
Edith Piaf, ca și privighetoarea care rămâne nevăzută pe ramura ei, devine și ea invizibilă. Rămâne din ea doar privirea, mâinile ei palide, fruntea de ceară care adună lumina și vocea care crește, se înalță, se înalță, i se substituie treptat, crescând ca umbra pe un zid, înlocuind triumfătoare pe mica făptură timidă.
citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre lumină
- citate despre voce
- citate despre privighetori
- citate despre mâini
- citate despre devenire
- citate despre creștere
- citate despre crengi
- citate despre Edith Piaf
Citate similare

- Piaf, Edith
- Edith Piaf care cântă: este ploaia care bate, este vântul care suflă, este clarul de lună care își așterne mantia.
definiție clasică de Jean Cocteau
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vânt, citate despre timp, citate despre ploaie sau citate despre muzică

Priviți la Edith Piaf, această făptură gingașă, cu mâini ca ale șopârlelor dintre ruine. Priviți-i fruntea napoleoniană, ochii săi de oarbă care și-a regăsit vederea. Te întrebi, cum va cânta? Cum va reda ce simte? Cum vor putea ieși din pieptul ei plăpând marile tânguiri ale nopții? Și iată că ea cânta sau, asemenea privighetorii, primăvara, își caută cântecul ei de dragoste.
citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre primăvară, citate despre ochi, citate despre noapte, citate despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Edith Piaf - spre ea își îndreaptă privirile perechile înlănțuite care mai știu să iubească, să sufere și să moară.
citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte sau citate de Jean Cocteau despre iubire

Secunda
Timpul scurs între bătăile aripilor de ceară...
Un fluture aleargă descumpănit
După un miligram de poeln.
Aripa este încărcată de lumina,
Dar nu doar lumina îl înalță,
Ci și dorința de viață.
Soarbe secunda rămasă
Pe aripa argintie-albastră...
Viața lui se măsoară în clipe,
Zbaterea lui în iubire...
A sorbit din omătul coconului,
Lăsând fericirea pe petale de trandafiri.
Și dacă curcubeul și-a desfăcut paleta,
Este pentru că există fluturi
Nu cu aripi de ceară,
Care să se topească din durere și teamă,
Ci fluturii-îngeri ce te înalță spre sprema
Și neîntinata iubire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre aripi
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre fluturi
- poezii despre zăpadă
- poezii despre trandafiri
- poezii despre secunde
- poezii despre iubire

Un cântec lipsit de melodia lui poate rămâne frumos poem.
Edith Piaf în În vârtejul norocului
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre poezie sau citate despre frumusețe

Există organisme care se nasc pentru a cădea pradă drogurilor. Care cer o cârjă fără de care nu pot intra în contact cu exteriorul. Care plutesc. Vegetează între clar și obscur. Atâta vreme cât o substanță nu-i dă consistență, lumea rămâne o fantomă.
Jean Cocteau în Opium. Jurnalul unei dezintoxicări
Adăugat de S

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre naștere, citate despre fantome, citate despre existență sau citate despre droguri
- Piaf, Edith
- Edith Piaf, o fetiță cu chipul palid și îndurerat.
definiție de Louis Leplee
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fete sau citate despre durerea sufletească
Ceva rămâne
ceva rămâne
în frunzele ca niște gâze sub soare
în liniștea care dansează în oasele orbilor
ceva ca un cristal
care nu se sparge
sub biciul de foc al neputinței și furiei
în calea spaimelor
un dig tăios puternic necruțător
vor veni zorii opaci
cu un toiag de ceață în mână
și vor lovi
vor lovi
dar
ceva rămâne
ceva ca o respirație intraductibilă
ca un oftat imaculat înaintea asfințitului
când umbra pășește în șoaptă
să nu atingă marginea
să nu trezească vocea care ne locuiește
ceva rămâne
când nu ai nimic de ales
nimic de pierdut
5 comentarii1 distribuire
poezie de Geo Galetaru din Sintagme Literare (8 septembrie 1947)
Adăugat de B IULIA CORINA

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre spaimă, poezii despre furie, poezii despre frunze, poezii despre dans sau poezii despre Soare

up, down
atât de proaspăt colțul dimineții,
Doamne,
respir, respir fără
să mai expir, crește cât cerul
pieptul meu
albă străbătând neașteptată
ca o minune
lumina nouă pune asediu frunții
de rușine sau teamă privirea-mi coboară
astfel aflu că nu mai am umbra
aliniindu-se cu trupul nu se arată
timpul este o contracție
ca o ușă deschisă, rămâne
să știu de care parte sunt
până atunci, pieptul meu crește
privirea caută umbre
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre frică, poezii despre dimineață, poezii despre creștere sau poezii despre alb

Numai prietenia găsește privirea sau fraza foarte simplă care pune balsam pe rănile noastre.
Jean Cocteau în Jurnalul unui necunoscut
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie sau citate de Jean Cocteau despre prietenie

Există tăceri care spun o grămadă, tot așa cum există cuvinte care sunt vorbe goale.
citat din Edith Piaf, traducere de Lucian Velea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere sau citate despre cuvinte

