Mai avem în noi bucuria naşterii, setea naşterii? Ce sete aveau Ioachim şi Ana! Erau însetaţi de mult. A nu a avea copii îi făcea să strige la Dumnezeu pentru a le da un prunc. Cine mai cere astăzi pruncul de la Dumnezeu? Nici nu ştie lumea de unde să-l ceară, darămite să mai ştie şi cum să-l ceară.

citat din Ion Buga
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portarul, dacă văzu că nu este chip să-l oprească de a merge, îl duse la fata împăratului. Ei, cum se văzură, se şi plăcură. Se vede că ei erau făcuţi unul pentru altul. Şi de unde să nu fie aşa! Biata fata împăratului ar fi dorit să rămâie în noaptea aceea băiatul în cămara ei; dară îi era milă de tinereţele lui, cum de să se prăpădească o aşa bunătate de june. Şi împreună cu portarul mai cercară încă o dată să-l facă a nu rămânea. Dară fu peste poate; căci Făt-Frumos era de aceia cari, când îşi pune în gând să facă ceva, nici dracul nu i-o scoate din cap. Şi aşa, cum veni seara, el se duse cu cărticica lui în mână şi stătu în priveghere. Ce făcu el, ce nu făcu, că văzu albul zilei. A doua zi îl găsiră tot cu cartea în mână şi searbăd, şi galben ca turta de ceară, de pare că muncise cine ştie la ce lucruri grele, şi cine ştie câte nopţi, nemâncat şi nebăut.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia ştie ce să ceară de la dragoste; bărbatul ştie ce să ceară de la femeie.

aforism de George Geafir din Capul piramidal şi efectul de piramidă (2001)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, de-ar fi numai inima ta o iesle a Naşterii Sale! Dumnezeu ar deveni iar Prunc pe pământ.

citat clasic din Angelus Silesius
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai-nainte de a veni ceasul naşterii, copilul se puse pe un plâns, de n-a putut nici un vraci să-l împace. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume, dar nici aşa n-a fost cu putinţă să-l facă să tacă.

Petre Ispirescu în Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă ştie

Se pleacă ziua înspre seară
Se-aprinde un luceafăr sus
Mă-nconjura tăceri de ceară
Pândind cuvintele ce nu-s.
Mi-s munţii-alături la picioare
Şi trece-un maine peste ieri
Mai plânge-un cântec, mă mai doare
Mai sufla-un vânt de nicăieri.

Mă mai arat într-o oglindă,
Mă mai privesc un pic şi las
Să-mi ardă stelele în tindă,
În liniştea ce mi-a rămas.

Un val se-nalţă peste-o mie,
O zi s-a dus, o alta nu-i
M-am rătăcit şi nu mă ştie
Nici Dumnezeu de sunt a Lui...

Mă uiţi, Dumnezeu
Mă tulbură-o stea
E sufletul meu
E inima mea...

poezie de Adriana Cristea (31 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu ştie şi nu ştie că nu ştie e bolnav - Tămăduieşte-l! Cine nu ştie, dar ştie că nu ştie, e neînvăţat - Învaţă-l! Cine ştie, dar nu ştie că ştie, e adormit - Trezeşte-l! Cine ştie şi ştie că ştie e învăţat - Urmează-l!

proverbe chinezeşti
Adăugat de Lorylinne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Diavolul, şi Dumnezeu vor sufletul tău: Diavolul ca să-l piardă, Dumnezeu ca să-l salveze. Depinde de tine cui il dai: fără voia ta, nu-l poate avea nici Diavolul, nici Dumenzeu.

aforism de George Budoi din Sufletul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 iunie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treaba ta este să te concentrezi şi să exprimi dorinţa ta lui Dumnezeu. Acesta este cel mai dificil lucru pentru majoritatea oamenilor; în ei se păstrează ceva din vechile idei precum sărăcia şi sacrificiul de sine sunt pe placul lui Dumnezeu. Ei privesc sărăcia ca pe o dorinţă, o necesitate a naturii. Sunt convinşi că Dumnezeu şi-a terminat Lucrarea, că a făcut tot ce putea El face şi că cea mai mare parte a oamenilor trebuie să rămână săraci pentru că nu mai este de unde. Ei se agaţă atât de tare de acest gând greşit, încât le e ruşine să ceară bogăţie; încearcă să nu ceară mai mult decât ceva modest, ceva care să fie cât de cât decent.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ascultă, Dumnezeu veghează!

