
Tocmai am citit o biografie. Ideea că toate personajele evocate nu mai există decât în această carte mi s-a părut atât de insuportabilă, încât a trebuit să mă întind în pat ca să nu leșin.
Emil Cioran în Mărturisiri și anateme
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Sunt atât de refractar la acțiune, încât ca să mă hotărăsc să înfăptuiesc vreuna trebuie să citesc mai întâi o biografie a lui Napoleon...
Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată viața nu mi-a părut demnă de a fi traită. Ea merită uneori prea mult și alteori prea puțin. Insuportabilă în amândouă cazurile. Sinuciderea din dragoste de viață nu e cu nimic mai neîndreptățită decât cea oficială și currentă. Ba e chiar mai naturală... Raiul este o stare de sinucidere continuă, ca și iadul. Între ele se intercalează starea de nesinucidere numită "a fi".
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruzimea, în literatură cel puțin, este un semn de superioritate. Cu cât un scriitor este mai talentat, cu atât el își pune personajele în situații mai fără de ieșire; le urmărește, le tiranizează, le constrânge să înfrunte toate măruntele împrejurări ale unei clipe de impas sau pe cele ale agoniei.
Emil Cioran în Căderea în timp, Cea mai veche dintre spaime
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aș vrea să fiu o floare pentru a nu ști de Dumnezeu sau Satana pentru a-l disprețui. Dar să mă chinui cu ură și cu iubire în preajma lui, într-un leșin ceresc lipsit de taină?! Obsesia divină evacuează iubirea terestră, încât Dumnezeu trebuie să conteze mai mult pe răzbunarea femeilor iubite. Dimpotrivă, cu cât femeia ocupă inima noastră, cu atât el este aruncat mai spre periferie.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a fi psiholog trebuie să fii atât de nefericit, încât să pricepi fericirea și atât de rafinat, încât să poți deveni oricând barbar; iar disperarea în care trăiești să aibă totdeauna atâta ardoare, încât să nu știi dacă trăiești în pustiu sau în flăcări.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se ridică împotriva zeilor și îi neagă, recunoscându-le calitatea de fantome; când va fi proiectat sub timp, se va găsi atât de departe de ei, încât va fi pierdut până și ideea existenței lor. Și, drept pedeapsă a acestei uitări, va face atunci experiența căderii complete.
Emil Cioran în Căderea în timp, Să cazi din timp...
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul îmi explodează în creier. Febră insuportabilă.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem atât de singuri, încât nu mai putem colabora decât cu D-zeu. Este unicul meu gând și unica mea scăpare. Tu cred c'ai observat demult: nu există nimeni. Asta mă consolează și de lipsa de glorie și-mi arată că la urma urmei este indiferent ce ești, din moment ce te afli subt soare.
Emil Cioran în scrisoare către Petre Țuțea (28 iulie 1937)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mi s-a părut atât de firesc să devin existențialistă, este pentru că întreaga mea biografie m-a pregătit pentru asta. Deja, la 19 ani, eram convinsă că nu depinde decât de om însuși să dea sens propriei vieți.
citat clasic din Simone de Beauvoir
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, când fericirea ți se pare insuportabilă, îți vine pofta să plângi.
citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi plin de tine însuți, nu în sens de orgoliu, ci de bogăție, a fi chinuit de o infinitate internă și de o tensiune extremă înseamnă a trăi cu atâta intensitate, încât simți cum mori din cauza vieții. Este atât de rar acest sentiment și atât de ciudat, încât ar trebui să trăim cu strigăte.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Stingaciu Ciprian

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate nopțile mele au devenit nopțile unui om care nu mai putea să doarmă. Și atunci mi-am spus: trebuie să scrii o carte! Așa s-a născut "Pe culmile disperării". La 26-27 ani dormeam 2-3 ore cel mult. Toată noaptea vagabondam. Era atât de grav încât maică-mea plângea... Într-o zi i-am spus: "nu mai pot", la care ea mi-a răspuns cu o frază care mă impresionează și acum: "Dacă aș fi știut... (te-)aș fi avortat!
Emil Cioran în Convorbiri cu Cioran
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurele ce contează sunt clipele când dorința de a rămâne cu tine însuți e atât de puternică, încât ai prefera să-ți zbori creierii decât să schimbi cu cineva o vorbă.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Adriana Pleșca

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am citit enorm toată viața, am citit ca un fel de dezertare. Am vrut să intru în filosofia, în viziunea altuia. Este o fugă, în cărți, un fel de a scăpa de sine.
Emil Cioran în conversație cu Gabriel Liiceanu (1990)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am impresia că numai eu sufăr, că toată suferința acestei lumi s-a concentrat în mine, că numai eu mai am drept la suferință, deși îmi dau seama că există suferințe și mai groaznice... Mă simt atât de impresionat în fața suferinței, încât îmi pierd aproape tot curajul. Și-l pierd, fiindcă nu pricep de ce există suferință în lume.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de ioana

Comentează! | Votează! | Copiază!

Anecdota se află la originea oricărei experiențe capitale. Iată de ce e mult mai captivantă decât ideea.
Emil Cioran în Caiete (decembrie 1968)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mila nu poate fi așezată în rândul bolilor, ea fiind un leșin... vertical. Cazi în direcția propriei singurătăți.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperarea mea e atât de mare, încât n-am nici speranța morții.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal

Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața nu-i decât această nerăbdare de a decădea, de a prostitua singurătățile virginale ale sufletului, prin dialog, această negație imemorială și cotidiană a Paradisului.
Emil Cioran în Tratat de descompunere, Exegeza decăderii (1949), traducere de Irina Mavrodin
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricâtă amărăciune ar fi în noi, ea nu-i atât de mare încât să ne poată dispensa de amărăciunile altora.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!