două pot făuri un nume!

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!