Însă Dumnezeu veghează,
Peste toate, frunză, pom,
Cu răbdare El "tratează",
Suferinţele din om...

Uneori ne mai loveşte,
Cu necazuri mici sau mari,
Uite-aşa, Le rânduieşte,
Să ne facă fiinţe tari...

Însă Dumnezeu există,
Dincolo de orice nor,
Când, cu ochii în batistă,
Totul pare-nşelător...

Stă în umbră, te priveşte,
Cum te lupţi cu gânduri mii,
Te dezmiardă şi zâmbeşte,
Ştie că vei izbuti...

Însă Dumnezeu ascultă,
Când Îl cerţi sau când Îl rogi,
Sau, când poate, c-o insultă,
Credinţa, tu, ţi-o abrogi...

El te iartă şi nu-ţi pune,
Mai mult amar să te temi,
Ştie că zilele bune,
Te vor face Să-l rechemi...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu: Ar trebui să te porţi mai frumos cu mama ta.
Joan: Nu vrea ca eu să am o viaţă a mea.
Dumnezeu: Nu vrea să te vadă suferind. Ştie ce înseamnă să suferi.
Joan: Are legătură cu tablourile?
Dumnezeu: Cum crezi că-şi găsesc artiştii inspiraţia pentru aşa ceva?
Joan: Dintr-o stare?
Dumnezeu: Dacă ai o stare, te duci şi-ţi iei cartofi prăjiţi. Dar când eşti copleşit de durere, e nevoie de mult mai mult ca să o înduri.
Joan: Sigur a făcut-o înainte să-l nască pe Kevin....
Dumnezeu: Înainte chiar de a-l cunoaşe pe tatăl tău.
Joan: Ce-a păţit? (Dumnezeu nu răspunde.) De-aia e aşa de ciudată când îi spun de întâlniri? (Dumnezeu tot nu răspunde.) Cât de rău a fost?
Dumnezeu: Foarte rău. Şi nu arunc cuvântul ăsta aiurea.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul îşi are originea în naştere, realul în moarte. Lumea adevărului este lumea naşterii continue, lumea realului - a morţii repetate. Vina aparţine realului şi este accidentală, întâmplătoare, păcatul aparţine adevărului şi el există ca necesitate. În lumea adevărului sălaşluieşte păcatul. Păcatul poate fi iertat doar de Dumnezeu, pentru că păcatul este cerul. Iar Dumnezeu este Ultimul Observator şi întruchiparea Adevărului Absolut. Dumnezeu este Adevăr, iar nu Realitate.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii sărmani

De ce în suflete avem atâta răutate
Şi mame ce au sufletele blestemate
Care dau viaţă la copii
Apoi îi lasă ai nimănui
Nu au nici suflet, nici conştiinţă
Acei ce condamnă doar la suferinţă

Nu se gandesc la legea omenească
Copilul l-au făcut că să trăiască
E tot mai plin pământul de orfani
Copii abandonaţi, sărmani
Femei lipsite de omenie şi iubire
Copii fara copilărie

Prin plâns îşi strigă al său dor
Sunt prea firavi sa ceară ajutor
Sunt tot mai mulţi copii îndureraţi
Prin gări şi prin spitale abandonaţi
Sunt tot mai mulţi copii lipsiti de mângâiere
Ce poartă în suflete poveri grele

Cuvântul mamă pentru ei înseamnă răutate
Copilul e un dar de la divinitate
Nu este un animal de soi
Să-l aruncam prin lada de gunoi
Nu-i un ziar, o pungă reciclată
Să obligăm statul să îl crească.

Chiar Dumnezeu ne plânge din icoane
de un copil ce suferă de frig şi foame
E tot mai plin pământul de cretini şi ipocriţi
De acele bestii ce pretind că sunt părinţi.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Simionescu şi geograful cel înalt înaintau destul de anevoios, deşi poliţiştii şi jandarmii le făcuseră un culoar spre ieşire, încercând să ţină lumea în spatele lor. Oamenii nu erau necivilizaţi şi nu încercau să agreseze forţele de ordine, nici verbal, nici în altă manieră, dar doreau să se afle cât mai aproape de oricare dintre membrii echipajului, deci, chiar şi de Nistor; ar fi vrut să-l atingă, să-i ceară autografe. Întindeau mâini, foi, pixuri, scandând numele geografului. Impresionat, încercând să le zâmbească, Nistor chiar vru să împartă vreo câteva mâzgăleli indescifrabile tipice lui, dar directorul îl opri; nu aveau timp pentru aşa ceva.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul început al naşterii este Cain, un criminal. Iată că istoria, lumea, a debutat cu eşecul total: Cain se naşte ucigaş de frate. Iată cu ce se pleacă la drum! Ai fi crezut că se va ajunge să se nască Maica Vieţii din aceşti oameni care debutează cu crima? Vedeţi ce putere are Dumnezeu? Chiar prin moarte, prin ucidere, a realizat, în final, chipul Lui.

