Vinul ca aliment

Că-n vin se află evident,
Doar adevărul pur şi gol,
Aflat-am fără de ocol,
De-aceea ne-mbătăm frecvent
Cercetătorii mai recent,
Din vin făcut-au un simbol,
Accentuindu-i noul rol,
C-ar fi în plus, un aliment
Cum însă de aproape-un an,
Beau vin, dar foame am "de câine",
Mi-am alinat al meu alean,
Gândind la ziua mea de mâine
Când zis-a ferm un podgorean:
Vând vinul şi îmi cumpăr pâine!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Aliment ecologic"

Vecina-mi spune lapidar,
Că ea ar fi, ce mai idee!
Un supliment alimentar,
Când foame mi-e de o femeie!

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş îmbăta de ziua mea

M-aş îmbăta de ziua mea,
Mi-aş îmbăta singurătatea
Şi soarele l-aş îmbăta,
Mi-aş face criţă puritatea

Şi-aş tăvăli-o nopţi la rând
În spume dense de şampanii,
Cu îngeri beţi colaborând,
Să-i facem dragostei campanii.

M-aş îmbăta, dar n-am amici,
Niciunul nu-i să bea cu mine!
Doar muşuroiul de furnici
Şi-un roi de viespi sau de albine?!

Nici diferenţe nu mai fac
În tot ce mişcă, tot ce zboară,
Aghesmuită vreau să zac
Să-mi cârâie la cap o cioară.

M-aş îmbăta, de ce să nu?
M-aş îmbăta pentru senzaţii,
M-aş îmbăta cu eu şi tu
Şi-apoi să ne pupăm ca fraţii.

Să n-am habar de ce iubesc,
De ce-i aşa frumoasă viaţa,
Să uit de ce îmbătrânesc,
De ce îmi fură anii hoaţa,

M-aş îmbăta, dar n-am cu ce!
Prin aer zboară sticle sparte,
M-aş îmbăta cu orişice,
Dar nu mi-am pus nimic deoparte.

M-aş îmbăta cu-adevărat,
Căci doar o dată, nu se pune,
De tot ce sunt, despovărat,
Să fiu, m-aş îmbăta pe bune.

Aduceţi vinul cel mai vechi,
Să bem de ziua mea, cu toţii,
Să tragem ţara de urechi,
Să nu mai tolereze hoţii.

M-aş îmbăta, m-aş îmbăta,
Căci adevărul e-n beţie,
M-aş îmbăta de ziua mea,
Aş bea cu tine, Românie,

S-avem iar fluturi în stomac,
Idei năstruşnice, zălude,
Să ne-mbătăm, că e de leac,
Cu prieteni şi duşmani şi rude.

M-aş îmbăta, aici, sub nuc,
Cu frunzele de toamnă brună,
Însingurată ca un cuc,
M-aş îmbăta cu suc de prună.

V-aştept să umplem locul tot
Într-o beţie-autumnală;
Avem cu toţii drept de vot
Pentru o ţară terminală!

M-aş îmbăta adeseori,
Ca să nu mai disting mizerii
Nici vameşi, nici violatori
Nici nedreptăţile, puzderii.

Şi uite-aşa să ne-mbătăm
Ca delincvenţii, pân la vomă,
Poate curaj am căpăta,
Sistemul să-l băgăm în comă.

Şi totuşi beau de ziua mea
Veninul pur al nedreptăţii,
În suc amar de foi de stea,
(Nectarul care-l beau poeţii).

poezie de Emilia Amariei din Arena cu fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timidul şi dracul gol

Al modestiilor simbol,
Dar curios învederat,
El de curând s-a însurat
Să vadă cum e dracul gol
Aflase că-n ciudatul rol,
Din moşi strămoşi, interpretat,
Femeia s-ar fi afirmat
Şi-l joacă fără de ocol;
Drăcoaică-şi luă cu multe fiţe,
S-o mângâie între corniţe
Acum, în căsnicie vrea,
A fi un "soţ de drac" model,
Şi spre a fi în ton cu ea,
S-ar vrea încornorat şi el!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigramess, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfe

Mă bârfesc cei răi de gură
Că beau vin fără măsură.
Uite, le spun adevărul:
Eu beau vinul cu... ciubărul!

epigramă de Ioan Raţiu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind...