Noi
Două fuioare de fum
care se întâlnesc,
se îmbrățișează,
dansează lent,
se amestecă,
se contopesc,
apoi se despletesc
și se înalță suuus
căutându-se cu disperare,
iar când se întâlnesc din nou,
se risipesc
până la abandonare
și uitarea de sine.
Ce rămâne din noi?
Doar două semne de întrebare,
ce nu-și vor afla niciodată răspunsul.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare

Ramura de măslin
Umbra copacului meu
Vâslește deșirat,
Contopește văzduhul
Cu soarele uscat.
Uimirea arde,
Potopul rodește
În miezul de măslină
Ramura crește!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măslini, poezii despre crengi sau poezii despre copaci

Ajutor
stradă și-un colț de stradă
în umbra colțului...
e urma tocului cui
înfipt
în smoală-piatră topită
soarele topește în miros greu
ea siluetă dreaptă îndrăzneață
rămâne timidă cu tocul înfipt
în...
asfalt de smoală în colț de stradă
strigă rănită ajutor
apoi târziu
umbra de colț o cuprinde
ea strigă amețită
nimeni nu vine doar umbre se agită
ea rămâne rănită
la colț de stradă
cu tocul înfipt în smoală topită
sirena urlă liniști ea sparge
se îndepărtează cu sonorul urlător
la colț de stradă rămâne
un cui de pantof ca semn
înfipt în asfaltul de smoală
ce s-a întărit
atenție în viitor!
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre viitor sau poezii despre ajutor
Apode
Cu fiecare zi ce trece, totul devine mai ușor, mult mai astral;
Pământ rămâne greu în urmă, doar râmele să îl mănânce
Până-l vor devora, îl vor face un glob de carne trivial,
Viermos, în care numai peștele să-și ia momeala, să se culce...
Se înalță sol din solul ce tot crește, acoperă tot ce-i, gunoaie,
Vestigii, ce dărâmă praful cosmic; solii în inhalări mesaje
Refăcând, zalele-n lanțuri, altele mai noi, spirale adăpând în ploaie
Un secetos, tot mai arid teluric, târâtor conclav cu încolăciri, trucaje...
... Într-o cascadorie ieftină de mistic inventat de-a reproduce copii
Ce lasă dâre lungi în huma brun-jilavă, încă neîngurgitată;
Îs orbii târâtori, urmași de cei ce-un ochi aveau, doar pentru ei, ciclopii...
E rătăcită, o râmă, pe-o stâncă din neant; privește la planeta... O novă depravată!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre ploaie, poezii despre planete, poezii despre pești, poezii despre inventatori, poezii despre devenire, poezii despre astronomie sau poezii despre astre
Prin căință omul devine o lacrimă care se înalță spre cer.
aforism de Alexandra Mihalache din Între expresie și adevăr (Cugetări și definiții aforistice), Lumina expresiei (decembrie 2016)
Adăugat de Alexandra Mihalache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre devenire

Iedera
Iedera care se-ntinde
Pe pământ, rămâne slabă,
Toți o sfarmă cu piciorul,
Și ea veștejește în grabă,
Dar, când iedera se-nalță,
Tot mai sus și mai umbroasă,
Cine-o vede, o iubește,
Lăudând-o, că-i frumoasă.
Astfel omul, când rămâne
Numai pe pământ cu gândul,
Toți îl ocolesc, cu mâna
De departe arătându-l.
Dar când omul își înalță
Gândul către Cer mereu,
Îl iubește toată lumea
Și-i ajută Dumnezeu!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, citate de George Coșbuc despre religie, poezii despre picioare, citate de George Coșbuc despre picioare, poezii despre mâini, citate de George Coșbuc despre mâini, poezii despre gânduri, citate de George Coșbuc despre gânduri, poezii despre frumusețe, citate de George Coșbuc despre frumusețe, citate de George Coșbuc despre ajutor, poezii despre Dumnezeu sau citate de George Coșbuc despre Dumnezeu

Sub bolta unde ruginesc
Prin geamul nopții trece luna,
O amintire pe perete
Rămâne umbra care crește,
Cum crește zborul la erete.
Mă înfășor în gheara vieții
Și strâng în piept semne hazlii,
Aud cum umblă prin biserici
Trecute morți cu oameni vii.
Văpăi albastre încunună
Un ochi rotund, un ochi domnesc,
Rămâne luna amintire
Sub bolta unde ruginesc.
Se duc așa ca frunza anii,
Visez cu ochii puf în zbor,
Rămân credință-a ta lumină
Când moartea bate din picior!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre moarte, poezii despre visare sau poezii despre noapte

Un țipăt
Sunt ochi în care el oricând poate privi
Și mâini cu care să-împartă-alinturi reciproce,
Dar eu mereu pentru iubitul meu voi fi
Doar o voce.
Sunt sâni cu care fruntea lui să se îngâne
Și gură pentru gura lui pândar,
Dar eu până la moarte voi rămâne
Un țipăt doar.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre sâni sau poezii despre reciprocitate

Artistul, poetul în particular, este întotdeauna un anarhist în cel mai bun sens al cuvântului. El trebuie să asculte numai chemarea ce se înalță în el din trei voci: vocea morții, cu toate prevestirile sale, vocea dragostei și vocea artei.
citat clasic din Federico Garcia Lorca
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Federico Garcia Lorca despre poezie