citat din Ion Buga
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânim tăcut

Şi-mbătrânim, îmbătrânim tăcut,
Sperând că o vom lua de la-nceput,
Cu fiecare ceas îmbătrânim
Şi ca un jar în zări ne risipim.

Îmbătrânim cu fiecare ceas
Pe care, să-l trăim, ne-a mai rămas.
Pe cerul nostru nu mai sunt cocori,
Doar noi zburăm cu gândul uneori.

Dar a fi prunc în suflet e un ţel –
Un punct lucind pe-al vieţii carusel.
Chiar dacă-n timpuri ne vom risipi
Pruncul din noi, etern va străluci.

Clepsidra – un hotar de veşnicii
În alte timpuri, iar ne va uni.
Vom fi copii?! Vom fi bătrâni mereu?!
Răspunsu-l ştie numai Dumnezeu.

Ni se deschide-n ceruri un alt drum
Şi-mbătrânim, îmbătrânim de-acum.
Cuminţi pornim spre alte veşnicii
Peste un an, o lună, poate-o zi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica nu utilizează ritualul botezului pentru a aduna pentru ea însăşi un număr sporit de membri, ci pentru a consacra fiinţa umană lui Dumnezeu şi a da fiecărei persoane botezate darul divin al naşterii din partea lui Dumnezeu.

citat din Hans Urs von Balthasar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, astăzi, nu numai că nu ne iertăm unii pe alţii, dar nu-L iertăm nici pe Dumnezeu, noi, creştinii de astăzi, ne supărăm pe Domnul atunci când în viaţa noastră nu se împlinesc cele de cerem. De aici se poate vedea cât de mare este căderea noastră astăzi, că nu putem să-L iertăm nici pe Dumnezeu.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine crede că păcatul ne-a rupt de Dumnezeu, nu-L înţelege nici pe Dumnezeu, nici nu ştie ce e iertarea.

citat din Karl Adam
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau odată într-un sat doi fraţi, şi amândoi erau însuraţi. Cel mai mare era harnic, grijuliu şi chiabur, pentru că unde punea el mâna punea şi Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el de noroc şi norocul de dânsul, căci era leneş, nechitit la minte şi nechibzuit la trebi; ş-apoi mai avea şi o mulţime de copii! Nevasta acestui sărac era muncitoare şi bună la inimă, iar a celui bogat era pestriţă la maţe şi foarte zgârcită. Vorba veche: "Tot un bou ş-o belea". Fratele cel sărac — sărac să fie de păcate! — tot avea şi el o pereche de boi, dar colè: porumbi la păr, tineri, nalţi de trup, ţepoşi la coarne, amândoi cudalbi, ţintaţi în frunte, ciolănoşi şi groşi, cum sunt mai buni de înjugat la car, de ieşit cu dânşii în lume şi de făcut treabă. Dar plug, grapă, teleagă, sanie, car, tânjală, cârceie, coasă, hreapcă, ţăpoi, greblă şi câte alte lucruri ce trebuiesc omului gospodar nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. Şi când avea trebuinţă de asemene lucruri, totdeauna supăra pe alţii, iară mai ales pe frate-său, care avea de toate. Nevasta celui bogat de multe ori făcea zile fripte bărbatului, ca să-l poată descotorosi odată de frate-său.

Ion Creangă în Dănilă Prepeleac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei doi copii de crai

Şi fost-au doi copii de crai
Şi ape-i despărţeau, profunde,
Şi-un pod de lemn, atât vedeai,
Departe, cine ştie unde?

Şi se iubiră... Ce îndemn
Venea din apele afunde?
Că era podul vechi de lemn,
Departe, cine ştie unde.

poezie celebră de Emile Verhaeren din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!