Gândind o poezie, gândind la un absurd
Gândind o melodie, gândind spre un gând mai pur
Gândind o altă lume, gândind un alt destin
Gândind la o iubire, gândind la un crud şi veşnic chin

Gândind spre o gândire, o alta decât cea de acum
Gândind dacă e bine sau nu
Gândind şi tot parcă nu
Gândind dar nu ştim

Dar continui să cred că voi afla
Gândesc şi nu mă opresc
Căci doar sunt om
Gândind

poezie de Angelica Grecu din proprie (8 ianuarie 2009)
Adăugat de Angelica Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine

M-amân de rău sau de speranţă
Înglodat de muncă spre vacanţă,
Mă descotorosesc de azi, de datorii...
Mai simplu-i să văd mâine ce va fi!

Mă programez... infinitiv
Pe-o altă zi şi-mi caut un motiv
De-alte conexiuni astrale...
Pun totul din amont, la vale!

Pe mâine ziua toţi lăsând,
Depinde punctul de-ncepând
Cu rezultat aleatoriu;
Mâine... e un minţit notoriu!

PS
... Şi totuşi ce n-aş da să-l am
Să-mi fie destinat prin plan,
Să am, o pururea, un mâine
Măcar să cumpăr zilnic pâine...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoscătorii beau vinul cu artă şi ştiu când să se oprească din băut; proştii şi beţivii beau vinul aşa cum boii beau apa din jgheab.

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (29 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut până şi ziua de mâine

a trecut şi ziua de mâine
un gol e acolo unde zâmbeşte o stea
aş fi putut să te caut prin ea
cum cauţi lanul de grâu în aroma de pâine;

e târziu, un târziu vertical şi mai preget
să te conturez aburos dintr-un murmur de flaut
de-acum pesemne n-o să te mai caut
decât în sângele pe care trandafirul mi-l soarbe din deget;

dar a trecut şi ziua de mâine
nu mă-ntreb pe unde vei mai fi umblând
sânge al meu vagabond ca un gând
până ieri credincios ca un câine!

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate de psalm

Când beau din vin, eu beau sângele Tău
Când muşc din pâine, muşc din trupul Tău
Care se frânge-n cruce printre dinţi
Şi plâng că îţi provoc iar suferinţi,
Însă când mă îmbăt de Duhul Sfânt,
Eu nu mai sunt, doar Tu eşti tot ce sunt!

poezie de David Daniel Adam (18 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plânge vinul din pahar

pe melodii cu vers posac,
mă arde vinul în stomac,
pe melodii cu dor şi haz,
mă unge vinul pe grumaz.

când traiu-n cântec este greu,
îmi toarnă vinul Dumnezeu,
când te doresc, fără ocol,
îmi toarnă vinul dracul gol.

pe melodii cu ritmuri noi,
ajungem, împreună, goi,
când n-am în casă musafiri,
îmi curge vinu-n amintiri.

pe melodii cu ritmuri vechi,
mi-ajung trei sfaturi la urechi,
să bei, să cânţi, să te distrezi,
că viaţa-i scurtă. nu mă crezi?

pe melodii de la nuntiri,
mă cheamă vinul de te miri,
pe repertoriul funerar,
îmi plânge vinul din pahar.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (17 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul roşu

Ascultaţi aici la moşu,
De când lumea, vinul roşu
E bun pentru sănătate,
Cu efecte minunate.

E grozav ca aliment,
Ba chiar ca medicament,
Dacă e de calitate,
Précum scrie în tratate.

Dar, luaţi aici aminte,
Căci vă spun ca un părinte:
Vinul roşu-ţi dă vigoare,
Doar de-l bei cu cumpătare.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (1 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine... un timp ce nu-mi aparţine

Tu vei veni
schelălăind ca un câine
de unde oase
pentru fastuosul "mâine"
când omenirea n-are viitor

Să ne-aşezăm cuminţi
la umbra – timpului trecut
şi să visăm
cum "azi" –
ia forma efemeră
a ne-nceputei pâini...

Şi îngrozit de nesfârşite mâini
ce lacom se întind
voi alerga şi eu
schelălăind
spre margini de hotar
şi câine credincios – voi sta de pază
lângă stârvul unui "mâine"...

Dă-ne, Doamne, pâine...

poezie de Valentina Becart din Undeva, un poet...
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ai grijă pe cine-ajuţi,
Cei mai mulţi sunt prefăcuţi..

Ai grijă pe cine-ajuţi...
Cui dai "pâine" să trăiască,
Cei mai mulţi sunt prefăcuţi,
Şi vor mâna să-ţi mânjească.

Fără să regrete - pic!
Ei ţi-o muşcă, fără cuget,
Şi te vând pentru nimic...
Nişte şerpi ţinuţi la suflet!

Sub masca de om plăpând,
Om ce are doar... puţinul,
Zace şarpele flămând,
Gata s-arunce veninul.

