Triunghiul Bermudelor

Există un triunghi în lume,
În care-n mod ciudat dispar
Şi avion, vapor, pescar,
Faptu-i real, nu-s simple glume
Dar şi la noi, de-un timp anume,
Dispar mereu în mod bizar
Averi întregi, în stil barbar...
Tranziţia ne dă "cutume"?
Bermudele, printr-o magie,
Se mută-n "noua" Românie?
Sau, ăst triunghi, din interes,
L-au pus pe ţară "mistice"
Şi-o "pânză-ascunsă," totuşi, ţes
Partidele politice?

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perimetrul unui triunghi amoros este egal cu aria acelui triunghi amoros.

aforism de Cristinel Mortici (15 aprilie 2020)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bizar

E noapte... e iarasi noapte....
In jur se aud numai soapte
Stau singura, tarziu asteptand
Intunericul aud plangand
Cainii au inceput sa latre isteric
Ma uit la ceas... astept... astept
Iar sufletu-mi arde in piept
Prin ploaie si vant te strig acum
Cu sufletu-mi ud, cu inima scrum
Casa de lemn se darama-n drum
Iar tu ai uitat de mine nu stiu cum...
In acest decor bizar
Totul pare atat de real
Cand vin sa te vad, apoi dispar...
Pamantul plange in acest decor bizar!

poezie de Raluca-Gabriela Baditoiu
Adăugat de Raluca-Gabriela Baditoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispar mejdini

Dispar mejdini, dispar curele
Ingurgitate de moşii
Şi vechi himere cu stafii
Aduc vechi boli şi noi boli grele.

Ne-aliniem la noi structuri
Şi da şi nu şi nu şi da,
Trădarea-i boala cea mai grea,
Tot mai flămânde-s multe guri.

Iar noi, nici pasul nu-l batem pe loc,
De-o vreme lungă suntem raci,
Dăm înapoi mereu, arăm cu vaci,
Cerneala ni se uscă-n toc.

Dăm cu amnarul ţigărilor de foi, foc
Şi ne tot plângem că nu am avut noroc.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem timpul. Noi suntem faimoasa...

Noi suntem timpul. Noi suntem faimoasa
metaforă a lui Heraclt Obscurul.

Noi suntem apa, nu diamantul.,
Cel pierdut, nu cel care stă neclintit.

Noi suntem râul şi noi suntem grecul
care-şi priveşte chipul în apă. Imaginea sa
se transformă prin undele oglinzii fremătătoare
într-un cristal care se transformă-într-un foc.

Noi suntem vanitosul râu predestinat
drumului către mare.

Umbrele l-au înconjurat.
Toate care există ne spun la revedere, toate dispar.

Memoria nu-şi imprimă propria monedă.

Totuşi, există ceva care rămâne,
totuşi, există ceva care jeleşte.

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel unei iubiri

Şi dacă în această lume
Iubit n-am fost cum aş fi vrut,
Aş vrea ca tot să se rezume
La "ce-am avut şi ce-am pierdut"!

Ştiute-s vechile cutume
Din auzite sau văzut
Şi... totuşi, în această lume
Iubit n-am fost cum aş fi vrut.

Mereu, cei care-s puşi pe glume,
Parcă pierzându-şi minţile,
Până-şi primesc sentinţele
Vorbesc, făcând la gură spume,

Cum nu s-a mai văzut în lume.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În apropiere se află o stea minunată şi anume μ din Cefeu. Ea formează un triunghi cu α şi δ. E de mărimea 5 şi e roşie de tot, un roşu ca al grenatului. Cu un binoclu i se vede şi mai bine culoarea.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălbatecul

Şi el din mamă s-a născut
Ciudat
A plâns şi el la început
Ciudat
Cânta şi dânsul uneori
Ciudat
Sorbea mireasma şi de flori
Ciudat
Ciudat şi el îşi amintea
Ciudat
De-un feciorelnic trup de nea
Ciudat
Privea şi cerul înstelat
Ciudat
Ciudat că nu m-a devorat
Ciudat.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Purtător de cuvânt"

Cândva, bombeul de pantof,
Era în vogă, dar acum,
Pe la femei, ca un parfum,
E cel de fund, un mare of
Rotund, bombat ca un cartof,
Când el e afişat în drum
Inteligenţa-i toată scrum,
"Bogat" de-l vezi precum un grof
Şi-o tipă când s-a prezentat,
Se-ntoarse într-un fel anume
Spre-a zice fundul ei bombat,
Jurând că nu e loc de glume:
- Am fost de ea abilitat,
S-o reprezint cu cinste-n lume!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidele politice acţionează conjunctural şi confuz

Şefu-ntreabă (strict pro forma):
-Cine-i contra? Cine-i pentru?
... Gata, s-a votat platforma;
E de stânga – dreapta – centru!

epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidele

Azi partidele politice,
Cu platforme mioritice
Au lătrăi bine dotaţi
Şi pămpălăi organizaţi.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşinea

Există meserii, ştim bine,
Mai ruşinoase, şi nu rar,
Cum este cea de căcănar,
Ce-şi cere sporul de ruşine
Aceasta-n timp ce-un oarecine,
Ia sporuri într-un mod barbar
Stând la birou, sau prin vreun bar...
Ruşinea nu e pentru sine;
Hingherul Niţă, supărarea,
Nu şi-o reţine, dă din mâini,
Dorind să-i crească bunăstarea
Să-şi cumpere mai multe pâini
Şi să îşi schimbe încadrarea,
Ca vrednic "poliţist... de câini."

