Turismul în lume

La coasta Africii-n ocean,
O insulă, dintr-un vulcan,
Azi face bani cu multe cifre,
Turismu-i "prim"... în Tenerife...
Nu-i ca la noi, în biata ţară,
Când "frunza verde" o să moară...

hexagramă de Constantin Enescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viceversa

Fiul meu, plecat din ţară,
Trimetea bani de afară...
Azi îmi cere să-l imit,
Bani de "trai"... să îi trimit...

epigramă de Constantin Enescu (octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preferinţe de toamnă

Frunza ruginie-a toamnei
A dat crizanteme doamnei...
Dară ea mai grijulie:
- Bani de murături... să fie...

epigramă de Constantin Enescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, Tenerife!

Ah, Tenerife!
Munte-n Retragere!
Porfir al Vârstelor – un răgaz pentru tine –

Crepuscul – trecere-n revistă a Regimentului Safir –

Ziua – îşi coboară peste tine Roşul Adio!

Nemişcare – Încremenire-n Scrisoarea ta de gheţuri –
Coapsă de Granit – şi muşchi – de Oţel –
Nepăsător – egal – la sărbătoare – sau despărţire.

Ah, Tenerife!
Îngenunchez – încremenită –

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre frunză

Oare frunza se gândeşte
când e mică şi când creşte,
ce rol are ea de-i verde
şi de unde se hrăneşte?

Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald şi când e rece?

Oare frunza are simţuri
şi se sperie de vânturi,
ştie frunza când e noapte
şi de ce plouă în rate?

Ştie frunza sau nu ştie
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare ştie
şi bătrână şi pustie?

Ştie frunza când e ruptă
şi când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată şi e frântă?

Sau când doare poate ştie
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
ştie frunza... cine ştie?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea bradului

Când eram eu mai mică
Pe bunic îl ascultam
Stăteam fără de frică
Şi poveştile gândeam.
Şi-mi spunea bunicul
Cum o pasăre rară
Cu pene ca nucul
A rămas în iarnă iară,
N-a avut unde să stea
Copacii cu frunza rară
N-au primit-o pe ea.
Când pasărea era să moară
Un înger a luat-o-n zbor
Într-un pom cu crengi, dară
Dese şi cu frunze-n cor.
Pe culme e bradul verde
Şi zăpada albicioasă
Pasărea nu se mai pierde
În iarna grea geroasă.
De-atunci bradul nu-i povară
Pe vânt şi pe ghiaţă
Fie vară şi chiar iarnă
El e verde pentru viaţă.

poezie de Eugenia Calancea (8 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

ocean nesfârşit şi plin de valuri
ocean de apă, ocean de frunze
ocean de copaci, ocean de flori
ocean de gâze, ocean de păsări
ocean de stele, ocean de vise şi de doruri

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bani albi pentru zile negre s-au trasformat în vile albe din bani murdari.

aforism de Constantin Enescu (28 septembrie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie în picaj

Pe vremea "Epocii de Aur",
Se mai găseau bani în tezaur,
Azi, de te uiţi în teşcherea,
Doar bani subţiri, de... "tinichea"...

epigramă de Constantin Enescu
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacole de criză

Pe ecran, mai multe "zâne",
Ce se-ntrec în goliciune,
Fac spectacole... bizare
Vitregite de pudoare...
Scuza este explicită,
Nu sunt bani... de recuzită...

hexagramă de Constantin Enescu (2 decembrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Şi pe maica necăjită.

Plânge, plânge şi suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.

Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi şi rădăcină.
Primavara face frunză,
Arşiţa să n-o pătrunză.

Face umbră răcoroasă
Şi se leagănă duioasă
În grădina de acasă –
Casă, vatra mea frumoasă...

Fă măicuţă pâine-n vatră
Că-ţi vine copila acasă.
Unde este e străină
Şi nu prinde rădăcină.

poezie de Camelia Opriţa din revista Constelaţii Diamantine (decembrie 2020)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Şi pe maica necăjită.
( Cântec )

Plânge, plânge şi suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.

Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi şi rădăcină.
Primavara face frunză,
Arşiţa să n-o pătrunză.

Face umbră răcoroasă
Şi se leagănă duioasă
În grădina de acasă –
Casă, vatra mea frumoasă...

Fă măicuţă pâine-n vatră
Că-ţi vine copila acasă.
Unde este e străină
Şi nu prinde rădăcină.

poezie de Camelia Opriţa din Constelaţii Diamantine - Revista de cultură universală - nr. 12 (124) / 2020 (decembrie 2020)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, brad frumos!

O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.

O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeaţa ta îmi place.
Când o revăd sunt bucuros
Şi vesel ea mă face.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeaţa ta îmi place.

O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
Mă mângăi şi mă faci voios
Şi mă-ntăreşti îndată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.

O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieţii,
Ce ni la dus din Rai Hristos
Cum au vestit profeţii.
O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieţii.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-am bani să-mi cumpăr şi eu o insulă, stau acasă. Că tot nu-i mare diferenţa...

aforism de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insulă fără nume

Insulă fără nume, pierdută în ocean,
Adolescenţa mea şi-acum te mai visează.
Femeie fără nume, cu tâmple de mărgean,
Şi astăzi carnea mea aprinsă te cutează.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

De-ar fi din coasta mea nevasta,
N-ar fi aşa de grea năpasta...
Dar cred că e din coasta care
O urcă-n viaţă fiecare!

epigramă de Constantin Păun din Cu ochii- patru (1991)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uitai pe Olt în jos ( Doină românească )

Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Şi pe maica necăjită.

Plânge, plânge şi suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.

Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi şi rădăcină.
Primavara face frunză,
Arşiţa să n-o pătrunză.

Face umbră răcoroasă
Şi se leagănă duioasă
În grădina de acasă –
Casă, vatra mea frumoasă...

Fă măicuţă pâine-n vatră
Că-ţi vine copila acasă.
Unde este e străină
Şi nu prinde rădăcină.

publicată în revista Constelaţii Diamantine - nr. 12 (124) / 2020 (decembrie 2020)

cântec, versuri de Camelia Opriţa din Uliţe şi oameni (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde de stejar (Doină românească)

Foaie verde de stejar!
Bade-al meu s-a dus pe vale.
Mult am râs de-al său amar,
C-a plecat de dor şi jale.

Foc şi pară mă-ndrăgea
De iubire-i spunea cântul.
Să-l asculte cine-mi sta?
Că ofta parcă şi vântul.

De durerea-i nu-mi păsa,
Şi când el cu jale-adâncă
Dragostea îşi blestema,
Eu rupeam la flori în luncă.

Focu-i însă nu s-a stins.
Să mă uite calea-mparte!
Şi-acum doru-i m-a cuprins,
Văleu mie! că-i departe.

Biata inimă nătângă!
La picioare poa' să-ţi moară
Sufletul fără să-ţi frângă:
Drag ţi-e cel departe doară!
Foaie verde de stejar!
De se-ntoarce bade-al meu,
Am să râd de-al său amar.
De-o pleca, mi-e plânsul greu!

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

De-ar fi din coasta mea nevasta
N-ar fi atât de grea năpasta,
Dar cred că e din coasta care
O urcă-n viaţă fiecare.

epigramă de Constantin Păun din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturia unui căţel

M-am născut într-un padoc
Şi-aveam curte, să mă joc,
Dar "părinţii" mei umani,
"Duşi" în "lumea fără bani",
M-au lăsat abandonat,
Singur şi neconsolat...
Am aflat la neamul meu,
Părăsit, cum sunt şi eu,
Că edilii de prin ţară
Au promis că ne omoară,
Ca nimeni să nu mai vadă
Câini fără... "covrigi pe coadă"...

poligramă de Constantin Enescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenie perfidă

Pe cine nu laşi sá "moară",
Printre rânduri se strecoară...
De nu ştii să te fereşti,
Nu te lasă... să trăieşti...

epigramă de Constantin Enescu (19 mai 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!