De nevoi, după ce scapă,
Te uită, te numesc câine,
Uită c-aţi băut o apă,
Şi c-aţi împărţit o pâine...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa în ziua de mâine

Mâine şi iar mâine; şi de mâine, mâine;
Astăzi e durerea, mâine fericirea:
Astfel crede-acela care n-are pâine,
Astfel şi bogatul: Toată omenirea
Crede şi aşteaptă mâine-ntr-ajutor!

Dar ăst mâine oară când se isprăveşte?
O, ce rătăcire! Mâine, e vecia.
Astăzi, este viaţa, cât omul traieşte:
Astăzi, e-ntristarea; Mâine, veselia:
Viaţa, este vrajbă; Moartea, e amor.

poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chefliile muze

O muză este cunoscut,
Că te ajută cu măsură
Dar de-i oferi o băutură,
Eşti scriitorul de temut
De-aceea, grijă n-au avut,
Aceia ce literatură
Făcut-au fără tevatură,
Având şi sponsori la băut.
N-a fost şi nu-i "încetineală",
Carenţe nu sunt în cultură
Precum se vede, nu-i scorneală:
Se face azi literatură
Cu pârâiaşe de cerneală
Şi fluvii mari de băutură.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul şi adevărul

Golim butoaie de milenii,
De i-am albit lui Bachus părul.
Găsim ciroze sumedenii,
Dar nu aflăm şi adevărul.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minulesciană

De Mucenici, trăgând la vin,
E vechi păcatul meu, de câine,
Dar cum doresc să mă abţin,
Eu ştiu că am să beau doar mâine!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de ţăran

Visează ţăranul, că în Bărăganul
vatră de pâine, vatră de viaţă,
Ziua de mâine este speranţă.

Speranţă de pâine, speranţă de viaţă,
speranţă de bine, idee îndrăzneaţă.
Că în loc de ciulini vor creşte din plin,
recolte mănoase, bogăţie în case.

Când visul îndrăzneţului ţăran
se va adeveri în Bărăgan,
Câmpia va fi vatră de pâine.
Câmpia va fi vatră de viaţă.
Vom crede în ziua de mâine,
Vom crede în ideea îndrăzneaţă.

poezie de Dumitru Delcă (16 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jderii

Mâine e 23 februarie
iar tata nu o să mai împlinească nimic
nu voi mai sta cu el la masă
şi nu o să-mi mai îmbrace geaca
ce mie nu-mi mai venea
nu o să mai spună
"Alin Ionuţ din fraţii jderi"
o să zică doar mâine
mâine
e tot ziua mea
aşa că mă duc cu bicicleta
să mai iau nişte pâine..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune... de câine

Într-o vară caldă, stând pe-un mal de maidan,
Gândul dus către dor, suflet prins de alean,
Evadat dintr-un timp şi-un oraş de lumini,
Visul tot mă purta; spre amintiri... despre câini.
Nu din cei ce din trup, viaţă, îţi muşcă cu zel;
Ci înspre blândul prieten, credinciosul căţel.
Figurant din legenda copilului ţânc,
Ce juca altădată, rol, prin colbul ce plâng...
Şi uite aşa, în mers tiptil, la mirosul de pâine,
Apăru, ce visam lângă mine... un câine.
Arătare osoasă, prea lunganul pitic,
Întreba din sprâncene; " am să-l bat, sau îi zic
Să mă lase în contemplu, că n-am timp de căţei,
Şi că lumea e plină... de rău, fără ei?!"
Capul mare, la corp, de cioban păzitor,
Stă împrejur cu ochi umed şi bun răbdător.
Ori din milă, ori memorie la cei duşi în pământ,
Dau o coajă din pâine, la bietul flămând.
El se apropie în frică, cu ochii mai vii,
Ce-mi dau tremur de suflet, la gând de copii,
Ce-i lăsaţi peste ape, aşteptând să revin;
Ce nu-i ştiu ce vor face, poate bine sau chin?
Şi mă las pradă "javrei"cu ochi de uman,
Şi copil-l iau acasă, înspre spusul alean.
Şi e mic şi e tânăr-bătrân, înţeleptul,
Ce se gudură, ştiind că-mi acoperă pieptul...
Şi miroase, că-i prost, nu cunoaşte şampoane;
Mama sa este nimeni, nu i-a dat milioane.
Şi uite aşa, slab de carne, împlinit doar de bun,
Mă cunoaşte ce simt şi ce am ca stăpân.
N-am ai spune, cum alţii o cer, cum că vreu;
Sau să fac vreo dovadă, că totu-i al meu.

Şi prieteni, încet... pe vecie, în spre mâine,
Reciproc ne susţinem, în lumea... de câine.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!