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu modern, un singur grup: 3 S

Triunghi etern, vechi, monolit:
Aduc în inimi primăvara.
Se completează fericit:
Soţia, soacra, secretara.

epigramă de Grigore Vasile din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemer

Si anii trec aşa de repede acum,
Ne zboară timpul si parcă a rezum
Minutele-s ca porumbei pe cer,
Secundele dispar mai rău ca un zecer.

Nu mai e timp sa vezi ce e frumos...
Si aruncând din noi ce-i cu folos
Pierzând cu totul buna sa urmare,
Călcând pe viitor de parca n-avem stare.

Speranta pune semne de intrebare:
E timp real sau sau urme de uitare?

poezie de Valentin Claudiu Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invenţii

Există şi în procuratură
Inventatori de pricini cu dezinvoltură,
Folosind denunţuri mistice,
Ticluiesc dosarele politice.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este eternă, dar expresiile ei sunt efemere, trecătoare, simple clipe care apar şi dispar.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia cu palatele ei luminoase

Elementele distinctive ale civilizaţiilor din lume nu-s simple
şi nici exclusiv girafa şi oraşul Roma,
aşa cum pot fi făcuţi copiii să creadă,
ci şi elefantul şi Danemarca, alături de multe alte lucruri.

Da, fiecare zi îşi aduce noul ei animal şi noua ei ţară,
noii ei regi şi noii ei zei, cota ei de mici personaje dure
care par să n-aibă nicio semnificaţie, dar care sunt oricum
înzestrate cu o viaţă şi cu o valoare proprie,
şi care pot fi însumate sau scăzute unul din altul după vrere.

Şi, la sfârşit poezia, care-i mai mare decât orice ţară;
poezia cu palatele ei luminoase.

poezie de Halldór Laxnes din Oameni independenţi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidele politice

Se spune, şi nu-s anecdote,
Că-s nişte grupuri mafiote
Ce-s foarte bine-organizate
Şi putred, putred de bogate.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (22 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidele politice

Spun mai toate despre ţară
Că e-n criză, că-i pe ducă
Şi unite trag povară:
Racul, broasca şi o ştiucă...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (noiembrie 2010)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

Am febră, iubito, mă tem c-am să mor
Şi cine-ţi va spune poveştile seara
Şi cine şopti-ţi-va cuvinte de dor
În patul cel moale şi iarna şi vara?

Am febră, iubito, mă tem că mă duc,
Şi cine-o să-ţi mângâie părul şi sânii
Şi cine-o să-ţi pupe curbatul năsuc
La care mă-nchin ca la idoli păgânii?

Am febră, iubito, mă tem că dispar
Şi cine-o să-ţi bucure serile ochii
Şi cine-o să geamă, rupându-ţi, barbar,
Cu sete, şi ultimii nasturi la rochii?

Am febră, iubito, dispar în neant
Şi ştiu că-i retorică fraza cu cine,
Că nu-ţi va fi greu să-ţi găseşti un amant
Să-ţi stea la picioare mai mult decât mine.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis real, imaginar

Nu ştiu ce să fac, unde să mă bag
Căci am ajuns la o stare de nebunie,
De psiho animie
Moartă dar totuşi vie
Dispărând de aici sau vrând să dispar,
Făcând ceva dar totuşi nimic,
Vrând să mor dar totuşi trăind,
Încerc să mă înec, dar pot înota,
Şi de aceea o să sar, căci nu pot zbura,
Dar oarecum, moartea nu mă va lua
Căci nu-s clădiri destul de înalte pentru a cădea
Şi mă tem să nu o văd pe ea, spunându-mi
Stai, nu pleca
Nu mă lăsa,
Dar ea nu va apărea decât în vis,
Dar şi visul poate fi real,
Imaginar,
Şi eu uit iar că am visat
Şi iar sunt supărat, pe cei ce m-au strigat
Că sunt un suflet curat, dar totuşi cât de impurificat
Dar iată că aud o voce de copil,
Ce–mi aminteşte cine sunt
Căci eu uit iar, mergând pe drum
Pe drum, ca un hoinar
Pe lâng-un felinar
Şi toată lumea spune că-s poet vulgar...
Dar iată, că mai aud o voce,
O voce disperată, de fată
Ce–mi frânge inima-mi curată
Aglomerată, poluată
De suspine şi dureri, ce m-au făcut să simt ce-i astă viaţă
Ce mă face din nou să ies în stradă
Spunând-ui o triadă...
Îmi spune că-s nebun
Şi că dacă voi dispărea vreodată
Ea mă va găsi şi mă va întreba
De ce pe ea am căutat-o eu disperat...
Dar iată că au dispărut
Aceste două voci blânde cu zâmbete fine
Acum ele sunt departe de mine...

poezie de Corneliu Hudzinschi
Adăugat de Corneliu Hudzinschi
Comentează! | Votează! | Copiază!